Să trăim după legea lui Cristos

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi astfel veţi împlini legea lui Hristos.“ — GALATENI 6:2.

1. De ce s-ar putea spune că legea lui Cristos este în prezent o forţă pozitivă extraordinară?

ÎN RWANDA, Martorii lui Iehova aparţinând grupurilor etnice hutu şi tutsi şi-au riscat viaţa ca să se apere unii pe alţii de masacrul etnic care a tulburat recent această ţară. Martorii lui Iehova din Kobe (Japonia) care i-au pierdut pe unii membri ai familiei într-un devastator cutremur de pământ au fost profund afectaţi de această pierdere. Şi totuşi ei au acţionat cu promptitudine pentru salvarea altor victime. Într-adevăr, exemple încurajatoare de Martori din toată lumea demonstrează că legea lui Cristos este eficientă azi. Ea exercită o puternică influenţă în bine.

2. În ce sens nu a înţeles creştinătatea legea lui Cristos, şi ce putem face noi ca să împlinim această lege?

² În acelaşi timp are loc împlinirea unei profeţii biblice despre „ultimele zile“, sau zilele critice actuale. Mulţi au „o formă de devoţiune sfântă“, dar ‘se dovedesc falşi faţă de puterea ei’ (2 Timotei 3:1, 5, NW). Îndeosebi în creştinătate, religia este de multe ori o chestiune de formă, nu de inimă. Motivul să fie oare faptul că este prea greu să trăieşti după legea lui Cristos? Nu. Isus nu a vrut să ne dea o lege care să nu poată fi respectată. Adevărul este că creştinătatea pur şi simplu nu a înţeles această lege. Ea nu a dat ascultare următoarelor cuvinte inspirate: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi astfel veţi împlini legea lui Hristos“ (Galateni 6:2). Noi ‘împlinim legea lui Hristos’ purtându-ne sarcinile unii altora, nu imitându-i pe farisei şi înmulţind în mod arbitrar sarcinile fraţilor noştri.

3. a) Menţionaţi câteva porunci care fac parte din legea lui Cristos. b) De ce ar fi greşit să se tragă concluzia că congregaţia creştină nu ar trebui să aibă alte reguli în afară de poruncile directe ale lui Cristos?

³ Legea lui Cristos cuprinde toate poruncile lui Cristos Isus, fie că este vorba de a predica şi a preda, fie că este vorba de a ne păstra ochiul simplu şi curat, de a ne strădui să trăim în pace cu semenii noştri sau de a înlătura din congregaţie ceea ce nu este curat (Matei 5:27–30; 18:15–17; 28:19, 20; Apocalipsa 2:14–16). Într-adevăr, creştinii au obligaţia de a respecta toate poruncile din Biblie care le sunt adresate continuatorilor lui Cristos. Dar sunt şi alte aspecte. Organizaţia lui Iehova şi fiecare congregaţie în parte trebuie să stabilească regulile şi metodele necesare pentru a păstra armonia (1 Corinteni 14:33, 40). De fapt, creştinii nu ar putea nici măcar să se întrunească dacă nu ar avea reguli privitoare la timpul, locul şi modul în care să ţină astfel de întruniri (Evrei 10:24, 25)! Sprijinirea îndrumărilor rezonabile stabilite de cei cărora li s-a încredinţat autoritatea în organizaţie face, de asemenea, parte din împlinirea legii lui Cristos. — Evrei 13:17.

4. Care este forţa motrice care stă la baza închinării pure?

⁴ Cu toate acestea, creştinii adevăraţi nu îngăduie ca închinarea lor să devină un sistem de legi absurde. Ei nu îi slujesc lui Iehova pentru că un om sau o organizaţie le spune să facă aşa. Dimpotrivă, forţa motrice care stă la baza închinării lor este iubirea. Iată ce a scris Pavel: „Dragostea lui Hristos ne constrânge“ (2 Corinteni 5:14). Isus le-a poruncit discipolilor săi să se iubească unul pe altul (Ioan 15:12, 13). Iubirea care se caracterizează prin sacrificiul de sine este baza legii lui Cristos şi ea îi constrânge sau îi stimulează pe creştinii adevăraţi de pretutindeni, atât în familie, cât şi în congregaţie. Să vedem cum.

