Ce anume cere Iehova de la noi azi?

„Din nor s-a auzit un glas care zicea: «Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea: de El să ascultaţi!»“ — MATEI 17:5.

1. Când şi-a atins Legea obiectivul?

IEHOVA i-a dat naţiunii Israel Legea, cu nenumăratele ei porunci. Referitor la ele, apostolul Pavel a scris: „Ele erau cerinţe legale cu privire la carne şi au fost impuse până la timpul fixat pentru reglementarea lucrurilor“ (Evrei 9:10, NW). Când Legea a făcut posibil ca o rămăşiţă dintre israeliţi să-l accepte pe Isus drept Mesia, sau Cristos, ea şi-a atins obiectivul. Astfel, Pavel a spus: „Hristos este sfârşitul Legii“. — Romani 10:4; Galateni 3:19–25; 4:4, 5.

2. Cine au fost cei care s-au aflat sub Lege, şi când au fost ei scutiţi de ea?

² Înseamnă acest lucru că noi nu trebuie să ne supunem Legii? De fapt, marea majoritate a oamenilor nu s-au aflat niciodată sub Lege, aşa cum a explicat psalmistul: „[Iehova] descoperă cuvântul Său lui Iacov, legile şi poruncile Sale lui Israel. El n-a lucrat aşa cu nici una din celelalte neamuri şi ele n-au cunoscut poruncile Lui“ (Psalmul 147:19, 20). Când Dumnezeu a încheiat noul legământ pe baza jertfei lui Isus, nici chiar naţiunea Israel nu se mai afla sub obligaţia de a respecta Legea (Galateni 3:13; Efeseni 2:15; Coloseni 2:13, 14, 16). Dacă Legea nu mai este deci obligatorie, ce anume cere Iehova de la cei ce doresc să-i slujească?

Ce anume cere Iehova?

3, 4. a) Ce anume cere Iehova în primul rând de la noi? b) De ce trebuie să călcăm pe urmele lui Isus?

³ În ultimul an al ministerului lui Isus, apostolii săi Petru, Iacov şi Ioan au mers cu el pe un munte înalt, probabil pe o ramificare a muntelui Hermon. Acolo ei au avut o viziune profetică a lui Isus în glorie măreaţă şi au auzit glasul lui Dumnezeu declarând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea: de El să ascultaţi!“ (Matei 17:1–5). Iehova ne cere în primul rând să ascultăm de Fiul său, să-i urmăm exemplul şi să-i respectăm învăţăturile (Matei 16:24). În acest sens, apostolul Petru a scris: „Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat un exemplu, ca să călcaţi pe urmele Lui“. — 1 Petru 2:21.

⁴ De ce trebuie să călcăm pe urmele lui Isus? Deoarece, imitându-l pe el, îl imităm pe Iehova Dumnezeu. Isus l-a cunoscut îndeaproape pe Tatăl, întrucât, înainte de a veni pe pământ, a petrecut un număr incalculabil de ani împreună cu el în cer (Proverbele 8:22–31; Ioan 8:23; 17:5; Coloseni 1:15–17). Când a fost pe pământ, Isus l-a reprezentat cu loialitate pe Tatăl său. El a explicat: „Vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu“. De fapt, Isus l-a imitat pe Iehova atât de bine, încât a putut spune: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl“. — Ioan 8:28; 14:9.

5. Sub ce lege se află creştinii, şi când a intrat în vigoare această lege?

⁵ Ce presupune ascultarea de Isus şi imitarea lui? Presupune oare a fi sub o lege? Pavel a scris: „Nu sunt sub lege“. El se referea aici la „vechiul legământ“, legământul Legii încheiat cu Israelul. Pavel a recunoscut într-adevăr că era „sub legea lui Cristos“ (NW) (1 Corinteni 9:20, 21; 2 Corinteni 3:14). Odată ce vechiul legământ al Legii nu a mai fost valabil a intrat în vigoare un „nou legământ“, bazat pe „legea lui Hristos“, lege pe care toţi slujitorii de azi ai lui Iehova sunt obligaţi să o respecte. — Luca 22:20; Galateni 6:2; Evrei 8:7–13.

