Părinţi supuşi presiunilor
ADESEA, proaspeţii părinţi par că nu mai pot de bucurie. Aproape tot ce are legătură cu bebeluşul lor pare să-i înflăcăreze. Primul zâmbet al bebeluşului, primele lui cuvinte şi primii lui paşi sunt momente importante. Ei îşi încântă prietenii şi rudele cu povestiri şi fotografii. Fără îndoială, ei îşi iubesc copilul.
Însă, în unele familii, cu trecerea anilor are loc o tragedie. Gânguritul jucăuş al părinţilor este înlocuit cu vorbe aspre şi răutăcioase; îmbrăţişările pline de afecţiune sunt înlocuite cu lovituri pline de furie sau cu lipsa totală a atingerilor; mândria părintească este înlocuită cu amărăciunea. „Nu trebuia să am copii“, spun mulţi. În alte familii, problemele sunt chiar mai grave — părinţii nu i-au arătat copilului că îl iubesc nici chiar atunci când acesta era bebeluş! Ce s-a întâmplat în ambele situaţii? Unde este iubirea?
Bineînţeles, copiii nu prea reuşesc să înţeleagă răspunsurile la astfel de întrebări. Însă acest lucru nu-i împiedică să nu tragă singuri nişte concluzii. În adâncul inimii, un copil ar putea foarte bine să ajungă la următoarea concluzie: „Dacă mami sau tati nu mă iubesc, este pentru că ceva nu e în regulă cu mine. În mod sigur sunt foarte rău“. Acest lucru poate să devină o părere adânc înrădăcinată — o părere care poate să cauzeze tot felul de probleme de-a lungul întregii vieţi.
Adevărul însă este că părinţii poate că nu reuşesc, din foarte multe motive, să le arate copiilor iubirea de care aceştia au nevoie. Trebuie să recunoaştem că, în prezent, părinţii se confruntă cu presiuni extrem de mari, unele dintre acestea la o scară fără precedent. Pentru părinţii care nu sunt pregătiţi să le înfrunte în mod corespunzător, aceste presiuni pot afecta în mare măsură calitatea lor de părinţi. Iată ce declară un vechi proverb înţelept: „Asuprirea înnebuneşte pe cel înţelept“. — Eclesiastul 7:7.
„Timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă“
O epocă Utopică. Aşa ceva au aşteptat multe persoane să vadă realizându-se în acest secol. Imaginaţi-vă: să nu mai existe presiuni economice, foamete, secetă şi războaie! Însă asemenea speranţe au rămas neîmplinite. Din contră, lumea din prezent s-a dovedit a fi aşa cum a profeţit un scriitor al Bibliei în secolul întâi. El a scris că în zilele noastre vom avea de înfruntat „timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă“ (2 Timotei 3:1–5, NW). Majoritatea părinţilor sunt primii care vor fi de acord cu aceste cuvinte.
Mulţi părinţi proaspeţi se trezesc uluiţi în faţa costului extrem de ridicat necesar în zilele noastre pentru creşterea copiilor. Adesea, ambii părinţi trebuie să aibă un loc de muncă, doar ca să-şi asigure strictul necesar. Cheltuielile medicale, îmbrăcămintea, şcolarizarea, asigurarea îngrijirii copilului într-o creşă şi chiar şi hrana şi locuinţa pot contribui toate la un val lunar de note de plată care îi fac pe mulţi părinţi să se simtă ca şi cum ar fi gata să se înece. Situaţia economică le aduce aminte celor care studiază Biblia de profeţia din Apocalipsa care prezice un timp în care oamenii îşi vor cheltui întregul salariu de pe o zi ca să-şi cumpere doar strictul necesar pentru o singură zi! — Apocalipsa 6:6.
Nu ne putem aştepta ca nişte copii să înţeleagă toate aceste presiuni cu care se confruntă părinţii lor. Nu, ci prin însăşi natura lor, copiii au mare nevoie de dragoste şi de atenţie; sunt însetaţi după ele. Iar presiunile pe care copiii le preiau din mass-media şi de la colegii lor de şcoală de a avea cele mai moderne jucării, haine şi aparatură electronică sunt transferate adesea asupra părinţilor, cerându-le să le satisfacă o listă de dorinţe din ce în ce mai lungă.
