Cum ar trebui să răspunzi la întrebări
UNELE întrebări sunt asemenea aisbergurilor. Cea mai mare parte a lor este ascunsă privirii. Problema de fond este deseori mai importantă decât întrebarea în sine.
Chiar dacă interlocutorul este nerăbdător să te asculte, a şti cum să-i răspunzi înseamnă a şti să discerni cât să spui şi din ce perspectivă să abordezi subiectul (Ioan 16:12). Aşa cum şi Isus le-a explicat apostolilor săi, s-ar putea ca, uneori, cineva să ceară informaţii pe care nu are dreptul să le cunoască sau care nu i-ar fi de nici un folos. — Fap. 1:6, 7.
Scripturile ne sfătuiesc: „Exprimarea voastră să fie întotdeauna plină de farmec, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să-i răspundeţi fiecăruia“ (Col. 4:6). Aşadar, înainte de a da un răspuns trebuie să avem în vedere nu doar ceea ce urmează să spunem, ci şi modul în care o vom face.
Încearcă să înţelegi punctul de vedere al interlocutorului
Vrând să-l pună în încurcătură, saducheii l-au întrebat pe Isus ce se va întâmpla la înviere cu o femeie care fusese căsătorită de mai multe ori. Dar Isus ştia că ei nici nu credeau în înviere. De aceea, le-a răspuns făcând aluzie la ideea greşită care i-a determinat să pună acea întrebare. Alegându-şi cu măiestrie argumentele şi folosindu-se de o cunoscută relatare biblică, Isus le-a explicat o idee la care ei nu se gândiseră niciodată: dovada clară că Dumnezeu îi va învia negreşit pe cei morţi. Adversarii săi au fost atât de uimiţi de răspunsul dat de Isus, încât n-au mai îndrăznit să-i pună şi alte întrebări. — Luca 20:27–40.
Pentru a şti cum să răspunzi, şi tu trebuie să înţelegi mentalitatea interlocutorilor. De exemplu, un coleg de clasă sau de muncă ar putea să te întrebe de ce nu sărbătoreşti Crăciunul. De ce-ţi pune această întrebare? Îl interesează cu adevărat motivul sau vrea doar să ştie dacă ai voie să te distrezi? Ca să-ţi dai seama de ceea ce gândeşte, ar trebui să-l întrebi de ce îl interesează acest lucru. Continuă-ţi discuţia în funcţie de răspuns. Te poţi folosi de această ocazie pentru a-i arăta că, urmând sfaturile biblice, suntem scutiţi de frustrarea şi de povara pe care le aduc cu sine unele aspecte ale sărbătorii.
Să presupunem că eşti invitat să vorbeşti despre Martorii lui Iehova unui grup de elevi sau de studenţi. S-ar putea ca, după ce-ţi ascultă expunerea, să-ţi pună întrebări. În cazul în care întrebările lor par a fi sincere şi directe, şi răspunsurile tale ar trebui să fie simple şi la obiect. Dacă întrebările lor reflectă prejudecăţi locale, ar fi mai bine ca, înainte de a le da efectiv răspunsul, să te referi puţin la factorii care influenţează opinia publică asupra acestor chestiuni sau la motivul pentru care Martorii lui Iehova acceptă scara de valori stabilită de Biblie. De multe ori, este bine să consideri aceste întrebări drept indicii ale domeniului lor de interes, nu drept atacuri, chiar dacă au fost puse cu această intenţie. Prin răspunsurile tale îi dai auditoriului posibilitatea să-şi lărgească sfera cunoaşterii, îi furnizezi informaţii exacte şi îi explici versetele biblice pe care ne întemeiem convingerile.
Cum vei reacţiona dacă patronul nu va voi să-ţi dea zile libere pentru congres? Mai întâi, analizează situaţia din punctul său de vedere. L-ai putea face să-şi schimbe hotărârea oferindu-te să lucrezi peste program în alte zile sau explicându-i că instruirea pe care o primim la congrese ne ajută să fim lucrători cinstiţi şi de încredere? Dacă îi arăţi că ţii cont de interesele lui, probabil că va înţelege şi va manifesta şi el consideraţie faţă de priorităţile tale. Dar cum vei reacţiona dacă îţi va cere să faci ceva necinstit? Un „nu“ hotărât şi o idee din Scripturi îţi vor preciza clar poziţia. Dar ar fi şi mai bine dacă i-ai explica mai întâi că o persoană dispusă să mintă sau să fure pentru el ar putea să-l mintă sau să-l fure chiar pe el.
