„Şi a ieşit alt cal, de culoarea focului. Celui care stătea pe el i s-a dat voie să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii. Şi i s-a dat o sabie mare“ (Revelaţia 6:4). Într-adevăr, o viziune sumbră! Ea reprezintă, fără îndoială, războiul! Dar nu războiul drept şi triumfător al Regelui victorios numit de Iehova, ci războiul plin de cruzime, purtat de oameni pe tot globul, război care provoacă inutil vărsări de sânge şi suferinţe. Cât de bine sunt reprezentate toate acestea de călăreţul de pe calul roşu ca focul!

15. De ce nu luăm parte la galopul celui de-al doilea călăreţ?

¹⁵ Cu siguranţă că Ioan nu vrea să aibă nicio legătură cu acest călăreţ şi nici să ia parte la galopul său nebunesc, deoarece despre poporul lui Dumnezeu s-a profeţit că „nu vor mai învăţa războiul“ (Isaia 2:4). Deşi se află încă „în lume“, Ioan şi, prin extensie, clasa Ioan şi marea mulţime de azi „nu fac parte“ din acest sistem pătat de sânge. Armele noastre sunt spirituale şi „pline de putere, datorită lui Dumnezeu“, ca să anunţăm adevărul, dar nu prin războaie în sensul propriu al cuvântului. — Ioan 17:11, 14; 2 Corinteni 10:3, 4.

16. Când şi cum i s-a dat călăreţului de pe calul roşu „o sabie mare“?

¹⁶ Au fost multe războaie şi până în 1914, anul în care Călăreţul de pe calul alb şi-a primit coroana. Dar atunci călăreţului de pe calul roşu i s-a dat „o sabie mare“. Ce înseamnă lucrul acesta? Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, războaiele omeneşti au devenit mai sângeroase şi mai devastatoare ca niciodată. În baia de sânge din 1914-1918, tancurile, gazele toxice, avioanele, submarinele, artileria grea şi armele automate au fost folosite fie pentru prima dată, fie într-o măsură fără precedent. În aproximativ 28 de ţări, întreaga populaţie a fost obligată să participe la război, nu numai militarii. Numărul victimelor a fost înspăimântător. Au fost omorâţi peste nouă milioane de soldaţi, iar numărul civililor ucişi a fost imens. Dar nici după terminarea războiului, pe pământ n-a mai fost pace cu adevărat. La peste 50 de ani de la încheierea acestui război, Konrad Adenauer, om de stat german, afirma: „Din 1914 încoace, siguranţa şi liniştea au dispărut din viaţa oamenilor“. Într-adevăr, călăreţului de pe calul de culoarea focului i s-a dat voie să ia pacea de pe pământ.

17. Cum a fost folosită ‘sabia mare’ de la Primul Război Mondial încoace?

¹⁷ Odată ce i s-a stârnit setea de sânge, călăreţul de pe calul roşu a pornit năvalnic în al Doilea Război Mondial. Forţele combatante au folosit mijloace de distrugere şi mai cumplite, iar acest conflict a făcut de patru ori mai multe victime decât Primul Război Mondial. În 1945, două bombe atomice au explodat în Japonia, fiecare dintre ele ucigând într-o clipă zeci de mii de oameni. Pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, călăreţul de pe calul roşu a secerat o recoltă uriaşă: aproximativ 55 de milioane de vieţi. Dar nu i-a fost de ajuns. Conform statisticilor, de la al Doilea Război Mondial până acum au căzut lovite de ‘sabia lui mare’ peste 20 de milioane de suflete.

18, 19. a) În loc să fie un triumf al tehnologiei militare, ce dovedesc uciderile înregistrate de la al Doilea Război Mondial până acum? b) Cu ce pericol se confruntă omenirea, dar ce va face Călăreţul de pe calul alb ca să-l înlăture?

¹⁸ Am putea numi toate acestea un triumf al tehnologiei militare? Ele sunt mai degrabă o dovadă că nemilosul cal roşu îşi continuă galopul. Când se va sfârşi acest galop? Unii savanţi întrezăresc un eventual război nuclear care va izbucni în mod accidental, ca să nu mai vorbim de o conflagraţie nucleară voit declanşată! Dar, din fericire, Călăreţul victorios de pe calul alb are alte intenţii!

¹⁹ Atâta timp cât la temelia societăţii stau mândria naţionalistă şi ura, omenirea trăieşte cu teama pericolului nuclear. Chiar dacă naţiunile, cuprinse de disperare, ar distruge toate armele nucleare, ele tot ar deţine secretul fabricării lor, iar, în scurt timp, le-ar putea fabrica din nou. Astfel, orice război dus cu arme convenţionale s-ar putea transforma repede într-un holocaust. Mândria şi ura care domină azi naţiunile ar putea duce omenirea la sinucidere dacă, bineînţeles, Călăreţul de pe calul alb n-ar opri galopul nebunesc al călăreţului de pe calul de culoarea focului. Să fim siguri că Regele Cristos îşi va continua galopul atât pentru a-şi desăvârşi victoria asupra lumii stăpânite de Satan, cât şi pentru a stabili pe pământ o nouă societate bazată pe iubire, iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. Această iubire este forţa care menţine adevărata pace, o forţă mult mai puternică decât toate armele nucleare din aceste vremuri atât de tulburi. — Psalmul 37:9-11; Marcu 12:29-31; Revelaţia 21:1-5.

[Chenarul de la pagina 94]

„I s-a dat voie să ia pacea de pe pământ“

Unde duce tehnologia? În numărul din 22 ianuarie 1987, ziarul The Globe and Mail, din Toronto, Canada, a publicat următoarele fragmente dintr-un discurs ţinut de Ivan L. Head, preşedintele Centrului Internaţional de Cercetare şi Dezvoltare:

„S-a estimat că unu din patru specialişti în ştiinţă şi tehnică din lume angajaţi în cercetare şi dezvoltare lucrează în industria de armament. . . . Potrivit calculelor, în 1986, cheltuielile pentru înarmare au depăşit 1,5 milioane de dolari pe minut. . . . Oare acest fel de cercetare tehnologică ne garantează mai multă siguranţă? Arsenalele nucleare pe care le deţin superputerile au o forţă explozivă de 6 000 de ori mai mare decât a tuturor muniţiilor folosite de toţi combatanţii pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial! De 6 000 de ori al Doilea Război Mondial! Din 1945, lumea n-a avut parte decât de aproape şapte săptămâni fără operaţiuni militare. În schimb, au avut loc peste 150 de războaie internaţionale sau civile, care au ucis 19,3 milioane de oameni. Majoritatea au fost victimele noilor tehnologii din era Naţiunilor Unite“.