De ce să discutăm despre religie

„După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul ascute mânia [faţa, NW] altui om.“ — Proverbele 27:17, Biblia.

TĂIŞUL nu se ascute dacă este lovit cu alt tăiş. Ascuţirea este un proces mult mai fin. În mod asemănător, există modalităţi corecte şi greşite de a ascuţi mintea prin intermediul conversaţiei, în special pe teme atât de delicate precum religia.

Mai întâi de toate, trebuie să respectăm demnitatea celeilalte persoane şi să manifestăm acest respect prin cuvinte şi prin felul de a fi. „Cuvântul vostru să fie totdeauna cu har [plin de farmec, NW], dres cu sare“, spune Biblia (Coloseni 4:6). Vorbirea dreasă cu sare şi exprimată într-un mod plin de farmec nu are un ton dogmatic, chiar dacă cel care vorbeşte este convins că el are dreptate şi nu cealaltă persoană.

De asemenea, farmecul este reflectat de modul în care ascultăm. Când ascultăm, nu poate fi vorba de farmec dacă ne întrerupem interlocutorul sau dacă, în loc să fim atenţi la ceea ce spune, noi ne pregătim următorul argument. Cel ce vorbeşte foarte probabil că va sesiza dezinteresul nostru faţă de punctul său de vedere şi s-ar putea să pună capăt discuţiei. Pe lângă aceasta, nu trebuie niciodată să forţăm pe cineva să-şi schimbe opiniile sau să-l intimidăm. La urma urmei, „Dumnezeu [este cel care] face să crească“ sămânţa adevărului în inima unui ascultător receptiv. — 1 Corinteni 3:6.

Avem minunatul exemplu al apostolului Pavel, care „a discutat“ şi „a căutat să convingă“ în minister (Faptele 17:17; 28:23, 24, NW). Pavel discuta cu oamenii despre religie oriunde îi întâlnea, cum ar fi în pieţe şi la locuinţele lor (Faptele 17:2, 3; 20:20). Martorii lui Iehova se străduiesc să-i imite exemplul mergând oriunde pot fi găsiţi oameni şi discutând cu ei din Scripturi.

Evitaţi neînţelegerile

Naţiunea Israel tocmai se stabilise în Ţara Promisă când o neînţelegere cu privire la un altar i-a adus pe israeliţi în pragul unui război civil. Israeliţii care s-au aşezat de partea estică a Iordanului au construit un altar, despre care celelalte triburi au crezut în mod greşit că era un altar dedicat închinării false. Prin urmare, acestea s-au pregătit pentru o acţiune militară ca să-şi disciplineze fraţii. Dar prudenţa a învins. Posibilii agresori au trimis mai întâi o delegaţie ca să cerceteze motivul pentru care s-a construit altarul. Spre uşurarea lor, ei au aflat că era doar un monument, „o mărturie“, care să le aducă aminte tuturor triburilor de unitatea lor înaintea lui Iehova. Discuţia a prevenit un conflict şi a salvat multe vieţi! — Iosua 22:9–34.

În mod asemănător, în prezent neînţelegerea unei situaţii lasă deseori în urmă înstrăinare şi prejudecăţi. De exemplu, unii oameni îi consideră pe Martorii lui Iehova fanatici din cauza ştirilor referitoare la refuzul lor de a accepta transfuzii de sânge. Totuşi, cei care i-au întrebat personal pe Martori despre această chestiune adesea au rămas plăcut surprinşi când au aflat că poziţia lor are o bază biblică şi că există terapii alternative sigure şi eficiente (Leviticul 17:13, 14; Faptele 15:28, 29). De fapt, având în vedere problemele pe care le ridică rezervele de sânge, un ziarist a scris: „Felicitări Martorilor lui Iehova că deschid noi căi în cercetarea substituenţilor sanguini“.

