De ce să ne ţinem promisiunile?

„VOTAŢI-L pe candidatul care face cele mai puţine promisiuni; el vă va dezamăgi cel mai puţin“, a spus regretatul consilier prezidenţial Bernard Baruch. În lumea de azi se pare că promisiunile sunt făcute pentru a fi încălcate. Acestea pot fi jurăminte de căsătorie, înţelegeri de afaceri sau făgăduinţe de a petrece mai mult timp cu copiii. Foarte des ignorat este şi sensul cunoscutei maxime: „Omul bun se cunoaşte după felul în care se ţine de cuvânt“.

Bineînţeles, mulţi oameni nu intenţionează niciodată să-şi ţină promisiunile. Alţii fac promisiuni în pripă fără a le putea duce la îndeplinire sau nu se ţin de cuvânt numai pentru că acest lucru se dovedeşte a fi calea cea mai uşor de urmat.

După cum se ştie, respectarea unei promisiuni poate fi ceva dificil dacă apar situaţii neprevăzute. Dar poate într-adevăr încălcarea unei promisiuni să cauzeze mari prejudicii? Ar trebui să ne luăm în serios promisiunile? O scurtă privire asupra exemplului dat de Iehova Dumnezeu ne va ajuta să înţelegem de ce trebuie să luăm în serios această chestiune.

Iehova îşi duce la îndeplinire promisiunile

Noi ne închinăm unui Dumnezeu al cărui nume are o strânsă legătură cu împlinirea promisiunilor sale. În timpurile biblice, un nume spunea de cele mai multe ori ceva despre persoana care îl purta. Acest lucru este valabil şi cu privire la numele Iehova, care înseamnă „El face să devină“. Aşadar, numele divin transmite ideea că Dumnezeu îşi va duce la îndeplinire promisiunile şi îşi va realiza scopurile.

Fidel numelui său, Iehova şi-a ţinut toate promisiunile pe care le-a făcut anticei naţiuni Israel. Cu privire la aceste promisiuni, regele Solomon a spus: „Binecuvântat să fie DOMNUL, care a dat odihnă poporului Său Israel, potrivit cu tot ce a făgăduit. Din toate cuvintele bune pe care le rostise prin robul Său Moise, nici unul n-a rămas neîmplinit“. — 1 Împăraţi 8:56.

Onestitatea lui Iehova este atât de mare, încât apostolul Pavel a spus: „Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine Însuşi“ (Evrei 6:13). Da, chiar numele şi persoana lui Iehova sunt o garanţie că el nu îşi va încălca promisiunile, deşi acestea îl pot costa scump (Romani 8:32). Faptul că Iehova îşi duce la îndeplinire promisiunile ne dă speranţă, care este o ancoră pentru sufletul nostru, sau pentru viaţa noastră. — Evrei 6:19.

Promisiunile lui Iehova şi viitorul nostru

Speranţa, credinţa şi chiar viaţa noastră depind de împlinirea promisiunilor lui Iehova. Ce speranţă nutrim noi? „Potrivit făgăduinţei Lui [a lui Dumnezeu], aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care locuieşte dreptatea“ (2 Petru 3:13). Scripturile ne dau, de asemenea, o bază pentru a crede că „va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi“ (Faptele 24:15). Putem fi siguri că nu se termină totul cu viaţa actuală. Într-adevăr, „lucrul promis“ despre care vorbeşte apostolul Ioan este „viaţa veşnică“ (1 Ioan 2:25, NW). Totuşi promisiunile lui Iehova consemnate în Cuvântul său nu se referă doar la viitor. Chiar şi în prezent ele dau sens vieţii noastre de zi cu zi.

Psalmistul a cântat: „DOMNUL este lângă toţi cei care Îl cheamă, . . . le aude strigătul“ (Psalmul 145:18, 19). Dumnezeu ne asigură şi că „El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui care nu mai este în stare de nimic“ (Isaia 40:29). Şi ce mângâiere este să ştim că Dumnezeu „nu va îngădui să fim ispitiţi peste puterile noastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti şi ieşirea din ea“ (1 Corinteni 10:13)! Dacă am trăit personal împlinirea vreuneia dintre aceste promisiuni, ştim că putem avea o încredere absolută în Iehova. Având în vedere foloasele ce le tragem din numeroasele promisiuni pe care le face Dumnezeu şi le îndeplineşte, cum ar trebui să considerăm promisiunile pe care i le facem noi lui?

