Bogăţia înseamnă fericire?

DUPĂ cât se pare, banii nu aduc fericirea. Revista Psychology Today spune: „Odată depăşit pragul sărăciei, creşterea venitului influenţează surprinzător de puţin fericirea personală“.

Acest lucru a fost confirmat de un necrolog apărut în ziarul New York Times din 29 octombrie 1993, intitulat: „A murit Doris Duke, în vârstă de 80 de ani. Cu averea uriaşă pe care o moştenise, ea nu a putut cumpăra fericirea“. Articolul spunea: „Târziu, într-o seară a anului 1945, la Roma, domnişoara Duke, pe atunci în vârstă de 33 de ani, i-a spus unui prieten că uriaşa sa avere o împiedică întrucâtva să fie fericită“.

„Uneori, toţi aceşti bani sunt o problemă“, s-a confesat ea unui prieten. „După ce ies de câteva ori cu un bărbat, respectivul începe să-mi spună cât de mult mă iubeşte. Dar cum aş putea şti dacă este sincer? Cum aş putea fi vreodată sigură de acest lucru?“ Times remarca: „Cuvintele rostite de ea în acea seară au arătat că viaţa îi era profund afectată, chiar stigmatizată, din cauza bogăţiei“.

În mod asemănător, Jean Paul Getty, considerat odinioară cel mai bogat bărbat din lume, spunea: „Banii nu au neapărat legătură cu fericirea. Poate cu nefericirea“. Iar Jane Fonda, faimoasa actriţă a Hollywood-ului, care, în anii ’70, primea o jumătate de milion de dolari pentru un film, a spus: „Am avut posibilitatea să cunosc gustul bogăţiei şi al tuturor bunurilor materiale. Ele nu înseamnă nimic. Fiecare piscină înseamnă încă un psihiatru, ca să nu mai vorbesc de divorţuri şi de copiii care-şi urăsc părinţii“.

Cu toate că bogăţia în sine nu va aduce niciodată fericirea, nici sărăcia lucie n-o va aduce. Din acest motiv, un bărbat înţelept spunea odinioară: „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie“ (Proverbele 30:8, 9). Un alt scriitor biblic spunea că, pentru a fi fericit, ai nevoie de ‘evlavie însoţită de mulţumire . . . Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim, ne va fi de ajuns’. — 1 Timotei 6:6–10.