De asemenea, unii refuză să discute cu Martorii deoarece li s-a spus că Martorii lui Iehova nu cred în Isus Cristos. Cât de departe de adevăr este acest lucru! În realitate, Martorii scot în evidenţă rolul lui Isus în salvarea noastră, explicând că el este Fiul lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu l-a trimis pe pământ ca să-i răscumpere pe oameni din păcat şi moarte. Întrucât discută cu Martorii despre această chestiune, oamenii îşi clarifică neînţelegerile. — Matei 16:16; 20:28; Ioan 3:16; 14:28; 1 Ioan 4:15.

Adevărul: agreat sau neagreat?

Probabil, mulţi rămân surprinşi de faptul că, atunci când vine vorba despre religie, ceea ce este larg acceptat este de obicei greşit. Isus Cristos a spus: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o află“. — Matei 7:13, 14.

În zilele lui Noe, doar opt persoane au vorbit despre adevărul spiritual: Noe, soţia lui, cei trei fii ai lui şi soţiile fiilor lui. Fără îndoială că mesajul lor avertizator şi lucrarea de construire a arcei i-a făcut obiectul ridiculizării, ba chiar al insultelor. Totuşi, Noe şi familia sa nu s-au lăsat intimidaţi; ei au continuat să predice şi să construiască (Geneza 6:13, 14; 7:21–24; 2 Petru 2:5). În mod asemănător, numai trei persoane au urmat îndrumările lui Iehova şi, prin urmare, au supravieţuit distrugerii Sodomei şi a Gomorei. — Geneza 19:12–29; Luca 17:28–30.

Dar ce putem spune despre timpurile în care trăim? „Dacă ar fi să se întoarcă Cristos în prezent în carne, probabil că oamenii l-ar ucide din nou“, i-a spus un locatar unui Martor al lui Iehova. Această persoană a fost de părere că, în prezent, învăţăturile lui Isus şi normele sale morale înalte ar fi tot atât de neagreate cum au fost în urmă cu 2 000 de ani. Sunteţi de acord cu aceasta?

Dacă da, nu greşiţi, deoarece Isus i-a avertizat pe discipolii săi: „Veţi fi urâţi de toate popoarele pentru numele Meu“, o prezicere care s-a dovedit a fi adevărată (Matei 24:9). Conducătorii iudei din Roma i-au spus apostolului Pavel în legătură cu creştinismul: „Despre partida [secta, NW] aceasta . . . pretutindeni se vorbeşte împotriva ei“ (Faptele 28:22). Deşi creştinismul nu era agreat, acest lucru nu i-a împiedicat pe adevăraţii creştini să le împărtăşească şi altora convingerile lor şi nici nu i-a împiedicat pe oamenii sinceri să discute cu creştinii. — Faptele 13:43–49.

Astăzi, mesajul lui Cristos este mai important ca oricând. De ce? Deoarece situaţia mondială arată că trăim în „zilele din urmă“ ale acestui sistem şi că aceste zile vor avea ca punct culminant înlăturarea nelegiuirii de pe pământ. Isus a comparat timpurile noastre cu zilele lui Noe (2 Timotei 3:1–5; Matei 24:37–39). Aşadar, este urgent să facem ceva mai mult decât simplul fapt de a ne urma convingerile fără să le examinăm, deoarece viaţa veşnică le va fi oferită doar celor care-l cunosc pe Dumnezeu şi care „i se închină cu spirit şi adevăr“. — Ioan 4:24, NW; 2 Tesaloniceni 1:6–9.

Cum putem găsi calea adevărată

Francis Bacon, filozof, eseist, jurist şi om de stat englez din secolul al XVII-lea, i-a sfătuit pe cei ce caută adevărul „să evalueze şi să analizeze“. Iar Thomas Jefferson, unul dintre primii preşedinţi ai Statelor Unite, a afirmat: „Raţiunea şi cercetarea liberă sunt singurele arme eficiente împotriva erorii. . . . Ele sunt duşmanii naturali ai erorii“. Prin urmare, dacă noi căutăm cu sinceritate adevărul, „vom evalua şi vom analiza“ şi vom urma „raţiunea şi cercetarea liberă“.

