Recompensele onorării părinţilor în vârstă

ADEVĂRAŢII închinători ai lui Dumnezeu îi respectă, îi onorează şi le poartă de grijă părinţilor lor în vârstă deoarece îi iubesc. Lucrul acesta face parte din închinarea lor. Biblia afirmă: „[Copiii şi nepoţii] să înveţe să practice devoţiunea sfântă mai întâi în propria lor casă şi să le dea tot timpul părinţilor şi bunicilor cuvenita compensaţie, fiindcă lucrul acesta este plăcut în ochii lui Dumnezeu“ (1 Timotei 5:4, NW). Indiferent dacă suntem tineri sau în vârstă, este potrivit să le dăm „cuvenita compensaţie“ părinţilor şi bunicilor noştri. În felul acesta arătăm apreciere pentru iubirea lor, pentru munca lor şi pentru grija pe care ne-au purtat-o de-a lungul atâtor ani. De fapt, viaţa le-o datorăm părinţilor noştri!

Să observăm că faptul de a le da cuvenita compensaţie părinţilor şi bunicilor este „plăcut în ochii lui Dumnezeu“. Lucrul acesta are legătură cu „devoţiunea [noastră] sfântă“. Astfel, dacă acţionăm în armonie cu acest sfat, suntem recompensaţi, ştiind că facem ce îi este plăcut lui Dumnezeu. Aceasta ne aduce bucurie.

Este o bucurie să le dăm altora, îndeosebi atunci când le dăm celor care ne-au dat cu generozitate (Faptele 20:35). Cât de recompensator este deci faptul de a acţiona în armonie cu principiul biblic: „Dă-le tatălui şi mamei tale motive de bucurie, să se înveselească cea care te-a născut“! — Proverbele 23:25, The New English Bible.

Cum le putem acorda cuvenita compensaţie părinţilor şi bunicilor? În trei moduri: material, afectiv şi spiritual. Fiecare aduce recompense.

Să dăruim pe plan material

Cei care îi slujesc lui Dumnezeu ştiu că este important să le asigure lucrurile materiale membrilor apropiaţi ai familiei. Apostolul Pavel ne-a sfătuit: „Dacă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de cei din casa lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios“. — 1 Timotei 5:8.

Tunji şi Joy locuiesc în Africa de vest. Deşi erau foarte strâmtoraţi din punct de vedere financiar, ei i-au invitat pe părinţii în vârstă ai lui Joy să stea la ei. Tatăl lui Joy era bolnav şi, în cele din urmă, a murit. Tunji îşi aminteşte: „Când papa a murit, mama a îmbrăţişat-o pe soţia mea şi i-a spus: «Ai făcut tot ce a fost omeneşte posibil. Nu trebuie să te simţi deloc vinovată de moartea lui papa». Deşi îi simţim lipsa lui papa, ştim că i-am cumpărat cele mai bune medicamente şi am încercat întotdeauna să-l facem să se simtă dorit şi util; am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru a ne achita de responsabilităţile pe care ni le-a dat Dumnezeu. Avem satisfacţia aceasta“.

Bineînţeles, nu toţi avem posibilitatea de a-i ajuta pe alţii din punct de vedere material. Iată ce spune un bărbat din Nigeria: „Dacă un bărbat nu poate să-şi câştige singur existenţa, cum ar putea să-i asigure existenţa unei alte persoane?“ În multe ţări situaţia s-ar putea chiar înrăutăţi în anii următori. Potrivit unui pronostic al Naţiunilor Unite, în curând, jumătate din populaţia Africii subsahariene va trăi într-o sărăcie lucie.

Dacă în prezent vă luptaţi cu sărăcia, puteţi găsi mângâiere în relatarea adevărată a unei văduve nevoiaşe. Când a fost pe pământ, Isus a observat o femeie care a făcut o mică donaţie la trezoreria templului. Ea a dat doar „doi bănuţi“. Cunoscându-i însă situaţia, Isus a spus: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi; căci toţi aceştia au aruncat daruri pentru Dumnezeu din surplusul lor, dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască“. — Luca 21:1–4.

În mod asemănător, dacă facem tot ce ne stă în putinţă pentru a le purta de grijă din punct de vedere material părinţilor şi bunicilor noştri, chiar dacă ceea ce facem este puţin, Iehova vede şi apreciază lucrul acesta. El nu ne cere să facem ceva peste puterile noastre. Probabil că părinţii şi bunicii noştri vor gândi la fel.

Să dăruim pe plan afectiv

Faptul de a ne îngriji de părinţii şi de bunicii noştri implică mai mult decât simplul fapt de a le asigura lucrurile materiale. Cu toţii avem necesităţi afective. Fiecare, inclusiv cei în vârstă, are nevoie să fie iubit, să se simtă util şi dorit şi să fie un membru valoros al familiei.

Mary, care locuieşte în Kenya, o îngrijeşte de trei ani pe soacra ei. Mary spune: „În afară de faptul că ne îngrijim de necesităţile ei materiale, noi vorbim întotdeauna cu ea. Mama nu poate face mare lucru pe lângă casă, dar noi două discutăm şi am devenit prietene apropiate. Uneori vorbim despre Dumnezeu, alteori despre oamenii din locurile natale. Deşi a trecut de 90 de ani, ea are o memorie foarte bună. Îşi aminteşte şi povesteşte cum era viaţa pe vremea când era mică, înainte de 1914“.