Să ne ţinem promisiunile pe care i le facem lui Dumnezeu

Dedicarea noastră lui Dumnezeu este, fără îndoială, cea mai importantă promisiune pe care o putem face. Întreprinzând acest pas, noi demonstrăm că dorim să-l slujim pe Iehova pentru totdeauna. Deşi poruncile lui Dumnezeu nu sunt împovărătoare, s-ar putea să nu ne fie mereu uşor să facem voinţa sa, având în vedere că trăim în acest sistem rău de lucruri (2 Timotei 3:12; 1 Ioan 5:3). Însă, odată ce „am pus mâna pe plug“ şi am devenit slujitori dedicaţi ai lui Iehova şi discipoli ai Fiului său, Isus Cristos, nu ar trebui niciodată să privim înapoi la lucrurile lumii pe care le-am lăsat în urmă. — Luca 9:62.

Când ne rugăm lui Iehova, ne putem simţi îndemnaţi să-i promitem că vom depune eforturi asidue pentru a învinge o slăbiciune, pentru a cultiva o calitate creştină sau pentru a progresa în privinţa anumitor aspecte legate de activitatea noastră teocratică. Ce ne va ajuta să acţionăm în armonie cu aceste promisiuni? — Compară cu Eclesiastul 5:2–5.

Promisiunile sincere izvorăsc atât din inimă, cât şi din minte. Aşadar, să ne susţinem promisiunile pe care i le facem lui Iehova deschizându-ne inima înaintea lui în rugăciune şi exprimându-ne cu sinceritate temerile, dorinţele şi slăbiciunile. Faptul de a ne ruga în legătură cu o promisiune ne va întări hotărârea de a ne ţine această promisiune. Am putea considera promisiunile pe care i le facem lui Dumnezeu nişte datorii. Când datoriile sunt mari, achitarea acestora trebuie făcută treptat. În mod asemănător, pentru a ne duce la îndeplinire numeroasele promisiuni pe care i le facem lui Iehova va fi nevoie de timp. Totuşi, dacă îi dăm cu regularitate ceea ce putem, arătăm că tratăm chestiunea cu seriozitate şi el ne va binecuvânta pe măsură.

Putem demonstra că ne luăm în serios promisiunile rugându-ne deseori cu privire la ele, probabil în fiecare zi. Acest lucru îi va arăta Tatălui nostru ceresc că suntem sinceri şi, totodată, va sluji drept o permanentă aducere-aminte. David ne-a lăsat un exemplu excelent în acest sens. Într-o cântare, el l-a rugat stăruitor pe Iehova: „Ascultă, Dumnezeule, strigătul meu, ia aminte la rugăciunea mea! . . . voi cânta neîncetat Numele Tău, ca zi de zi să-mi împlinesc jurămintele“. — Psalmul 61:1, 8.

Ţinerea promisiunilor consolidează încrederea

Dacă promisiunile făcute lui Dumnezeu nu trebuie tratate cu uşurinţă, acelaşi lucru se poate spune şi despre promisiunile pe care li le facem colaboratorilor creştini. Noi nu trebuie să-l tratăm pe Iehova într-un fel, iar pe fraţii noştri în alt fel (compară cu 1 Ioan 4:20). În Predica sa de pe munte, Isus a spus: „Felul vostru de vorbire să fie: «Da, da; nu, nu»“ (Matei 5:37). Faptul de a ne asigura că cuvântul nostru este întotdeauna demn de încredere este o modalitate de a „face bine . . . celor din casa credinţei“ (Galateni 6:10). Fiecare promisiune pe care ne-o ţinem consolidează încrederea.

