SUBIECTUL DE COPERTĂ | RĂZBOIUL CARE A SCHIMBAT LUMEA

Adevărata cauză a războiului şi a suferinţei

La 11 noiembrie 1918, Primul Război Mondial a luat sfârşit. În acea zi, oamenii au întrerupt orice activitate, au ieşit pe străzi şi au început să danseze. Însă bucuria lor n-a durat mult. O altă ameninţare, mai nemiloasă chiar şi decât tirul mitralierelor, a apărut imediat după terminarea războiului.

În iunie 1918, câmpurile de luptă din Franţa au fost cuprinse de o epidemie, cunoscută mai târziu sub numele de gripa spaniolă. La scurt timp după aceea, virusul a început să facă ravagii. De exemplu, doar în câteva luni a ucis în Franţa mai mulţi soldaţi americani decât căzuseră ucişi de gloanţe. După terminarea războiului, gripa s-a răspândit cu repeziciune în toată lumea când soldaţii s-au întors în ţările lor natale.

De asemenea, anii postbelici au fost marcaţi de foamete şi de probleme economice. În 1918, când ostilităţile au luat sfârşit, cea mai mare parte a locuitorilor Europei sufereau de foame. În 1923, moneda germană nu avea practic nicio valoare. Şase ani mai târziu, economia mondială s-a prăbuşit. În cele din urmă, în 1939 a izbucnit al Doilea Război Mondial, care a fost într-un fel o continuare a primului conflict global. Care a fost adevărata cauză a acestei serii de catastrofe?

SEMNUL ZILELOR DIN URMĂ

Profeţiile biblice ne ajută să înţelegem ce se află în spatele unor evenimente istorice, cum ar fi Primul Război Mondial. Isus Cristos a prezis un timp când „se va ridica naţiune contra naţiune”, iar foametea şi epidemiile vor face ravagii pe tot pământul (Matei 24:3, 7; Luca 21:10, 11). El le-a spus discipolilor săi că aceste calamităţi vor alcătui semnul zilelor din urmă. Cartea biblică Revelaţia (sau Apocalipsa) aruncă lumină asupra acestui subiect, punând în legătură vaietele de pe pământ cu un război din cer. (Vezi chenarul „Război în cer şi război pe pământ”.)

Aceeaşi carte biblică vorbeşte despre patru călăreţi, numiţi uneori cei patru călăreţi apocaliptici. Trei dintre ei reprezintă dezastrele prezise mai înainte de Isus, şi anume: războaie, foamete şi epidemii. (Vezi chenarul „Şi-au început galopul cei patru cai?”.) Este clar deci că Primul Război Mondial a marcat începutul unei perioade de suferinţă, care n-a scăzut în intensitate. Biblia arată că Satan este cel care, figurativ vorbind, a apăsat butonul de pornire (1 Ioan 5:19). Va lua sfârşit vreodată influenţa lui asupra omenirii?

De asemenea, cartea Revelaţia ne dă asigurarea că Satan „nu mai are decât puţin timp” (Revelaţia 12:12). Din acest motiv, el este plin de mânie şi provoacă mari vaiete pe pământ. Cu toate acestea, vaietele pe care le vedem sunt şi o dovadă că timpul care i-a rămas lui Satan se apropie de sfârşit.

LUCRĂRILE DIAVOLULUI VOR FI DISTRUSE

Primul Război Mondial a fost într-adevăr un punct de cotitură în istoria omenirii, marcând începutul unei ere caracterizate prin războaie, revoluţii şi neîncredere în conducătorii umani. De asemenea, el este dovada incontestabilă că Satan a fost aruncat din cer (Revelaţia 12:9). Iar acest conducător nevăzut al întregii lumi a reacţionat ca un dictator nemilos, care ştie că zilele îi sunt numărate. Când aceste zile se vor încheia, perioada plină de necazuri care a început odată cu Primul Război Mondial va lua în cele din urmă sfârşit.