In familie

5. a) Cum pot părinţii să împlinească legea lui Cristos în familie? b) De ce anume au nevoie copiii din partea părinţilor lor, şi ce obstacole trebuie să depăşească unii părinţi pentru a satisface această nevoie?

⁵ Iată ce a scris apostolul Pavel: „Soţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea“ (Efeseni 5:25). Când un soţ îl imită pe Cristos şi îşi tratează soţia cu iubire şi înţelegere, el împlineşte un element esenţial al legii lui Cristos. De altfel, Isus a manifestat în mod deschis afecţiune faţă de copiii mici, luându-i în braţe, punându-şi mâinile peste ei şi binecuvântându-i (Marcu 10:16). Părinţii care împlinesc legea lui Cristos manifestă şi ei afecţiune faţă de copiii lor. Este adevărat că sunt părinţi cărora le vine greu să imite exemplul lui Isus în această privinţă. Unii, prin însăşi natura lor, nu îşi manifestă deschis sentimentele. Părinţi, nu lăsaţi ca aceste trăsături de caracter să vă împiedice să le arătaţi copiilor voştri iubirea pe care o simţiţi faţă de ei! Nu este suficient să ştiţi că vă iubiţi copiii. Şi ei trebuie să ştie lucrul acesta. Dar ei nu vor şti decât dacă veţi găsi modalităţi de a manifesta iubire. — Compară cu Marcu 1:11.

6. a) Au nevoie copiii de reguli din partea părinţilor, şi cum vă motivaţi răspunsul? b) Ce motiv fundamental care stă la baza regulilor din familie trebuie să înţeleagă copiii? c) Ce pericole sunt evitate când legea lui Cristos predomină în familie?

⁶ În acelaşi timp, copiii au nevoie de îndrumări, ceea ce înseamnă că părinţii trebuie să stabilească reguli, iar, uneori, să aplice aceste reguli prin disciplinare (Evrei 12:7, 9, 11). Dar chiar şi în acest caz, copiii trebuie să fie ajutaţi progresiv să înţeleagă motivul fundamental al acestor reguli, şi anume că părinţii lor îi iubesc. Ei trebuie să înveţe, de asemenea, că iubirea este cel mai bun motiv pentru care trebuie să asculte de părinţii lor (Efeseni 6:1; Coloseni 3:20; 1 Ioan 5:3). Obiectivul unui părinte înţelegător este acela de a-i învăţa pe copii să îşi folosească ‘facultatea de a raţiona’, pentru ca, mai târziu, aceştia să ia singuri hotărâri judicioase (Romani 12:1, NW; compară cu 1 Corinteni 13:11). Pe de altă parte, regulile nu trebuie să fie prea multe, nici disciplinarea prea aspră. Pavel spune următoarele: „Taţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu se descurajeze“ (Coloseni 3:21; Efeseni 6:4). Când o familie se conduce după legea lui Cristos, disciplinarea administrată cu mânie necontrolată sau cuvintele sarcastice şi jignitoare nu îşi găsesc locul. Într-o astfel de familie, copiii se simt în siguranţă şi stimulaţi, nu oprimaţi sau subestimaţi. — Compară cu Psalmul 36:7.

7. În ce fel ar putea Betelurile să dea exemplu în ce priveşte stabilirea regulilor în familie?

⁷ Unii care au vizitat Beteluri din întreaga lume spun că acestea sunt exemple bune de echilibru în ce priveşte regulile din familie. Deşi este format din adulţi, personalul acestor instituţii activează într-o mare măsură asemenea unor familiia. Activitatea la Betel este complexă şi necesită un număr considerabil de reguli, bineînţeles mai multe decât ar necesita o familie obişnuită. Cu toate acestea, bătrânii care sunt în fruntea Betelurilor, a birourilor şi a muncii din tipografii se străduiesc să aplice legea lui Cristos. Ei consideră că este de datoria lor nu numai să organizeze munca, ci şi să promoveze progresul spiritual şi „bucuria lui Iehova“ în rândul colaboratorilor lor de muncă (Neemia 8:10, NW). De aceea ei se străduiesc să acţioneze într-un mod pozitiv şi încurajator şi, totodată, să fie rezonabili (Efeseni 4:31, 32). Nu este de mirare că familiile Betel sunt cunoscute pentru bucuria care domneşte în cadrul lor!

În congregaţie

8. a) Care trebuie să fie întotdeauna obiectivul nostru în congregaţie? b) În ce împrejurări au solicitat unii dispoziţii sau au încercat să facă reguli?