Alte presiuni care vin asupra părinţilor şi care par să fie tot mai dificile în aceste vremuri sunt cele legate de răzvrătire. Este demn de reţinut că Biblia a profeţit despre neascultarea copiilor faţă de părinţi pe scară largă ca fiind un alt indiciu al vremurilor tulburi în care trăim (2 Timotei 3:2). Este adevărat, problemele legate de disciplinarea copiilor nu sunt ceva nou. Şi nici un părinte nu are dreptul să dea vina pe comportamentul greşit al copilului atunci când se poartă în mod abuziv cu un copil. Însă, probabil, sunteţi de acord că în prezent părinţii trebuie să se lupte să-şi crească copiii în mijlocul unei culturi a răzvrătirii, nu-i aşa? Muzica la modă care promovează furia, revolta şi disperarea; programele TV care îi prezintă pe părinţi ca fiind nişte prostănaci, iar pe copii ca fiind superiorii acestora foarte inteligenţi; filmele care glorifică un comportament bazat pe impulsuri violente — copiii de azi sunt bombardaţi cu astfel de influenţe. Copiii care asimilează şi imită această cultură a răzvrătirii pot genera tensiuni îngrozitoare pentru părinţii lor.
„Fără afecţiune naturală“
Mai există însă un alt aspect al aceleiaşi profeţii din vechime care prevesteşte chiar mai multe probleme pentru familia zilelor noastre. Profeţia arată că foarte multe persoane vor fi „fără afecţiune naturală“ (2 Timotei 3:3). Afecţiunea naturală este ceea ce uneşte familia. Şi chiar şi cei mai sceptici faţă de profeţia biblică vor trebui să recunoască faptul că timpurile pe care le trăim sunt martorele unui eşec şocant al vieţii de familie. În toată lumea, rata divorţurilor a crescut. În multe comunităţi, familiile monoparentale şi cele cu un părinte vitreg sunt mult mai obişnuite decât familiile tradiţionale. Părinţii singuri şi cei vitregi se confruntă uneori cu greutăţi şi presiuni deosebite, din cauza cărora le este greu să le arate copiilor dragostea de care aceştia au nevoie.
Însă există o influenţă şi mai profundă. Mulţi dintre părinţii de azi au crescut şi ei în cămine în care nu a existat deloc sau aproape deloc „afecţiune naturală“ — cămine despărţite de adulter şi divorţ; cămine distruse de răceală şi ură; probabil chiar cămine în care abuzul verbal, emoţional, fizic sau sexual era ceva obişnuit. Faptul de a creşte în asemenea cămine nu-i afectează pe copii doar când sunt mici, ci poate avea consecinţe negative asupra lor şi când devin adulţi. Statisticile zugrăvesc o imagine sumbră: părinţi care au fost victima abuzurilor când erau copii şi care vor abuza foarte probabil de propriii lor copii. În timpurile biblice, evreii aveau un proverb: „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii“. — Ezechiel 18:2.
Cu toate acestea, Dumnezeu i-a spus poporului său că nu avea să se mai întâmple acest lucru (Ezechiel 18:3). Trebuie să precizăm aici un lucru important. Înseamnă oare că, din cauza tuturor acestor presiuni, părinţii efectiv nu pot să facă nimic decât să-i trateze aspru pe propriii lor copii? Nicidecum! Dacă sunteţi părinţi şi vă luptaţi cu unele dintre presiunile menţionate mai înainte şi vă întrebaţi dacă puteţi fi vreodată nişte părinţi buni, curaj! Nu sunteţi o cifră dintr-o statistică. Trecutul vostru nu vă determină în mod automat viitorul.
În armonie cu asigurarea pe care o dau Scripturile, şi anume că se pot face îmbunătăţiri, cartea Healthy Parenting face următorul comentariu: „Dacă nu luaţi unele măsuri conştiente ca să vă comportaţi altfel decât propriii voştri părinţi, tiparele copilăriei voastre se vor repeta, indiferent că vreţi sau nu. Ca să întrerupeţi acest ciclu, trebuie să fiţi conştienţi de tiparele nesănătoase pe care le perpetuaţi şi să învăţaţi cum să le schimbaţi“.
Da, dacă este necesar, puteţi întrerupe ciclul unei creşteri abuzive! Şi puteţi să faceţi faţă presiunilor care fac ca creşterea copiilor să fie atât de dificilă azi. Dar cum? Unde puteţi afla care sunt cele mai bune şi mai demne de încredere modele de creştere sănătoasă a copiilor? În următorul articol vom discuta despre această chestiune.
[Legenda fotografiei de la pagina 6]
Supuşi presiunilor, unii părinţi nu reuşesc să-şi exprime dragostea faţă de copiii lor
[Legenda fotografiei de la pagina 7]
Părinţii trebuie să le arate copiilor lor dragostea de care aceştia au nevoie