Sau poate că eşti elev şi nu vrei să participi la unele activităţi şcolare ce contravin principiilor biblice. Gândeşte-te că profesorul nu-ţi împărtăşeşte probabil opiniile şi că e de datoria lui să păstreze disciplina în clasă. În acest caz va trebui: 1) să manifeşti consideraţie faţă de preocupările sale, 2) să-ţi explici respectuos poziţia şi 3) să fii ferm hotărât să-i placi lui Iehova. Dar, pentru ca atitudinea ta să fie bine înţeleasă, nu e suficient să-ţi declari simplu şi franc convingerile (Prov. 15:28). Dacă eşti mic, tata sau mama te vor ajuta cu siguranţă să-ţi pregăteşti câteva idei pe care să le expui.
Uneori, s-ar putea să fii nevoit să dezminţi acuzaţiile pe care ţi le aduce un funcţionar public. Poate că un poliţist, un funcţionar guvernamental sau un judecător îţi cere să-ţi explici poziţia de neutralitate, poziţia faţă de anumite legi sau faţă de participarea la ceremoniile cu caracter patriotic. Cum ar trebui să răspunzi la astfel de întrebări? Conform sfatului biblic, „cu blândeţe şi respect profund“ (1 Pet. 3:15). Gândeşte-te şi la motivul pentru care-i interesează aceste probleme, iar apoi respectă-le poziţia. Şi după aceea? Aşa cum apostolul Pavel a făcut apel la drepturile pe care i le garanta legea romană, şi tu ai putea să invoci legile care-ţi garantează anumite drepturi (Fap. 22:25–29). Poate că unele informaţii legate de poziţia adoptată de primii creştini sau de Martorii lui Iehova din întreaga lume îl vor ajuta pe respectivul funcţionar să înţeleagă mai clar aceste chestiuni. Sau ai putea să-i explici că oamenii care recunosc autoritatea lui Dumnezeu sunt mult mai dispuşi să respecte legile în vigoare (Rom. 13:1–14). Dacă vei folosi şi versete biblice când îţi vei susţine afirmaţiile, i-ai putea influenţa pozitiv pe cei ce te ascultă.
Atitudinea interlocutorului faţă de Scripturi
Când decizi ce fel de răspuns să dai, ar trebui să ţii cont şi de atitudinea interlocutorului faţă de Sfintele Scripturi. Aşa a procedat Isus când a răspuns la întrebarea saducheilor referitoare la înviere. Ştiind că nu acceptau decât scrierile lui Moise, Isus a discutat cu ei pe baza unei idei cuprinse în Pentateuh; el şi-a început argumentaţia prin cuvintele: „Dar că morţii sunt sculaţi a dezvăluit chiar Moise“ (Luca 20:37). Prin urmare, ar fi potrivit să citezi din acele fragmente ale Bibliei pe care ascultătorii tăi le acceptă şi le cunosc.
Dar dacă interlocutorul nu consideră Biblia o carte de referinţă? Remarcă cele spuse de apostolul Pavel în cuvântarea ţinută pe Areopag, consemnată în Faptele 17:22–31. El le-a transmis altora adevărurile biblice fără să citeze direct din Biblie. Şi tu poţi face la fel când e cazul. În anumite zone sunt necesare mai multe discuţii înainte de a te putea referi în mod direct la Biblie. Când vrei să prezinţi un text biblic, ar fi mai înţelept să explici pe scurt de ce este Biblia demnă de încredere în loc să afirmi categoric că este Cuvântul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, urmăreşte să depui o mărturie clară despre scopul lui Dumnezeu şi, cu timpul, să-l determini pe interlocutor să cerceteze singur ceea ce spun Scripturile. Biblia este mult mai convingătoare decât orice argument prezentat de noi. — Evr. 4:12.
„Întotdeauna plină de farmec“
Iehova este binevoitor faţă de toţi. De aceea, şi slujitorii săi sunt îndemnaţi să aibă întotdeauna o vorbire „plină de farmec, dreasă cu sare“ (Col. 4:6; Ex. 34:6)! Aceasta înseamnă că ar trebui să vorbim cu amabilitate, chiar şi atunci când suntem tentaţi să n-o facem. Vorbirea noastră ar trebui să fie plăcută, nu grosolană sau lipsită de tact.
