Priviţi dincolo de lucrurile pe care le vedeţi!

O BUNĂ vedere fizică este o binecuvântare. De fapt, majoritatea oamenilor vor spune că puţine lucruri pe care le posedă sunt mai preţioase decât aceasta. Pentru creştini însă, există un gen de vedere despre care a vorbit apostolul Pavel, care este mult mai valoroasă chiar decât o vedere fizică bună. „Privim nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd“, a scris Pavel (2 Corinteni 4:18). Trebuie într-adevăr să fie un gen de vedere cu totul special, care îi permite unei persoane să vadă lucruri care nu se văd! Am putea-o numi acuitate vizuală de natură spirituală.

De ce este necesară?

Creştinii din primul secol aveau o reală nevoie de acest gen de vedere spirituală. Ei îşi îndeplineau ministerul creştin în mijlocul multor greutăţi. Pavel s-a exprimat astfel: „Suntem întristaţi în toate felurile, dar nu la strâmtoare; nevăzând nici o ieşire, dar calea nu ne este cu totul închisă; persecutaţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu distruşi“. — 2 Corinteni 4:8, 9.

În pofida unor astfel de condiţii, discipolii fideli au rămas fermi. Având o credinţă puternică în Dumnezeu, ei au putut spune la fel ca Pavel: „Noi nu cădem de oboseală, ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi cel dinăuntru se înnoieşte din zi în zi“. Însă ce a generat această înnoire zilnică? Pavel a continuat astfel: „Căci întristările noastre uşoare şi de o clipă lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă, în timp ce privim nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; pentru că cele ce se văd sunt pentru un timp, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice“. — 2 Corinteni 4:16–18.

Pavel îşi încuraja fraţii spirituali să nu permită problemelor, dificultăţilor şi persecuţiilor — sau necazurilor de orice natură — să le întunece vederea de la glorioasa recompensă care le fusese pusă înainte. Ei trebuiau să privească dincolo de situaţia lor prezentă, menţinându-şi ochii aţintiţi asupra finalului fericit al cursei creştine. Acest lucru i-a ajutat să-şi înnoiască în fiecare zi hotărârea de a persevera în luptă. Creştinii de astăzi au nevoie în egală măsură de o bună vedere spirituală.

Consideraţi necazurile prezente ca pe ceva de moment!

Că ne place sau nu, noi vedem zilnic lucruri pe care am prefera să nu le vedem. Dacă aruncăm o privire în oglindă, nu se poate să nu observăm defecte nedorite şi unele cusururi ale corpului fizic, care indică imperfecţiunea fizică. Atunci când ne adâncim privirile în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, vedem defecte şi cusururi spirituale atât în noi înşine, cât şi în alţii (Iacov 1:22–25). Iar când citim ştirile zilei sau când privim la televizor, imediat observăm nedreptăţi, cruzimi şi tragedii care ne frâng inima.

Satan ar dori să ne facă să disperăm din cauza lucrurilor pe care le vedem sau să ne lăsăm distraşi şi să începem să ne clătinăm în credinţă. Cum putem preîntâmpina acest lucru? Trebuie să urmăm exemplul lui Isus Cristos, aşa cum l-a recomandat apostolul Petru când a spus: „Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat un exemplu, ca să călcaţi pe urmele Lui“ (1 Petru 2:21). În orice aspect al vieţii creştine, Isus a fost exemplul perfect.

Când a îndreptat atenţia spre Isus ca model al nostru, Petru a specificat faptul că Isus a suferit. Într-adevăr, Isus a suferit foarte mult când a fost pe pământ. Fiind prezent la crearea omenirii ca ‘maestru’ al lui Iehova, el ştia cu exactitate cum prevăzuse Dumnezeu să fie oamenii (Proverbele 8:30, 31). Dar acum a văzut personal ce a făcut din ei păcatul şi imperfecţiunea. El a văzut şi a fost nevoit să suporte zilnic imperfecţiunile şi slăbiciunile oamenilor. Acest lucru trebuie să fi fost o încercare pentru el. — Matei 9:36; Marcu 6:34.

Pe lângă necazurile altora, Isus le-a simţit şi pe ale lui (Evrei 5:7, 8). Însă, cu o vedere spirituală perfectă, el a privit dincolo de ele şi a văzut recompensa înălţării la viaţă nemuritoare pentru calea sa integră. Apoi, ca Rege mesianic, el urma să aibă privilegiul de a restabili omenirea chinuită din starea ei decăzută la perfecţiunea pe care o prevăzuse iniţial Iehova. Aţintindu-şi privirea asupra acestor perspective de viitor invizibile, el şi-a putut menţine bucuria în serviciul sfânt în pofida necazurilor pe care le-a văzut zilnic. Pavel a scris mai târziu: „Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu“. — Evrei 12:2.

Isus nu a permis niciodată ca greutăţile şi condiţiile chinuitoare să-l ducă la disperare, să-l distragă sau să-l facă să se clatine în credinţă. La fel ca discipolii săi, noi trebuie să imităm îndeaproape exemplul său excelent. — Matei 16:24.