Potrivit profeţiilor biblice, în curând Isus Cristos, regele nostru ceresc, ‘va distruge lucrările Diavolului’ (1 Ioan 3:8). Milioane de oameni se roagă pentru venirea Regatului lui Dumnezeu. Eşti şi tu unul dintre ei? Datorită acestui Regat, oamenii fideli vor vedea cum, în cele din urmă, voia lui Dumnezeu, nu a lui Satan, se va face pe tot pământul (Matei 6:9, 10). Sub Regatul lui Dumnezeu nu vor mai exista războaie de niciun fel (Psalmul 46:9). Te invităm să înveţi mai multe despre acest Regat ca să te bucuri de timpul când pe pământ va fi pace! (Isaia 9:6, 7)

Război în cer şi război pe pământ

Cu aproape 1 900 de ani înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, Satan i-a oferit lui Isus „toate regatele lumii” (Matei 4:8, 9). Isus s-a împotrivit acestei tentaţii, iar mai târziu a spus că Diavolul este „conducătorul lumii” (Ioan 14:30). De asemenea, apostolul Ioan a scris că „întreaga lume zace în puterea celui rău” (1 Ioan 5:19).

Având în vedere că Satan Diavolul are o putere atât de mare asupra lumii, nu este logic să tragem concluzia că el se face vinovat într-o anumită măsură de izbucnirea Primului Război Mondial şi de urmările acestuia? Cartea biblică Revelaţia arată că Satan are legătură cu nenorocirile care s-au abătut asupra pământului începând din 1914. În continuare sunt enumerate câteva dintre evenimentele descrise în Revelaţia, capitolul 12.

Versetul 7: În cer a izbucnit un război între Mihael (Isus Cristos) şi balaur (Satan).
Versetul 9: Diavolul, „care induce în eroare întregul pământ locuit”, a fost aruncat pe pământ.
Versetul 12: „Vai de voi, pământ şi mare, pentru că Diavolul a coborât la voi cuprins de o mânie mare, ştiind că nu mai are decât puţin timp!”.

Cronologia biblică şi evenimentele mondiale arată că acest război ceresc a avut loc după ce Regatul lui Dumnezeu a fost stabilit în ceruri în anul 1914.a Prin urmare, în acest an crucial a izbucnit un război în cer şi un război pe pământ.

a Vezi capitolul 8 al cărţii Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată de Martorii lui Iehova.

Şi-au început galopul cei patru cai?

Calul alb, al cărui călăreţ este un rege din cer. Acest rege, Isus Cristos însuşi, este cel care călăreşte în numele dreptăţii (Psalmul 45:4). Prima sa misiune a fost aceea de a-i arunca din cer pe Satan şi pe demoni (Revelaţia 6:2; 12:9).

Calul de culoarea focului, al cărui călăreţ are autoritate „să ia pacea de pe pământ” (Revelaţia 6:4). Din 1914, omenirea a fost lovită încontinuu de războaie. După numai 21 de ani de la terminarea Primului Război Mondial, a izbucnit al Doilea Război Mondial, în care au murit mult mai mulţi oameni. Potrivit unei statistici, al Doilea Război Mondial a curmat aproximativ 60 de milioane de vieţi omeneşti. Din 1945, războaiele nu mai au o amploare atât de mare, dar sunt la fel de crude. Unii istorici estimează că în războaiele care au avut loc în secolul al XX-lea şi-au pierdut viaţa cu mult peste o sută de milioane de oameni.

Calul negru, al cărui călăreţ are în mână o balanţă, reprezintă foametea (Revelaţia 6:5, 6). În timpul Primului Război Mondial, în urma unei blocade impuse de Aliaţi au murit de foame aproximativ 750 000 de germani. Peste două milioane de ruşi au murit de foame în 1921, iar la puţin timp după aceea, tragedii asemănătoare au avut loc în toată lumea. Se estimează că, în total, 70 de milioane de oameni au murit de foame pe parcursul secolului al XX-lea. Peste trei milioane de copii sub 5 ani mor anual din cauza malnutriţiei.

Calul gălbui, al cărui călăreţ aduce moartea prin plăgile lui ucigătoare (Revelaţia 6:8). Prima plagă de proporţii din secolul al XX-lea a fost gripa spaniolă. Deşi există diferenţe între cifrele oferite, potrivit unei estimări aproximativ 50 de milioane de oameni au murit de gripă spaniolă. „Această pandemie a fost una dintre cele mai mari catastrofe din istoria omenirii”, se spune în cartea Man and Microbes. „Nici ciuma bubonică n-a făcut un număr atât de mare de victime într-un timp atât de scurt”, se spune în aceeaşi carte. Pojarul, malaria şi tuberculoza sunt alte boli infecţioase care au curmat viaţa a sute de milioane de oameni de-a lungul secolului al XX-lea.