Să imităm umilinţa şi tandreţea lui Isus

1. De ce putem spune că, imitându-l pe Isus, ne apropiem mai mult de Iehova?

TINDEM să-i imităm pe cei pe care îi admirăm. Dintre toţi oamenii care au trăit vreodată pe pământ, nimeni nu este mai demn de imitat decât Isus Cristos. De ce? Isus însuşi a spus: „Cine m-a văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl” (Ioan 14:9). Întrucât Isus reflectă în mod perfect personalitatea Tatălui său, am putea spune că, observându-l pe Isus, e ca şi cum l-am vedea pe Tatăl. Astfel, imitându-l pe Isus, ne apropiem mai mult de Iehova, cea mai importantă Persoană din univers. Ce răsplată minunată avem pentru că imităm calităţile şi conduita Fiului său!

2, 3. a) De ce ne-a pus Iehova la dispoziţie o descriere a Fiului său şi ce aşteaptă Iehova de la noi? b) Ce vom analiza în acest articol şi în următorul?

² Dar cum putem şti ce fel de persoană este Isus? Din fericire, avem la dispoziţie o descriere detaliată a lui Isus în Scripturile greceşti creştine. Iehova a inspirat scrierea acestei părţi din Biblie deoarece vrea să-l cunoaştem pe Fiul său, astfel încât să-l putem imita. (Citeşte 1 Petru 2:21.) Biblia compară exemplul lui Isus cu urmele lăsate de nişte paşi. Prin această comparaţie, Iehova ne îndeamnă să-l urmăm pe Fiul său călcând pe urmele sale. Evident, Isus ne-a lăsat un exemplu perfect, iar noi nu suntem nici pe departe perfecţi. Însă Iehova nu se aşteaptă să călcăm în mod perfect pe urmele lui Isus. În schimb, Iehova se aşteaptă să-l imităm pe Fiul său cât putem noi mai bine ca oameni imperfecţi.

³ Să analizăm, aşadar, unele dintre calităţile deosebite ale lui Isus. În acest articol vom vorbi despre umilinţa şi tandreţea sa, iar în următorul, despre curajul şi discernământul său. În cazul fiecărei calităţi, vom răspunde la trei întrebări: Ce presupune această calitate? Cum a manifestat-o Isus? Şi cum îl putem imita?

ISUS ESTE UMIL

4. Cum aţi defini umilinţa?

⁴ Ce este umilinţa? În această lume caracterizată de mândrie, unii cred că umilinţa trădează slăbiciune sau lipsă de încredere în sine. Deseori însă, este exact invers. Pentru a manifesta umilinţă, e nevoie de tărie şi de curaj. Umilinţa a fost definită ca atitudine opusă mândriei şi aroganţei. Umilinţa începe cu modul în care gândim despre noi înşine. Într-un dicţionar biblic se spune: „Umilinţa presupune să conştientizăm cât de mici suntem înaintea lui Dumnezeu”. Dacă suntem cu adevărat umili înaintea lui Dumnezeu, nu ne vom considera superiori semenilor noştri (Rom. 12:3; Filip. 2:3). Întrucât suntem imperfecţi, nu ne este uşor să cultivăm umilinţă. Însă putem învăţa să fim umili meditând la măreţia lui Dumnezeu şi călcând pe urmele Fiului său.

5, 6. a) Cine este arhanghelul Mihael? b) Cum a arătat Mihael o atitudine umilă?

⁵ Cum a arătat Isus că este umil? Fiul lui Dumnezeu a manifestat umilinţă în numeroase ocazii, atât ca fiinţă spirituală puternică în cer, cât şi ca om perfect pe pământ. Să vedem câteva exemple.

⁶ Atitudinea sa. Scriitorul biblic Iuda a consemnat un episod din existenţa preumană a lui Isus. (Citeşte Iuda 9.) În calitate de arhanghelul Mihael, Isus „s-a împotrivit Diavolului şi îl contrazicea cu privire la corpul lui Moise”. Aşa cum ştim, după ce Moise a murit, Iehova l-a înmormântat într-un loc necunoscut (Deut. 34:5, 6). Probabil că Diavolul voia să se folosească de corpul lui Moise pentru a promova închinarea falsă. Indiferent de scopul urmărit de Diavol, Mihael l-a înfruntat plin de curaj. Într-o lucrare de referinţă se spune că termenii greceşti redaţi prin „s-a împotrivit” şi „contrazicea” sunt folosiţi „şi în legătură cu o dispută juridică” şi ar putea sugera că „Mihael a contestat dreptul Diavolului de a lua corpul lui Moise”. Totuşi, deşi era căpetenia îngerilor, Mihael a recunoscut că nu avea autoritatea să-l judece pe Diavol. În schimb, el a înaintat cazul Judecătorului Suprem, Iehova. Astfel, Mihael nu a depăşit limitele autorităţii sale, nici măcar când a fost provocat. El a avut o atitudine cu adevărat umilă!