⁸ Şi în congregaţie, obiectivul nostru este acela de a ne zidi unii pe alţii în spiritul iubirii (1 Tesaloniceni 5:11). Deci toţi creştinii trebuie să aibă grijă să nu înmulţească poverile altora prin faptul că hotărăsc singuri să-şi impună propriile idei în chestiuni de ordin personal. Câteodată, unii scriu la Societatea Watch Tower, solicitând dispoziţii referitoare la atitudinea pe care să o adopte faţă de anumite filme, cărţi şi chiar jucării. Dar Societatea nu este autorizată să examineze astfel de lucruri şi să emită hotărâri cu privire la ele. În cele mai multe cazuri, acestea sunt chestiuni asupra cărora fiecare persoană sau fiecare cap de familie trebuie să decidă pe baza iubirii sale faţă de principiile biblice. Alţii au tendinţa de a transforma în reguli sugestiile şi îndrumările Societăţii. De exemplu, în numărul din 15 martie 1996 al Turnului de veghere a apărut un minunat articol care îi încuraja pe bătrâni să le facă cu regularitate vizite de păstorire membrilor congregaţiei. Oare scopul acestui articol era acela de a stabili reguli? Nu. Deşi cei ce pot să urmeze sugestiile trag multe foloase din acestea, unii bătrâni nu pot să facă astfel. În mod asemănător, articolul „Întrebări de la cititori“ care a apărut în numărul din 1 aprilie 1995 al Turnului de veghere îi atenţiona pe creştini să nu minimalizeze momentul solemn al botezului prin împingerea lucrurilor la extrem, cum ar fi organizarea de petreceri excentrice sau sărbătorirea evenimentului. Unii au aplicat în mod rigid acest sfat, stabilind chiar o regulă potrivit căreia expedierea unei ilustrate de încurajare cu această ocazie ar fi o greşeală!

9. De ce este important să evităm să fim exagerat de critici şi să ne judecăm unii pe alţii?

⁹ Să ne gândim şi la faptul că, dacă „legea perfectă care aparţine libertăţii“ trebuie să predomine la noi, trebuie să acceptăm că nu toate conştiinţele creştinilor sunt la fel (Iacov 1:25, NW). Ar trebui oare să ne supărăm dacă oamenii au preferinţe personale care nu violează principiile biblice? Nu, deoarece, dacă am face aşa, am cauza dezbinare (1 Corinteni 1:10). Când ne-a avertizat să nu îl judecăm pe un frate creştin, Pavel a spus: „El stă în picioare sau cade în faţa propriului său stăpân. În realitate, el va fi făcut să stea în picioare, fiindcă Iehova îl poate face să stea în picioare“ (Romani 14:4, NW). Dacă vorbim unii împotriva altora despre lucruri care trebuie lăsate pe seama conştiinţei fiecărei persoane, riscăm să îi displăcem lui Dumnezeu. — Iacov 4:10–12.

10. Cine sunt cei numiţi să supravegheze congregaţia, şi cum trebuie să îi sprijinim?

¹⁰ Să ne amintim, de asemenea, că bătrânii au sarcina de a supraveghea turma lui Dumnezeu (Faptele 20:28). Ei au rolul de a ajuta. Nu trebuie să avem reţineri să îi abordăm pentru a le cere sfaturi, deoarece ei sunt cercetători ai Bibliei şi cunosc ceea ce s-a analizat în literatura publicată de Societatea Watch Tower. Când observă o conduită care va duce, probabil, la o violare a principiilor biblice, bătrânii dau, fără reţineri, sfaturile necesare (Galateni 6:1). Membrii congregaţiei respectă legea lui Cristos, conlucrând cu aceşti păstori dragi care sunt în fruntea lor. — Evrei 13:7.

Bătrânii aplică legea lui Cristos

11. Cum aplică bătrânii legea lui Cristos în congregaţie?

¹¹ Bătrânii sunt dornici să împlinească legea lui Cristos în congregaţie. Ei sunt în fruntea predicării veştii bune, predau din Biblie în aşa fel încât să sensibilizeze inimile şi, ca păstori blânzi şi plini de iubire, le vorbesc „sufletelor deprimate“ (1 Tesaloniceni 5:14, NW). Ei evită atitudinile necreştine care se manifestă în atâtea religii ale creştinătăţii. Este adevărat că lumea se degenerează repede şi, asemenea lui Pavel, poate că bătrânii sunt îngrijoraţi cu privire la turmă, dar ei îşi păstrează echilibrul în timp ce acţionează pentru eliminarea acestor îngrijorări. — 2 Corinteni 11:28.