6. Cum ar putea fi descrisă „legea lui Hristos“, şi în ce fel o respectăm noi?

⁶ Iehova nu a poruncit ca „legea lui Hristos“ să fie aşternută în scris sub forma unui cod de legi, împărţit pe categorii, aşa cum făcuse în cazul vechiului legământ al Legii. Această nouă lege pentru continuatorii lui Cristos nu include o listă lungă cu ce se poate şi ce nu se poate face. Cu toate acestea, în Cuvântul său, Iehova a păstrat patru relatări cuprinzătoare referitoare la viaţa şi învăţăturile Fiului său. Mai mult decât atât, Dumnezeu i-a inspirat pe câţiva dintre primii continuatori ai lui Isus să furnizeze instrucţiuni scrise cu privire la comportamentul individual, activitatea congregaţiei, conduita în familie, precum şi cu privire la alte chestiuni (1 Corinteni 6:18; 14:26–35; Efeseni 5:21–33; Evrei 10:24, 25). Când ne aducem viaţa în armonie cu exemplul şi învăţăturile lui Isus Cristos şi dăm ascultare sfaturilor oferite în secolul I de scriitorii inspiraţi ai Bibliei, noi respectăm „legea lui Hristos“. Iehova cere acest lucru din partea slujitorilor săi din prezent.

Importanţa iubirii

7. Cum a scos Isus în evidenţă esenţa legii sale la ultimul Paşte ţinut cu apostolii?

⁷ Dacă sub Lege iubirea avea un rol important, în cadrul legii lui Cristos ea este chiar inima, sau esenţa, acesteia. Acest lucru a fost scos în evidenţă de Isus când el şi apostolii s-au strâns laolaltă pentru a sărbători Paştele din 33 e.n. Potrivit prezentării succinte făcute de apostolul Ioan cu privire la ceea ce a avut loc în acea noapte, cuvintele rostite de Isus din inimă au inclus 28 de referiri la iubire. Acest lucru le-a arătat în mod clar apostolilor care era esenţa, sau spiritul, legii sale. Este semnificativ faptul că Ioan şi-a început relatarea evenimentelor care au avut loc în acea seară memorabilă spunând: „Înainte de sărbătoarea Paştilor, Isus, ştiind că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt“. — Ioan 13:1.

8. a) Ce anume arată că între apostoli a persistat o neînţelegere? b) În ce fel le-a dat Isus o lecţie de umilinţă apostolilor?

⁸ Isus şi-a iubit apostolii, chiar dacă încercase, aparent fără succes, să-i ajute să-şi stăpânească setea excesivă de putere şi poziţie. Cu câteva luni înainte de a sosi în Ierusalim, apostolii „discutaseră între ei cine să fie mai mare“. Apoi, chiar înainte de a ajunge în oraş pentru a sărbători Paştele, cearta dintre ei privind poziţia a izbucnit din nou (Marcu 9:33–37; 10:35–45). Cele întâmplate la puţin timp după ce apostolii au intrat în camera de sus pentru a lua parte la ceea ce avea să fie ultimul Paşte ţinut împreună dovedeşte că aceasta era o problemă persistentă. Atunci nici unul dintre ei nu s-a folosit de acea ocazie pentru a face obişnuitul gest de ospitalitate ce consta în spălarea picioarelor celorlalţi. Pentru a le da o lecţie de umilinţă, Isus însuşi le-a spălat picioarele. — Ioan 13:2–15; 1 Timotei 5:9, 10.

9. Cum a rezolvat Isus incidentul care a avut loc după ultimul Paşte?

⁹ Să remarcăm ce a avut loc încă o dată, în pofida acestei lecţii, după ce au celebrat Paştele, iar Isus a instituit Comemorarea apropiatei sale morţi. Iată ce se spune în Evanghelia lui Luca: „A fost şi o ceartă între ei, ca să ştie care dintre ei avea să fie socotit ca cel mai mare“. În loc să se mânie pe apostoli şi să-i mustre cu asprime, Isus i-a sfătuit cu amabilitate cu privire la necesitatea de a fi diferiţi de conducătorii lumii însetaţi de putere (Luca 22:24–27). Apoi el a pus ceea ce ar putea fi numit piatra de temelie a legii lui Cristos, zicând: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul!“. — Ioan 13:34.