Prejudiciile cauzate atunci când nu ne ţinem o promisiune sunt deseori mai mari când este vorba de bani. Indiferent că este vorba de achitarea unui împrumut, de prestarea unui serviciu sau de respectarea unei înţelegeri de afaceri, un creştin trebuie să se ţină de cuvânt. Acest lucru îi place lui Dumnezeu şi consolidează încrederea reciprocă, încredere care este absolut necesară pentru ca fraţii „să locuiască împreună în unitate“. — Psalmul 133:1.

Cu toate acestea, faptul de a nu respecta un acord poate cauza prejudicii atât congregaţiei, cât şi persoanelor direct implicate. Un supraveghetor de circumscripţie a făcut următoarea remarcă: „Neînţelegerile din domeniul afacerilor — cauzate mereu de nerespectarea acordului de cel puţin una dintre părţi — devin de cele mai multe ori publice. În consecinţă, fraţii sunt divizaţi, iar atmosfera de la Sala Regatului poate deveni tensionată“. Cât este deci de important să analizăm cu grijă orice tranzacţie pe care o facem şi să aşternem lucrurile în scris!a

Când e vorba de vânzarea unor produse de valoare sau de recomandarea efectuării unor investiţii este, de asemenea, nevoie de precauţie, îndeosebi dacă personal obţinem profit de pe urma acelei tranzacţii. În mod asemănător, trebuie să fim foarte atenţi să nu prezentăm în mod exagerat foloasele anumitor articole sau produse medicale sau să promitem profituri nerealiste de pe urma investiţiilor. Iubirea trebuie să-i îndemne pe creştini să explice în amănunţime care ar putea fi riscurile (Romani 12:10). Întrucât majoritatea fraţilor nu au prea multă experienţă în domeniul afacerilor, ei pot avea încredere în sfaturile noastre pur şi simplu deoarece suntem înrudiţi cu ei în credinţă. Cât de tragic ar fi dacă această încredere ar fi zdruncinată!

În calitate de creştini, noi nu ne putem implica în practici comerciale necinstite sau care ignoră interesele legitime ale altora (Efeseni 2:2, 3; Evrei 13:18). Pentru a ne bucura de favoarea lui Iehova „ca oaspeţi în cortul său“ (NW), trebuie să fim demni de încredere. Chiar ‘dacă facem un jurământ în paguba noastră, noi nu ne luăm cuvântul înapoi’. — Psalmul 15:1, 4.

Iefta, un judecător al Israelului, a jurat că, dacă Dumnezeu îi va da victorie împotriva amoniţilor, el i-o va oferi lui Iehova ca ardere-de-tot pe prima persoană care îi va ieşi în întâmpinare la întoarcerea sa din bătălie. Persoana s-a dovedit a fi unicul copil al lui Iefta, însă Iefta nu şi-a încălcat cuvântul. Cu acordul sincer al fiicei sale, el a oferit-o pentru a sluji în permanenţă la sanctuarul lui Dumnezeu — o jertfă care, fără îndoială, a cauzat durere şi a avut un preţ scump din multe puncte de vedere. — Judecătorii 11:30–40.

Îndeosebi supraveghetorii congregaţiei au responsabilitatea de a-şi respecta înţelegerile făcute. Potrivit cu 1 Timotei 3:2, un supraveghetor trebuie să fie „ireproşabil“ (NW). Prin acest cuvânt este redat un termen grecesc însemnând „care nu poate fi stăpânit, fără cusur, nereproşabil“. Termenul „arată nu numai că acest om are o bună reputaţie, dar şi că merită acest lucru“ (din cartea A Linguistic Key to the Greek New Testament). Întrucât un supraveghetor trebuie să fie ireproşabil, promisiunile sale trebuie să fie întotdeauna demne de încredere.

Alte modalităţi prin care ne putem ţine promisiunile

Cum ar trebui să ne considerăm promisiunile pe care li le facem celor ce nu sunt colaboratori creştini? „Să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor“, a spus Isus, „ca ei să vadă faptele voastre drepte şi să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri“ (Matei 5:16). Dovedind că ne ţinem de cuvânt, îi putem face pe alţii să asculte mesajul nostru creştin. În pofida declinului mondial al standardelor cinstei, majoritatea oamenilor continuă să aprecieze cinstea. Respectarea promisiunilor pe care le facem este o modalitate prin care arătăm iubire faţă de Dumnezeu şi de semeni şi prin care le plăcem celor ce iubesc dreptatea. — Matei 22:36–39; Romani 15:2.