Mary continuă: „Nu este uşor să îngrijeşti o persoană în vârstă, dar faptul că stă la noi ne-a adus bogate recompense. În familia noastră domneşte pacea şi armonia. Faptul că mă dăruiesc ei a generat un spirit de dăruire în ceilalţi membri ai familiei. Soţul meu mă respectă mai mult. Iar dacă mama aude pe cineva răstindu-se la mine, ea intervine imediat şi îmi ia apărarea. Nimeni nu poate să-mi vorbească aspru în prezenţa ei!“

Să dăruim pe plan spiritual

Aşa cum faptul de a dărui pe plan material şi afectiv îi aduce recompense celui care dăruieşte, tot la fel stau lucrurile şi cu chestiunile spirituale. Apostolul Pavel i-a scris congregaţiei creştine din Roma: „Doresc mult să vă văd, ca să vă fac parte de vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră; adică, să fim mângâiaţi laolaltă în mijlocul vostru, fiecare prin credinţa care este în celălalt, atât a voastră, cât şi a mea“. — Romani 1:11, 12.

Tot la fel, când este vorba să le dăruim din punct de vedere spiritual persoanelor în vârstă care îl slujesc pe Dumnezeu, încurajarea este deseori reciprocă. Osondu, care locuieşte în Nigeria, povesteşte: „Ce mă atrage cel mai mult la bunicii mei este faptul că îmi dau ocazia să-mi fac o idee despre trecut. Cu ochii strălucind de bucurie, bunicul îmi povesteşte despre teritoriul în care a lucrat ca pionier (ministru cu timp integral) în anii ’50 şi ’60. El face o comparaţie între structura actuală a congregaţiei şi cea de pe vremea când a devenit el Martor. Aceste experienţe mă ajută în serviciul de pionier“.

Şi alţii din congregaţia creştină le pot dărui ceva persoanelor în vârstă. Tunji, menţionat mai înainte, a explicat ce s-a întâmplat în congregaţia lui: „Un frate tânăr, pionier, care a fost numit să ţină o cuvântare biblică, a venit cu schiţa la papa pentru a putea pregăti cuvântarea împreună. Conducătorul Studiului Turnului de veghere a venit şi i-a spus lui papa: «Tu ai experienţă. Ce poţi să-mi spui pentru a mă ajuta să fac progrese?» Papa a putut să-i dea acelui bătrân câteva sfaturi utile. Acest frate a amintit de mai multe ori numele lui papa cu ocazia rugăciunilor rostite în congregaţie. Toate acestea l-au făcut să se simtă dorit“.

Conduita excelentă îi atrage pe oameni la Dumnezeu

Uneori, când arătăm că îi onorăm şi îi iubim pe părinţii şi pe bunicii noştri, îi atragem pe oameni la Dumnezeu. Apostolul Petru a scris: „Să aveţi o purtare cinstită în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării“. — 1 Petru 2:12.

Andrew, un bătrân de congregaţie din Africa de vest, parcurgea de două ori pe săptămână câte 95 de kilometri pentru a avea grijă de tatăl lui bolnav, care nu era la adevăr. El povesteşte: „Când am devenit Martor al lui Iehova, tatăl meu s-a opus cu îndârjire. Când a văzut însă cum am avut grijă de el când a fost bolnav, a început să le spună fraţilor şi surorilor mele mai mici: «Trebuie să îmbrăţişaţi şi voi religia fratelui vostru!» Lucrul acesta i-a impulsionat, şi acum toţi cei nouă copii ai tatălui meu sunt Martori ai lui Iehova“.

Faptul de a-i onora pe părinţii noştri în vârstă şi de a le purta de grijă poate fi o sarcină dificilă, mai ales în timpuri de dificultăţi economice. Dar, în timp ce creştinii se străduiesc să facă lucrul acesta, ei culeg multe recompense. Mai presus de toate, ei încearcă sentimentul de bucurie care însoţeşte faptul de a da, precum şi satisfacţia ce decurge din faptul de a şti că îi sunt plăcuţi lui Iehova Dumnezeu, care este el însuşi „Tată al tuturor“. — Efeseni 4:6.

[Chenarul de la pagina 6]

Sfaturi divine pentru cei care sunt îngrijiţi şi pentru cei care îi îngrijesc

Fiţi încurajatori: „Fiecare dintre noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii [acestuia, NW]“. — Romani 15:2.

Fiţi statornici: „Să nu obosim făcând binele, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală“. — Galateni 6:9.

Fiţi umili: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi“. — Filipeni 2:3.

Faceţi ce este bine: „Nimeni să nu caute folosul său, ci al altuia“. — 1 Corinteni 10:24.

Fiţi rezonabili: „Blândeţea [rezonabilitatea, NW] voastră să fie cunoscută de toţi oamenii“. — Filipeni 4:5.

Fiţi plini de compasiune: „Fiţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-vă de bunăvoie unii pe alţii“. — Efeseni 4:32, NW.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Bătrânii de congregaţie mai tineri pot trage foloase din experienţa celor mai în vârstă