Mulţi oameni trăiesc sub stres şi sunt zilnic agresaţi verbal. Când sunăm la astfel de persoane, ne-ar putea vorbi dur. Cum ar trebui să reacţionăm? Biblia spune: „Un răspuns blând potoleşte mânia“. O astfel de replică îl poate tempera pe cel ce nu ne împărtăşeşte convingerile (Prov. 15:1; 25:15). Oamenii care au zilnic parte de grosolănii pot fi atât de impresionaţi de manierele noastre sau de tonul nostru amabil, încât vor asculta vestea bună pe care le-o aducem.
Noi nu vrem să ne contrazicem cu cei ce nu manifestă respect faţă de adevăr, ci dorim să discutăm din Scripturi cu cei dispuşi să ne asculte. Indiferent de situaţie, să nu uităm că răspunsurile noastre ar trebui să fie amabile şi să reflecte încredere în promisiunile măreţe ale lui Dumnezeu. — 1 Tes. 1:5.
Deciziile personale şi chestiunile de conştiinţă
Ce ar trebui să răspunzi când o persoană cu care studiezi Biblia sau un colaborator creştin te întreabă ce să facă într-o anumită situaţie? Poate că ştii ce ai face tu. Dar fiecare trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru deciziile sale (Gal. 6:5). Apostolul Pavel i-a îndemnat pe cei cărora le predica să promoveze ‘ascultarea prin credinţă’ (Rom. 16:26). Iată un exemplu excelent pe care ar trebui să-l imităm! Cel ce va lua anumite decizii mai ales pentru a-i face plăcere celui care-i explică Biblia sau oricui altcuiva le slujeşte în realitate oamenilor şi nu trăieşte conform credinţei (Gal. 1:10). Prin urmare, s-ar putea ca un răspuns simplu şi direct să nu-l ajute prea mult pe cel ce ţi-a pus întrebarea.
Cum ai putea deci răspunde conform normelor biblice? Poţi să aduci în discuţie principii biblice adecvate şi exemple din Biblie. În unele cazuri, ar fi bine să-i arăţi persoanei cum să facă cercetări pentru a le găsi, la nevoie, singur. Aţi putea chiar să analizaţi împreună principiile şi valoarea exemplelor respective fără a face însă aplicări directe la situaţia în cauză. Întreabă-ţi elevul dacă a sesizat ceva ce l-ar putea ajuta să ia o decizie înţeleaptă. Încurajează-l să analizeze, în lumina acestor principii şi exemple, ce cale i-ar plăcea lui Iehova. În felul acesta, îl vei ajuta ‘să-şi exerseze facultăţile de percepţie ca să deosebească atât binele, cât şi răul’. — Evr. 5:14.
Cum să faci comentarii la întrunirile congregaţiei
Întrunirile congregaţiei creştine ne oferă deseori ocazii de a ne exprima public credinţa. O astfel de ocazie este aceea de a răspunde la întrebări. Cum ar trebui să facem comentarii? Animaţi de dorinţa de a-l binecuvânta, sau de a-l vorbi de bine, pe Iehova. Aşa a făcut şi psalmistul David când s-a aflat „în mijlocul mulţimilor adunate“ (Ps. 26:12, NW). Prin comentariile noastre ar trebui să ne încurajăm colaboratorii creştini, stimulându-i, conform sfatului dat de Pavel, „la iubire şi la lucrări excelente“ (Evr. 10:23–25). Şi vom reuşi dacă ne vom studia lecţia dinainte!
Când faci un comentariu, răspunde simplu, clar şi concis. Nu epuiza toate ideile din paragraf, ci abordează numai una. Dacă vei răspunde doar la o parte a întrebării, le vei lăsa şi altora posibilitatea să dea răspunsuri. Este deosebit de util să scoţi în evidenţă versetele menţionate în material. Când aminteşti un verset, străduieşte-te să îndrepţi atenţia asupra acelor expresii care se referă la ideea dezbătută. Învaţă să răspunzi cu propriile cuvinte, fără să citeşti cuvânt cu cuvânt din paragraf. Să nu te descurajezi dacă răspunsul tău nu va suna foarte bine, deoarece oricui i se poate întâmpla să greşească.
Este clar că a şti cum trebuie să răspundem nu înseamnă doar a cunoaşte răspunsul, ci şi a manifesta discernământ. Şi ce satisfacţie vom simţi când răspunsurile noastre vor porni din inimă şi îi vor impresiona pe cei care ne ascultă! — Prov. 15:23.