7. Cum a manifestat Isus umilinţă prin cuvintele şi prin acţiunile sale?

⁷ În timpul serviciului său pământesc, Isus a manifestat o umilinţă autentică atât prin cuvintele, cât şi prin acţiunile sale. Cuvintele sale. El nu a atras niciodată în mod nepotrivit atenţia asupra lui. Dimpotrivă, i-a dat toată gloria Tatălui său (Mar. 10:17, 18; Ioan 7:16). Isus nu le-a vorbit niciodată de sus discipolilor săi şi nici nu i-a făcut să se simtă inferiori. Dimpotrivă, el i-a tratat cu demnitate, i-a lăudat pentru lucrurile bune pe care le-a remarcat la ei şi le-a spus că are încredere în ei (Luca 22:31, 32; Ioan 1:47). Acţiunile sale. Isus a ales să trăiască în condiţii modeste, fără să se împovăreze cu multe lucruri materiale (Mat. 8:20). El a îndeplinit de bunăvoie cea mai umilă sarcină (Ioan 13:3-15). De asemenea, el ne-a lăsat un exemplu perfect de umilinţă fiind ascultător. (Citeşte Filipeni 2:5-8.) Spre deosebire de oamenii aroganţi care dispreţuiesc ascultarea, Isus s-a supus cu umilinţă voinţei lui Dumnezeu, devenind „ascultător până la moarte”. Aşadar, este clar că Isus, Fiul omului, a avut „o inimă umilă” (Mat. 11:29).

SĂ IMITĂM UMILINŢA LUI ISUS

8, 9. Cum putem arăta umilinţă?

⁸ Cum îl putem imita pe Isus în ce priveşte manifestarea umilinţei? Atitudinea noastră. Umilinţa ne ajută să nu depăşim limitele autorităţii noastre. Dacă recunoaştem că nu avem autoritatea de a judeca, nu ne vom grăbi să-i criticăm pe alţii pentru defectele lor sau să le punem la îndoială motivaţiile (Luca 6:37; Iac. 4:12). Umilinţa ne mai ajută să nu fim ‘exagerat de drepţi’, privindu-i de sus pe cei care nu au capacităţile sau privilegiile noastre (Ecl. 7:16). Bătrânii umili nu se consideră superiori fraţilor lor de credinţă. Dimpotrivă, aceşti păstori ‘consideră că ceilalţi le sunt superiori’ şi ‘se poartă ca unii mici’ (Filip. 2:3; Luca 9:48).

⁹ Să ne gândim la fratele Walter Thorn, care a slujit ca pelerin, sau supraveghetor itinerant, începând din 1894. După mulţi ani în acest serviciu, el a fost invitat la Ferma Regatului din nordul statului New York, unde a lucrat la coteţele de găini. El a spus: „Ori de câte ori ajung să am o părere prea bună despre mine, mă pun, ca să zic aşa, la colţ şi îmi spun: «Fir de praf ce eşti! Ce motive ai ca să fii mândru?»”. (Citeşte Isaia 40:12-15.) Într-adevăr, el a manifestat o atitudine umilă.

10. Cum putem arăta umilinţă prin cuvintele şi prin acţiunile noastre?

¹⁰ Cuvintele noastre. Dacă avem o inimă cu adevărat umilă, acest lucru se va reflecta în cuvintele noastre (Luca 6:45). În conversaţiile cu alţii, nu vom atrage atenţia asupra propriilor realizări şi privilegii (Prov. 27:2). În schimb, vom căuta ce este bun în fraţii şi surorile noastre şi îi vom lăuda pentru calităţile, capacităţile şi realizările lor (Prov. 15:23). Acţiunile noastre. Slujitorii lui Iehova care sunt umili nu caută să fie cineva în acest sistem. Mai degrabă, ei duc o viaţă simplă şi chiar fac o muncă umilă, pe care lumea probabil o desconsideră, pentru a-i putea sluji lui Iehova într-o măsură cât mai mare (1 Tim. 6:6, 8). Mai presus de toate, putem arăta umilinţă fiind ascultători. Este nevoie de umilinţă pentru ‘a asculta de cei care sunt în fruntea’ congregaţiei şi pentru a accepta şi a aplica îndrumarea primită de la organizaţia lui Iehova (Evr. 13:17).

