Cu acestea în minte, Petru ridică o întrebare incitantă: „Ce fel de oameni trebuie să fiţi“? El subliniază cât de important este să avem ‘acte de conduită sfântă şi fapte de devoţiune sfântă,

2 Pet. 3:11

² Acte de conduită sfântă şi fapte de devoţiune sfântă: Conduita sfântă include lucrări exemplare care arată respect faţă de principiile biblice (Tit 2:7, 8). Un creştin trebuie să evite conduita lumească, axată pe dorinţe egoiste, carnale. — Rom. 13:11, 14.

³ „Devoţiunea sfântă“ este descrisă drept „un ataşament personal faţă de Dumnezeu, provenind dintr-o inimă mişcată de apreciere profundă pentru calităţile sale atrăgătoare“. Zelul nostru în minister este un mod remarcabil prin care demonstrăm această calitate. Motivul pentru care mergem în predicare depăşeşte un simplu sentiment al datoriei; el izvorăşte dintr-o iubire adâncă faţă de Iehova (Mar. 12:29, 30). Fiind motivaţi de o astfel de iubire, noi ne considerăm ministerul drept o expresie semnificativă a devoţiunii sfinte. Întrucât devoţiunea noastră trebuie să fie constantă, participarea noastră la lucrarea de predicare trebuie să fie regulată. Ea trebuie să fie o parte integrantă a programului nostru de activitate săptămânală. — Evr. 13:15.