10. Ce poruncă le-a dat Isus discipolilor, şi ce presupunea aceasta?

¹⁰ Mai târziu, tot în acea seară, Isus a arătat cât de mare trebuie să fie iubirea asemănătoare celei de care a dat el dovadă. El a spus: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, aşa cum v-am iubit Eu. Nimeni nu are o iubire mai mare decât acel care îşi dă viaţa pentru prietenii săi“ (Ioan 15:12, 13). Voia oare Isus să spună că continuatorii lui trebuiau să fie dispuşi să moară în folosul colaboratorilor lor în credinţă dacă ar fi fost necesar? Acesta a fost modul în care a înţeles Ioan, prezent cu acea ocazie, deoarece el a scris mai târziu: „Noi am cunoscut dragostea, prin aceea că El [Isus Cristos] Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi“. — 1 Ioan 3:16.

11. a) Cum împlinim noi legea lui Cristos? b) Ce exemplu ne-a dat Isus?

¹¹ Aşadar, aceasta înseamnă că noi nu împlinim legea lui Cristos doar învăţându-i pe alţii despre el. Trebuie şi să trăim şi să ne comportăm ca Isus. Într-adevăr, Isus a folosit în discursurile sale cuvinte frumoase şi bine alese. Cu toate acestea, el a predat şi prin puterea exemplului. Chiar dacă Isus fusese o puternică creatură spirituală cerească, el s-a folosit de ocazia de a sluji pe pământ intereselor Tatălui său şi de a arăta ce mod de viaţă trebuie să avem. El a fost umil, binevoitor şi plin de consideraţie, ajutându-i pe cei împovăraţi şi oprimaţi (Matei 11:28–30; 20:28; Filipeni 2:5–8; 1 Ioan 3:8). Mai mult decât atât, Isus i-a îndemnat pe continuatorii săi să se iubească unul pe altul aşa cum i-a iubit el.

12. De ce se poate spune că legea lui Cristos nu minimalizează necesitatea de a-l iubi pe Iehova?

¹² Ce loc ocupă iubirea pentru Iehova — cea mai mare poruncă a Legii — în cadrul legii lui Cristos (Matei 22:37, 38; Galateni 6:2)? Locul al doilea? Nicidecum! Între iubirea pentru Iehova şi iubirea pentru colaboratorii noştri creştini există o strânsă legătură. Cineva nu îl poate iubi cu adevărat pe Iehova dacă nu-l iubeşte pe fratele său, pentru că apostolul Ioan a spus: „Dacă cineva zice: «Eu iubesc pe Dumnezeu» şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?“ — 1 Ioan 4:20; compară cu 1 Ioan 3:17, 18.

13. Care a fost efectul ascultării de care au dat dovadă discipolii faţă de noua poruncă a lui Isus?

¹³ Când le-a dat discipolilor noua poruncă de a se iubi unii pe alţii aşa cum i-a iubit el, Isus a vorbit despre efectul pe care urma să-l aibă lucrul acesta. „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei“, a spus el, „dacă veţi avea dragoste între voi“ (Ioan 13:35). Potrivit spuselor lui Tertulian, care a trăit cu mai bine de o sută de ani după moartea lui Isus, iubirea frăţească a primilor creştini avea chiar acel efect. Tertulian i-a citat pe nişte necreştini care au spus despre continuatorii lui Cristos următoarele: ‘Priviţi cum se iubesc unii pe alţii şi cum sunt gata chiar să moară unii pentru alţii’. Am putea să ne întrebăm: Manifest şi eu o astfel de iubire faţă de colaboratorii creştini, iubire care demonstrează că sunt unul dintre discipolii lui Isus?

Cum ne putem demonstra iubirea

14, 15. Ce poate face dificilă respectarea legii lui Cristos, dar ce anume ne poate ajuta să respectăm legea lui Cristos?