ISUS ESTE TANDRU

11. Explicaţi ce presupune tandreţea.

¹¹ Ce este tandreţea? O persoană tandră manifestă atenţie, duioşie şi delicateţe. Tandreţea este o faţetă a iubirii, înrudită cu compasiunea şi îndurarea. În Scripturi se vorbeşte despre ‘compasiune tandră’, ‘îndurări tandre’ şi „tandră afecţiune” (Luca 1:78; 2 Cor. 1:3; Filip. 1:8). În legătură cu îndemnul Bibliei de a manifesta compasiune, într-un dicţionar biblic se spune: „Acest îndemn nu se referă doar la faptul de a ne fi milă de cei nevoiaşi, ci transmite ideea că trebuie să ne pese de ei în aşa măsură, încât să luăm iniţiativa şi să-i ajutăm prin unele acţiuni care le schimbă cursul vieţii”. Tandreţea ne îndeamnă la acţiune. Astfel, o persoană tandră se simte îndemnată să facă ceva prin care să îmbunătăţească viaţa altora.

12. Ce anume arată că Isus a simţit o compasiune tandră faţă de alţii şi ce l-a îndemnat tandreţea să facă?

¹² Cum a manifestat Isus tandreţe? Sentimentele şi acţiunile sale pline de tandreţe. Isus a simţit o compasiune tandră faţă de alţii. Când i-a văzut pe Maria şi pe cei care plângeau cu ea din cauza morţii fratelui ei, Lazăr, lui Isus „i-au dat lacrimile”. (Citeşte Ioan 11:32-35.) Apoi, fiind probabil mişcat de milă, la fel ca atunci când l-a sculat din morţi pe fiul unei văduve, Isus l-a înviat pe Lazăr (Luca 7:11-15; Ioan 11:38-44). Prin această acţiune plină de tandreţe, Isus i-a oferit lui Lazăr perspectiva de a primi viaţă cerească. Cu o ocazie anterioară, lui Isus „i s-a făcut milă” de mulţimea care venise la el. O altă traducere spune că Isus a avut „tandră afecţiune” faţă de acei oameni. Mişcat de compasiune, el „a început să-i înveţe multe lucruri” (Mar. 6:34, Kingdom Interlinear). Aceasta a fost o experienţă care le-a schimbat viaţa celor ce au reacţionat favorabil la învăţăturile lui Isus. Să remarcăm că tandreţea nu s-a limitat la ceea ce a simţit Isus. Ea l-a îndemnat să ia iniţiativa pentru a-i ajuta pe alţii (Mat. 15:32-38; 20:29-34; Mar. 1:40-42).

13. Cum a manifestat Isus tandreţe prin cuvintele sale? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

¹³ Cuvintele sale tandre. Sentimentele tandre ale lui Isus l-au îndemnat să le vorbească cu tandreţe altora, mai ales celor oprimaţi. Apostolul Matei a aplicat la Isus următoarele cuvintele ale lui Isaia: „El nu va zdrobi trestia frântă şi nu va stinge fitilul care arde slab” (Is. 42:3; Mat. 12:20). Isus a vorbit într-un mod care i-a încurajat pe cei ce, în sens figurat, erau asemenea unei trestii frânte sau a unui fitil aflat pe punctul de a se stinge. El a predicat un mesaj de speranţă ca ‘să-i panseze pe cei cu inima frântă’ (Is. 61:1). Isus i-a invitat pe cei ‘care trudeau şi erau împovăraţi’ să vină la el, asigurându-i că ‘vor găsi înviorare’ (Mat. 11:28-30). El le-a spus continuatorilor săi că Dumnezeu se îngrijeşte cu tandreţe de fiecare închinător al său, inclusiv de cei care par neînsemnaţi în ochii lumii (Mat. 18:12-14; Luca 12:6, 7).