În anul de serviciu 1998, Martorii lui Iehova au petrecut peste un miliard de ore declarând în public vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu (Matei 24:14). O parte a acestei lucrări de predicare poate că a fost ignorată dacă nu ne-am ţinut cuvântul în relaţiile de afaceri sau în alte privinţe. Întrucât îl reprezentăm pe Dumnezeul adevărului, oamenii se aşteaptă pe bună dreptate să fim cinstiţi. Fiind demni de încredere şi cinstiţi, noi „împodobim învăţătura Salvatorului nostru, Dumnezeu, în toate lucrurile“. — Tit 2:10, NW.

În cadrul ministerului nostru, avem posibilitatea de a ne ţine cuvântul când ne întoarcem pentru a-i vizita pe cei ce manifestă interes faţă de mesajul despre Regat. Dacă spunem că vom reveni, atunci trebuie să revenim. Faptul de a reveni aşa cum am promis este o modalitate de a „nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea“ (Proverbele 3:27). O soră a explicat acest lucru în felul următor: „De câteva ori am întâlnit persoane interesate care au spus că un Martor le promisese că va reveni, dar nu a mai revenit. Ştiu că locatarii nu au fost, poate, acasă sau că din cauza anumitor situaţii fratele sau sora nu a putut probabil să revină. Dar nu mi-ar plăcea ca cineva să spună aşa ceva şi despre mine, de aceea fac tot posibilul să găsesc din nou persoana acasă. Cred că, dacă aş dezamăgi pe cineva, acest lucru s-ar răsfrânge asupra lui Iehova şi a fraternităţii noastre“.

În unele situaţii, poate că nu ne simţim îndemnaţi să revenim deoarece am ajuns la concluzia că persoana nu este cu adevărat interesată. Aceeaşi soră a spus: „Nu încerc să judec interesul manifestat de oameni. Am învăţat din proprie experienţă că prima impresie este deseori greşită. De aceea încerc să fiu optimistă, văzând în fiecare persoană un viitor frate sau o viitoare soră“.

În ministerul creştin, precum şi în multe alte domenii trebuie să arătăm că cuvântul nostru poate fi demn de încredere. Într-adevăr, unele lucruri sunt mai uşor de zis decât de făcut. Un bărbat înţelept a spus: „Mulţi oameni îşi vestesc bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?“ (Proverbele 20:6). Dacă suntem hotărâţi, putem să fim loiali cuvântului nostru şi să ne ţinem promisiunile.

Bogate binecuvântări de la Dumnezeu

Faptul de a face în mod deliberat o promisiune fără a o lua în serios este un lucru necinstit şi ar putea fi comparat cu completarea unui cec fără acoperire în bancă. Dar cât de recompensaţi şi binecuvântaţi suntem când ne ţinem promisiunile! O binecuvântare ce rezultă în urma faptului de a fi demni de încredere este o conştiinţă curată (compară cu Faptele 24:16). În loc să fim chinuiţi de remuşcări, ne simţim satisfăcuţi şi liniştiţi. Mai mult decât atât, ţinându-ne de cuvânt, noi contribuim la unitatea congregaţiei, care depinde de încrederea reciprocă. „Exprimarea [noastră] veridică“ (NW) ne recomandă totodată ca miniştri ai Dumnezeului adevărului. — 2 Corinteni 6:3, 4, 7.

Iehova îşi ţine cuvântul şi urăşte „limba mincinoasă“ (Proverbele 6:16, 17). Imitându-l pe Tatăl nostru ceresc, noi ne apropiem de el. Aşadar, avem, cu siguranţă, motive întemeiate să ne ţinem promisiunile.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 10]

Iefta şi-a ţinut promisiunea, cu toate că acest lucru i-a cauzat durere

[Legenda fotografiilor de la pagina 11]

Dacă aţi promis că veţi reveni, pregătiţi-vă bine pentru a face acest lucru