12. Când un creştin îi cere ajutor unui bătrân, cum ar putea răspunde bătrânul?

¹² De exemplu, poate că un creştin doreşte să consulte un bătrân cu privire la o chestiune importantă care nu este tratată în mod direct de un verset biblic sau care pretinde realizarea unui echilibru între diferite principii creştine. Poate că el a fost avansat la locul de muncă, ceea ce înseamnă un salariu mai bun, dar şi o responsabilitate mai mare. Sau poate că tatăl necredincios al unui tânăr creştin îl solicită mult pe fiul său, lucru care i-ar putea afecta ministerul. În astfel de situaţii, bătrânul se va reţine să dea sfaturi proprii, dar probabil că va deschide Biblia şi îl va ajuta pe tânăr să tragă concluzii pe baza principiilor legate de problema sa. El poate folosi Indexul publicaţiilor Watch Tower — dacă a fost editat în limba respectivă — pentru a găsi ce a spus „sclavul fidel şi prevăzător“ cu privire la acest subiect în paginile Turnului de veghere şi ale altor publicaţii (Matei 24:45, NW). Dar dacă după aceea creştinul ia o hotărâre care nu i se pare înţeleaptă bătrânului? Dacă hotărârea nu constituie o încălcare directă a principiilor sau a legilor biblice, creştinul va constata că bătrânul recunoaşte dreptul fiecăruia de a lua o astfel de hotărâre, ştiind că „fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi“. Totuşi, creştinul respectiv ar trebui să îşi aducă aminte că „ce seamănă omul, aceea va şi secera“. — Galateni 6:5, 7.

13. În loc să dea răspunsuri directe la întrebări sau să îşi exprime propriile păreri, de ce îi ajută bătrânii pe alţii să ia decizii cu privire la problema discutată?

¹³ De ce procedează astfel bătrânul cu experienţă? Din cel puţin două motive. Primul este acela că Pavel le-a spus membrilor unei congregaţii că el nu ‘avea stăpânire peste credinţa lor’ (2 Corinteni 1:24). Când îl ajută pe fratele său să cerceteze Scripturile şi să ia o hotărâre în cunoştinţă de cauză, bătrânul imită atitudinea lui Pavel. El recunoaşte că autoritatea lui este limitată, la fel cum şi Isus a recunoscut că autoritatea lui era limitată (Luca 12:13, 14; Iuda 9). În acelaşi timp, bătrânii dau cu promptitudine sfaturi biblice utile, chiar în mod direct, acolo unde este nevoie. Al doilea motiv este acela că bătrânul îl instruieşte pe fratele său creştin. Iată ce a spus apostolul Pavel: „Hrana tare aparţine oamenilor maturi, acelora care, prin întrebuinţare, şi-au exersat facultăţile de percepţie pentru a discerne atât binele, cât şi răul“ (Evrei 5:14, NW). Aşadar, pentru a ne maturiza trebuie să ne folosim propriile facultăţi de percepţie, adică să nu aşteptăm mereu ca altcineva să ia hotărâri în locul nostru. Prin faptul că îi arată fratelui său creştin cum să tragă concluzii pe baza Scripturilor, bătrânul îl ajută, astfel, să progreseze.

14. Cum pot cei maturi să arate că se încred în Iehova?

¹⁴ Putem avea încredere că, prin intermediul spiritului său sfânt, Iehova Dumnezeu va influenţa inimile închinătorilor adevăraţi. Astfel, creştinii maturi apelează la inimile fraţilor lor, implorându-i, aşa cum a făcut apostolul Pavel (2 Corinteni 8:8; 10:1; Filimon 8, 9). Pavel ştia că în primul rând cei nedrepţi, nu cei drepţi au nevoie de legi amănunţite pentru a-i face să se comporte în mod corespunzător (1 Timotei 1:9). El nu a spus că era suspicios cu privire la fraţii lui sau neîncrezător în ei, ci şi-a exprimat încrederea în aceştia. Iată ce le-a scris el membrilor unei congregaţii: „Cu privire la voi, avem încredere în Domnul“ (2 Tesaloniceni 3:4). Credinţa şi încrederea lui Pavel au contribuit mult la încurajarea acelor creştini. Bătrânii şi supraveghetorii itineranţi de azi urmăresc aceleaşi obiective. Cât de înviorători sunt aceşti bărbaţi fideli în timp ce păstoresc cu iubire turma lui Dumnezeu! — Isaia 32:1, 2; 1 Petru 5:1–3.