Concentraţi-vă asupra lucrurilor veşnice invizibile!

Când vorbea despre ceea ce l-a ajutat pe Isus să îndure, Pavel a indicat şi ceea ce avem de făcut noi, spunând: „Să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, privind ţintă la Isus, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre“ (Evrei 12:1, 2). Da, pentru a alerga în cursa creştină cu succes şi cu bucurie, trebuie să privim dincolo de lucrurile care se află chiar în faţa noastră. Dar cum să ‘privim ţintă’ la Isus, şi cum ne va ajuta lucrul acesta?

De exemplu, Isus a fost instalat ca Rege al Regatului lui Dumnezeu în 1914 şi domneşte din ceruri. Toate acestea, fireşte, sunt invizibile ochilor noştri fizici. Dar, dacă ‘privim ţintă’ la Isus, vederea noastră spirituală ne va ajuta să percepem faptul că el este gata acum să treacă la acţiune pentru a pune capăt prezentului sistem rău de lucruri şi pentru a-i lega pe Satan şi hoardele sale demonice în lanţurile inactivităţii. Uitându-ne şi mai departe, privirile noastre spirituale vor descoperi minunata lume nouă în care „moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut“. — Apocalipsa 19:11–16; 20:1–3; 21:4.

În consecinţă, în loc să ne lăsăm împovăraţi de necazurile temporare pe care trebuie, poate, să le înfruntăm zilnic, de ce nu ne-am fixa privirea asupra lucrurilor eterne? De ce să nu privim cu ochii credinţei dincolo de bolile şi de lăcomia de pe acest pământ poluat, ca să vedem un paradis plin cu oameni sănătoşi, fericiţi şi care se preocupă unii de alţii? De ce să nu privim dincolo de cusururile noastre, atât fizice, cât şi spirituale, şi să ne vedem eliberaţi de ele pentru totdeauna prin meritul jertfei de răscumpărare a lui Cristos? De ce să nu privim dincolo de măcelurile provocate de războaie, criminalitate şi violenţă şi să vedem cum cei înviaţi de curând sunt instruiţi în pacea şi dreptatea lui Iehova?

În plus, ‘a privi ţintă’ la Isus mai include şi concentrarea privirilor spirituale asupra a ceea ce Regatul, deşi invizibil, a realizat deja pe pământ, în rândul poporului lui Dumnezeu: unitate, pace, iubire, afecţiune frăţească şi prosperitate spirituală. O femeie creştină din Germania, după ce a vizionat videocaseta Uniţi prin învăţătura divină, a scris: „Videocaseta mă va ajuta să păstrez viu în minte faptul că atât de mulţi fraţi şi surori creştine din întreaga lume îi slujesc în acest moment cu loialitate lui Iehova, şi aceasta în pofida opoziţiei publice. Cât de preţioasă este unitatea noastră frăţească într-o lume plină de violenţă şi ură!“

Îi „vedeţi“ şi voi pe Iehova, pe Isus, pe îngerii fideli şi milioanele de colaboratori creştini stând alături de voi? Dacă da, nu veţi ajunge să fiţi copleşiţi de „îngrijorările veacului acestuia“, care v-ar putea cufunda în descurajare şi v-ar putea face să deveniţi ‘neroditori’ în serviciul creştin (Matei 13:22). Aşadar, ‘priviţi ţintă’ la Isus, concentrându-vă ochii spirituali asupra Regatului stabilit al lui Dumnezeu şi asupra binecuvântărilor sale, atât prezente, cât şi viitoare!

Trăiţi pentru a vedea ceea ce este invizibil!

Observând puternicul contrast dintre lumea nouă eternă a lui Dumnezeu şi actuala lume veche care se dezintegrează, ar trebui să ne simţim îndemnaţi să ne comportăm în aşa fel, încât să fim consideraţi demni de a trăi ca să vedem efectiv lucrurile pe care astăzi le putem vedea numai cu ochii credinţei. Mulţimilor de înviaţi le va veni greu să creadă ceea ce vor vedea atunci când se vor trezi pe un pământ paradiziac al dreptăţii, atât de diferit de lumea pe care au văzut-o înainte de a muri. Imaginaţi-vă bucuria noastră de a fi în viaţă ca să-i întâmpinăm şi să le explicăm ce a făcut Dumnezeu! — Compară cu Ioel 2:21–27.

Într-adevăr, cât de preţioasă este o bună vedere spirituală şi cât de vital este să ne-o menţinem ageră! Acest lucru îl putem face studiind personal cu regularitate Biblia, asistând la întrunirile creştine, vorbind cu alţii despre speranţa noastră bazată pe Biblie şi, mai presus de toate, rugându-ne pentru îndrumarea divină. Aceasta ne va menţine privirile spirituale agere şi clare, permiţându-ne să privim dincolo de lucrurile pe care le vedem!