SĂ IMITĂM TANDREŢEA LUI ISUS

14. Cum putem cultiva sentimente tandre faţă de alţii?

¹⁴ Cum îl putem imita pe Isus în ce priveşte manifestarea tandreţei? Sentimentele noastre tandre. S-ar putea să nu ne fie uşor să avem astfel de sentimente. De aceea, Biblia ne îndeamnă să ne străduim să le cultivăm. ‘Tandra afecţiune şi compasiunea’ fac parte din noua personalitate, pe care toţi creştinii trebuie s-o îmbrace. (Citeşte Coloseni 3:9, 10, 12.) Cum poţi cultiva sentimente tandre faţă de alţii? Trebuie ‘să-ţi deschizi larg inima’ (2 Cor. 6:11-13). Ascultă cu atenţie când cineva îţi vorbeşte despre sentimentele şi îngrijorările sale (Iac. 1:19). Imaginează-ţi că te afli în situaţia lui şi întreabă-te: Cum m-aş simţi dacă aş fi în locul lui? De ce anume aş avea nevoie? (1 Pet. 3:8)

15. Cum îi putem ajuta pe cei care sunt asemenea unei trestii frânte sau a unui fitil care arde slab?

¹⁵ Acţiunile noastre pline de tandreţe. Tandreţea ne îndeamnă să facem ceva pentru a îmbunătăţi viaţa altora, mai ales a celor care sunt asemenea unei trestii frânte sau a unui fitil care arde slab. Cum i-am putea ajuta? „Plângeţi cu cei ce plâng”, se spune în Romani 12:15. Cei descurajaţi au nevoie, probabil, mai mult de empatie decât de soluţii. O soră care a fost consolată de fraţii şi surorile de credinţă după moartea fiicei sale a spus: „Am apreciat când cei din congregaţie m-au vizitat şi, pur şi simplu, au plâns alături de mine”. De asemenea, putem arăta tandreţe prin faptele noastre pline de bunătate. Cunoşti o soră văduvă care are nevoie să i se facă unele reparaţii prin casă? Există în congregaţia ta o soră sau un frate în vârstă care are nevoie să fie dus cu maşina la întruniri, în lucrarea de predicare sau la medic? Chiar şi un mic act de bunătate poate însemna mult pentru un colaborator aflat în nevoie (1 Ioan 3:17, 18). Mai presus de toate, putem arăta tandreţe şi o grijă autentică faţă de alţii participând din plin la lucrarea de predicare. Nu există o modalitate mai importantă de a îmbunătăţi viaţa celor sinceri decât predicarea veştii bune!

16. Ce am putea spune pentru a-i încuraja pe cei deprimaţi?

¹⁶ Cuvintele noastre pline de tandreţe. Tandra afecţiune faţă de alţii ne îndeamnă ‘să le vorbim consolator sufletelor deprimate’ (1 Tes. 5:14). Ce am putea spune pentru a încuraja astfel de oameni? Le putem ridica moralul exprimându-ne grija sinceră faţă de ei. Îi putem lăuda din inimă pentru a-i ajuta să devină conştienţi de propriile calităţi şi capacităţi. Le putem aminti că, întrucât i-a atras la Fiul său, Iehova îi consideră preţioşi (Ioan 6:44). Îi putem asigura că Iehova îi iubeşte pe slujitorii săi care au „inima frântă” şi „spiritul zdrobit” şi le poartă de grijă (Ps. 34:18). Cuvintele noastre pline de tandreţe pot avea un efect vindecător asupra celor care au nevoie de consolare (Prov. 16:24).

17, 18. a) Cum trebuie bătrânii să trateze oile lui Iehova? b) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁷ Bătrâni, Iehova se aşteaptă să trataţi cu tandreţe oile sale (Fap. 20:28, 29). Amintiţi-vă că aveţi responsabilitatea să le hrăniţi, să le încurajaţi şi să le învioraţi (Is. 32:1, 2; 1 Pet. 5:2-4). Prin urmare, un bătrân care manifestă tandră compasiune nu încearcă să stăpânească peste membrii congregaţiei, impunând reguli sau stârnind în ei sentimente de vinovăţie pentru a-i determina să facă în serviciul lui Iehova mai mult decât le permite situaţia. Dimpotrivă, el se străduieşte să-i ajute să găsească bucurie, având încredere că iubirea lor pentru Iehova îi va îndemna să-i slujească într-o măsură cât mai mare (Mat. 22:37).

¹⁸ Când medităm la umilinţa şi la tandreţea lui Isus, fără îndoială că ne simţim îndemnaţi să continuăm să călcăm pe urmele sale. În articolul următor, vom analiza alte două calităţi deosebite ale lui Isus: curajul şi discernământul.