¹⁴ Este absolut necesar ca slujitorii lui Iehova să manifeste o iubire asemănătoare celei manifestate de Cristos. Dar constatăm că ne este greu să-i iubim pe colaboratorii creştini care manifestă trăsături egoiste? După cum am văzut, chiar şi apostolii au avut discuţii contradictorii şi au încercat să promoveze propriile interese (Matei 20:20–24). Şi galatenii s-au certat între ei. După ce a arătat că iubirea de aproapele a împlinit Legea, Pavel i-a avertizat: „Dar dacă vă muşcaţi şi vă sfâşiaţi unii pe alţii, vedeţi să nu fiţi nimiciţi unii de alţii“. După ce a pus în contrast lucrările cărnii cu roadele spiritului lui Dumnezeu, Pavel a dat următorul îndemn: „Să nu umblăm după o slavă deşartă, provocându-ne unii pe alţii, invidiindu-ne unii pe alţii“. Apoi apostolul Pavel a îndemnat: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi astfel veţi împlini legea lui Hristos“. — Galateni 5:14—​6:2.

¹⁵ Cere Iehova prea mult de la noi prin faptul că pretinde să respectăm legea lui Cristos? Deşi poate fi greu să fim amabili cu cei ce efectiv ne-au adresat cuvinte răutăcioase şi ne-au rănit din punct de vedere emoţional, suntem obligaţi să „devenim . . . imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi, şi să continuăm să umblăm în iubire“ (Efeseni 5:1, 2, NW). Trebuie să continuăm să privim la exemplul lui Dumnezeu, care „Îşi arată dragostea Sa faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi“ (Romani 5:8). Luând iniţiativa de a-i ajuta pe alţii, inclusiv pe cei ce s-au purtat aspru cu noi, putem avea satisfacţia de a şti că îl imităm pe Dumnezeu şi că respectăm legea lui Cristos.

16. În ce fel ne demonstrăm iubirea pe care o avem faţă de Dumnezeu şi Cristos?

¹⁶ Ar trebui să nu uităm că iubirea se demonstrează prin fapte, nu prin cuvinte. Chiar Isus a constatat odată că un aspect al voinţei lui Dumnezeu era greu de acceptat din cauza tuturor implicaţiilor acestuia. „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine“, s-a rugat Isus. Însă imediat a adăugat: „Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“ (Luca 22:42). În pofida a tot ceea ce a suferit, Isus a făcut voia lui Dumnezeu (Evrei 5:7, 8). Ascultarea este o dovadă a iubirii noastre şi arată că suntem conştienţi de faptul că cea mai bună cale este cea a lui Dumnezeu. „Aceasta este dragostea de Dumnezeu“, spune Biblia, „să păzim poruncile Lui“ (1 Ioan 5:3). Isus le-a spus apostolilor: „Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele“. — Ioan 14:15.

17. Ce poruncă deosebită le-a mai dat Isus continuatorilor săi, şi de unde ştim că aceasta este valabilă şi pentru noi?

¹⁷ În afară de faptul că le-a poruncit să se iubească unii pe alţii, ce poruncă deosebită le-a mai dat Cristos continuatorilor săi? El le-a poruncit să efectueze lucrarea de predicare pentru care îi instruise. Petru a spus: „Isus ne-a poruncit să predicăm poporului şi să mărturisim“ (Faptele 10:42). Isus a dat în mod clar următoarea poruncă: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit!“ (Matei 28:19, 20; Faptele 1:8). El a arătat că aceste instrucţiuni aveau să se aplice şi în cazul continuatorilor săi din prezent, din „timpul sfârşitului“, deoarece el a spus: „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfârşitul“ (Daniel 12:4; Matei 24:14). Bineînţeles, Dumnezeu vrea ca noi să predicăm. Cu toate acestea, unii cred poate că, pretinzându-ne să efectuăm această lucrare, Dumnezeu ne cere prea mult. Dar aşa să fie oare?