Să trăim după legea lui Cristos

15. Ce întrebări am putea să ne punem ca să vedem dacă aplicăm legea lui Cristos în relaţiile cu fraţii noştri?

¹⁵ Toţi trebuie să ne examinăm cu regularitate ca să vedem dacă trăim după legea lui Cristos şi dacă o promovăm (2 Corinteni 13:5). Putem cu adevărat să tragem foloase cu toţii dacă ne punem următoarea întrebare: ‘Sunt eu ziditor sau critic? Sunt echilibrat sau extremist? Manifest eu consideraţie faţă de alţii sau insist asupra drepturilor mele?’ Un creştin nu încearcă să îi dicteze fratelui său ce măsuri să ia şi ce măsuri să nu ia în chestiuni pe care Biblia nu le explică în mod concret. — Romani 12:1; 1 Corinteni 4:6.

16. Cum îi putem ajuta pe cei ce au o părere negativă despre ei înşişi, ca să împlinim, astfel, un aspect esenţial al legii lui Cristos?

¹⁶ În aceste timpuri critice este important să căutăm modalităţi prin care să ne putem încuraja unii pe alţii (Evrei 10:24, 25; compară cu Matei 7:1–5). Când îi privim pe fraţii şi pe surorile noastre, nu au o mai mare importanţă pentru noi calităţile decât slăbiciunile lor? Pentru Iehova, fiecare dintre noi este preţios. Din nefericire, nu toţi au această părere, nici chiar despre ei înşişi. Mulţi tind să-şi vadă numai greşelile şi imperfecţiunile. Pentru a-i încuraja pe aceştia şi pe alţii, nu am putea încerca să discutăm cu una sau două persoane la fiecare întrunire, spunându-le de ce preţuim prezenţa lor acolo şi cât de importantă este contribuţia pe care şi-o aduc la activitatea congregaţiei? Ce bucurie aduce faptul de a le uşura povara în felul acesta şi, astfel, de a împlini legea lui Cristos! — Galateni 6:2.

Legea lui Cristos în acţiune

17. În ce moduri vedeţi că acţionează legea lui Cristos în congregaţia voastră?

¹⁷ Legea lui Cristos acţionează în congregaţia creştină. Vedem lucrul acesta în fiecare zi, şi anume când fraţii noştri Martori împărtăşesc cu zel vestea bună, când se consolează şi se încurajează unii pe alţii, când se străduiesc să îi slujească lui Iehova în pofida celor mai grele probleme, când părinţii se străduiesc să îşi crească copiii în aşa fel încât aceştia să îl iubească pe Iehova cu inimile pline de bucurie, când supraveghetorii predau Cuvântul lui Dumnezeu cu iubire şi căldură, îndemnând turma să manifeste zel arzător pentru a-i sluji lui Iehova veşnic (Matei 28:19, 20; 1 Tesaloniceni 5:11, 14). Când fiecare dintre noi aplică legea lui Cristos în viaţa lui, cât de mult îi bucură acest lucru inima lui Iehova (Proverbele 23:15)! El vrea ca toţi cei ce iubesc legea sa perfectă să trăiască veşnic. În Paradisul viitor vom trăi timpul când omenirea va fi perfectă, când nu vor mai fi infractori şi când fiecare înclinaţie a inimii noastre va fi ţinută sub control. Ce răsplată minunată pentru cei ce trăiesc după legea lui Cristos!

[Notă de subsol]

Ce credeţi?

◻ De ce creştinătatea nu a înţeles legea lui Cristos?

◻ Cum putem aplica legea lui Cristos în familie?

◻ Ce trebuie să evităm şi ce trebuie să facem ca să aplicăm legea lui Cristos în congregaţie?

◻ Cum pot bătrânii să respecte legea lui Cristos în relaţiile lor cu membrii congregaţiei?

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Copilul tău are o mare nevoie de iubire.

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Cât de înviorători sunt iubitorii noştri păstori!