Argumentând de ce o abordare de acest gen este foarte importantă, omul de ştiinţă britanic Sir Hermann Bondi a făcut următoarea observaţie: „Întrucât doar o singură credinţă poate fi adevărată, este foarte probabil ca oamenii să creadă cu tărie şi sinceritate ceva neadevărat în domeniul religiei revelate. Cineva s-ar putea aştepta ca acest fapt foarte clar să-i facă pe oameni să dea dovadă de o oarecare umilinţă, de un mod de a gândi potrivit căruia, indiferent cât de profundă ar fi credinţa cuiva, această persoană se poate înşela“.

Prin urmare, cum poate stabili cineva dacă se află pe „calea îngustă care duce la viaţă“? Isus a predat că noi trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu „cu adevăr“. Aşadar, raţiunea ne impune să tragem concluzia că, dacă două învăţături sunt contradictorii, nu pot fi ambele adevărate. De exemplu, sau oamenii au un suflet care supravieţuieşte morţii, sau nu au. Sau Dumnezeu va interveni în treburile omului, sau nu va interveni. Sau Dumnezeu este o trinitate, sau nu este. Cei ce caută adevărul doresc răspunsuri logice la aceste întrebări importante. Martorii lui Iehova au convingerea că Dumnezeu ne-a furnizat aceste răspunsuri în Cuvântul său, Biblia.a

Întrucât „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu“, principala modalitate de a verifica anumite învăţături este aceea de a le confrunta cu Biblia (2 Timotei 3:16). Procedând în acest mod, „puteţi înţelege [vă puteţi dovedi vouă înşivă, NW] care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită“ (Romani 12:2). Vă puteţi „dovedi vouă înşivă“ că ceea ce credeţi se bazează pe Biblie? Lucrul acesta este important, deoarece Dumnezeu nu doreşte să fiţi înşelaţi împreună cu „întreaga lume“. — Apocalipsa 12:9.

Avem nevoie de învăţători?

Isus nu le-a înmânat discipolilor săi câteva suluri spunându-le: „Toate răspunsurile la întrebările voastre sunt aici. Mergeţi acasă şi găsiţi-le singuri“. Dimpotrivă, el le-a predat cuvântul lui Dumnezeu cu răbdare şi amabilitate. La rândul lor, cei care au acceptat învăţăturile lui aplică metodele sale de predare când îi învaţă pe alţii. Să analizăm exemplul discipolului Filip. El a vorbit cu un demnitar etiopian sincer, care se familiarizase cu Scripturile ca urmare a relaţiilor sale cu iudeii. Dar acest om avea nevoie de ajutor. Aşadar, Filip, un reprezentant al congregaţiei creştine, a fost îndrumat să-l ajute. Dacă acest demnitar nu ar fi fost dispus să discute despre religie, el nu ar fi ajuns să cunoască rolul lui Isus în scopul lui Dumnezeu. Ce exemplu minunat este acest etiopian pentru toţi cei care caută adevărul! — Faptele 8:26–39.

Sunteţi dispuşi să discutaţi despre convingerile voastre şi să puneţi întrebări aşa cum a făcut etiopianul? Cu siguranţă că aveţi multe de câştigat. Martorii lui Iehova sunt bucuroşi să discute din Biblie cu oamenii care doresc cu sinceritate să afle ce spune ea. Martorii nu îşi prezintă opiniile personale. Dimpotrivă, ei se străduiesc să le arate oamenilor ce spune însăşi Biblia.

Demnitarul etiopian a învăţat câteva lucruri remarcabile despre Isus Cristos, cum ar fi modul în care acesta urma să fie folosit de Dumnezeu în vederea salvării noastre. În prezent, scopul lui Dumnezeu este mult mai aproape de împlinirea completă. Aici pe pământ vor avea loc în curând lucruri minunate, inspiratoare de teamă. Articolul următor va arăta că acestea vor avea o influenţă asupra tuturor celor de pe pământ. Bineînţeles, modul în care vom fi influenţaţi noi va depinde de atitudinea şi de acţiunile noastre.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Un demnitar etiopian a fost bucuros să poarte o discuţie biblică