De ce poate părea dificil

18. Ce anume ar trebui să ne aducem aminte când suferim pentru că facem ceea ce ne cere Iehova?

¹⁸ După cum am observat, de-a lungul istoriei, Iehova le-a pretins oamenilor să respecte diverse cerinţe. Aşa cum aceste cerinţe au variat, tot aşa şi natura încercărilor pe care ei le-au suportat a variat. Iubitul Fiu al lui Dumnezeu a trecut prin cele mai grele încercări, în final fiind omorât în cel mai crud mod din cauză că a făcut ceea ce i-a cerut Dumnezeu. Totuşi, când suferim pentru că facem ceea ce ne cere Iehova, ar trebui să ne aducem aminte că el nu este vinovat pentru că trecem prin încercări (Ioan 15:18–20; Iacov 1:13–15). Răzvrătirea lui Satan a deschis calea spre păcat, suferinţă şi moarte, el fiind şi cel care creează acele situaţii ce îngreunează adesea foarte mult înfăptuirea a ceea ce Iehova le cere slujitorilor săi. — Iov 1:6–19; 2:1–8.

19. De ce este un privilegiu faptul de a face ceea ce ne-a cerut Dumnezeu prin intermediul Fiului său?

¹⁹ Prin intermediul Fiului său, Iehova a poruncit ca, în acest timp al sfârşitului, slujitorii Săi să proclame pe tot pământul că singurul remediu la toate suferinţele oamenilor este guvernarea Regatului. Acest guvern al lui Dumnezeu va elimina toate problemele de pe pământ: războaiele, delincvenţa, sărăcia, bătrâneţea, bolile şi moartea. Regatul va inaugura, de asemenea, un glorios paradis terestru, în care până şi morţii vor fi înviaţi (Matei 6:9, 10; Luca 23:43; Faptele 24:15; Apocalipsa 21:3, 4). Ce privilegiu este să declarăm vestea bună referitoare la aceste lucruri! Este clar deci că ceea ce ne cere Iehova să facem nu constituie o problemă. Noi ne confruntăm cu opoziţie, însă de aceasta sunt răspunzători Satan Diavolul şi lumea sa.

20. Cum putem face faţă oricărei încercări din partea Diavolului?

²⁰ Cum putem face faţă cu succes oricărei încercări din partea lui Satan? Păstrând în minte următoarele cuvinte: „Fiul meu, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima, ca să am cu ce să răspund celui ce mă batjocoreşte“ (Proverbele 27:11). Isus i-a furnizat lui Iehova un răspuns la batjocurile lui Satan renunţând la siguranţa oferită de viaţa cerească pentru a face voia Tatălui său pe pământ (Isaia 53:12; Evrei 10:7). Ca om, Isus a îndurat toate încercările la care a fost supus, chiar şi moartea pe un stâlp de tortură. Dacă îl considerăm Exemplul nostru demn de imitat, şi noi putem îndura suferinţele şi putem face ceea ce ne cere Iehova. — Evrei 12:1–3.

21. Ce simţăminte avem cu privire la iubirea arătată de Iehova şi de Fiul său?

²¹ Câtă iubire au arătat faţă de noi Iehova şi Fiul său! Datorită jertfei lui Isus, oamenii ascultători au perspectiva de a trăi pentru totdeauna în Paradis. Aşadar, să nu permitem nici unui lucru să ne întunece speranţa, ci să preţuim personal ceea ce a făcut Isus posibil, aşa cum a preţuit şi Pavel, care a spus: „Fiul lui Dumnezeu . . . m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine“ (Galateni 2:20). Să arătăm o sinceră recunoştinţă faţă de Dumnezeul nostru iubitor, Iehova, care niciodată nu cere prea mult de la noi!

Cum aţi răspunde?

◻ Ce anume cere Iehova în prezent de la noi?

◻ Cum a scos Cristos în evidenţă importanţa iubirii în ultima seară petrecută cu apostolii?

◻ Cum putem dovedi că îl iubim pe Dumnezeu?

◻ De ce este un privilegiu faptul de a face ceea ce ne cere Iehova?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Ce lecţie a dat Isus când le-a spălat apostolilor picioarele?

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

În pofida opoziţiei, faptul de a le împărtăşi altora vestea bună este un minunat privilegiu