Calul şi limba — ţinute în frâu

„Calul este pregătit pentru ziua bătăliei“, a spus înţeleptul rege Solomon al Israelului antic (Proverbele 21:31). Mult timp, cavaleriile au jucat un rol esenţial în câştigarea bătăliilor. Şi, din cele mai vechi timpuri, armatele au folosit frâul pentru a struni caii.

Frâul „este alcătuit din mai multe curele care fixează bine zăbala în gura animalului, astfel încât omul să-l poată stăpâni cu ajutorul hăţurilor“, arată Encyclopædia Britannica. Frâiele din antichitate nu erau cu mult diferite de cele de azi, dovedindu-se deosebit de utile pentru a îmblânzi caii şi a călări.

Regele David, tatăl lui Solomon, a făcut aluzie la importanţa unui frâu spunând: „Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr care nu au pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi cu o zăbală“ (Psalmul 32:9). După ce era îmblânzit, un cal putea deveni un tovarăş credincios. Alexandru cel Mare a ţinut atât de mult la calul său de luptă pe nume Bucefal, încât a dat unui oraş din India acest nume în memoria calului său, care a murit acolo.

Deşi de mii de ani oamenii îmblânzesc cu succes caii, situaţia e cu totul alta când e vorba de înfrânarea firii noastre imperfecte. „Toţi ne poticnim de multe ori“, a remarcat discipolul creştin Iacov. „Dacă cineva nu se poticneşte în cuvânt, este un om perfect, capabil de asemenea să-şi ţină în frâu tot corpul“ (Iacov 3:2). Într-adevăr, cine dintre noi poate spune că nu a rostit niciodată o vorbă necugetată sau sarcastică ori că n-a vorbit la mânie?

Atunci de ce să ne mai străduim să ne ţinem în frâu limba nesupusă, dacă „nici unul dintre oameni nu o poate îmblânzi“ (Iacov 3:8)? Ei bine, oamenii sunt dispuşi să dedice timp şi să depună eforturi pentru a îmblânzi un cal întrucât ştiu că, odată dresat, animalul le va fi de folos. În mod asemănător, cu cât ne vom stăpânii mai bine limba, cu atât vom avea mai mult de câştigat.

Cuvintele pline de consideraţie pot aduce alinare şi pot fi încurajatoare pentru prieteni, colegi de muncă şi rude (Proverbele 12:18). Astfel de cuvinte le pot face viaţa mai plăcută celor din jurul nostru. Însă o limbă care nu e ţinută în frâu creează necazuri. Iată ce ne spune Biblia: „Cine îşi păzeşte . . . limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri“ (Proverbele 21:23). În măsura în care vom reuşi să ne ţinem în frâu limba, vom trage foloase atât noi, cât şi cei ce ne ascultă.a

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Alexandru cel Mare

[Provenienţa fotografiei]

Alinari/Art Resource, NY