Întrebări de la cititori

S-a căsătorit în realitate faraonul cu Sara, soţia lui Avraam, aşa cum reiese din redarea textului de la Geneza 12:19 în anumite versiuni ale Bibliei?

Nu, faraonul a fost împiedicat să o ia de soţie pe Sara (Sarai). Prin urmare, onoarea şi demnitatea Sarei nu au fost discreditate.

Sîntem ajutaţi să înţelegem acest lucru dacă examinăm situaţia în contextul ei. O foamete l-a constrîns pe Avraam (Avram) să caute refugiu pentru un timp în Egipt. El s-a temut că viaţa sa va fi în pericol acolo din cauza frumuseţii soţiei sale, Sara. Avraam nu avusese încă un fiu cu Sara, astfel că, dacă el ar fi murit în Egipt, ar fi fost întreruptă linia Seminţei — Sămînţa prin care aveau să fie binecuvîntate toate familiile pămîntului (Geneza 12:1-3). De aceea, Avraam a îndemnat-o pe Sara să se identifice ca fiind sora lui, deoarece, de fapt, era sora lui vitregă. — Geneza 12:10–13; 20:12.

Teama sa nu era neîntemeiată. Eruditul August Knobel explica: „Avram i-a cerut Saraiei să se prezinte drept sora lui în Egipt ca să nu fie omorît. Dacă ea era cunoscută ca femeie căsătorită, un egiptean n-ar fi putut să o ia de soţie decît dacă îl omora pe soţul şi proprietarul ei; dacă era cunoscută ca soră, exista posibilitatea de a o cîştiga de la fratele ei prin mijloace paşnice“.

Prinţii Egiptului însă nu au făcut negocieri cu Avraam în legătură cu căsătoria faraonului cu Sara. Ei au adus-o pur şi simplu pe frumoasa Sara în casa faraonului, iar stăpînitorul Egiptului i-a dat daruri presupusului ei frate, Avraam. Dar, în urma acestei acţiuni, Iehova a lovit cu plăgi casa faraonului. Cînd i-a fost dezvăluită faraonului adevărata situaţie, într-un mod care nu este menţionat, el i-a spus lui Avraam: „De ce ai zis: «Este sora mea», astfel încît eram aproape să mi-o iau ca soţie? Şi acum, iată–ţi soţia. Ia-o şi pleacă!“ — Geneza 12:14–19, NW.

Biblia Cornilescu Revizuită, 1991, şi alte traduceri ale Bibliei redau pasajul de mai sus, scris cu litere cursive, „şi am luat-o astfel ca pe soţia mea“ sau printr-o exprimare similară. Deşi nu este vorba neapărat de o redare greşită, o astfel de exprimare ar putea da impresia că faraonul s-a căsătorit efectiv cu Sara, că actul căsătoriei era un fapt împlinit. Se poate reţine că, la Geneza 12:19, verbul ebraic redat prin „a lua“ este la forma imperfectă, ceea ce indică o acţiune încă neterminată. New World Translation redă acest verb ebraic în armonie cu contextul şi într-un mod care reflectă clar forma verbală — „astfel încît eram aproape să mi-o iau ca soţie“.a Deşi faraonul ‘era aproape să o ia’ pe Sara de soţie, el nu trecuse încă prin nici o procedură sau ceremonie de rigoare.

Avraam a fost adesea criticat pentru comportarea lui în această situaţie, dar el a acţionat în interesul Seminţei promise şi deci al întregii omeniri. — Geneza 3:15; 22:17, 18; Galateni 3:16.

Într-o ocazie similară, care putea deveni periculoasă, Isaac şi soţia sa, Rebeca, au evitat să–şi dezvăluie condiţia lor de soţ şi soţie. În acel moment fiul lor, Iacov, prin care avea să se continue linia Seminţei, era deja născut şi era, în mod evident, un bărbat tînăr (Geneza 25:20–27; 26:1–11). Totuşi, motivul acestei tactici juste a putut fi foarte bine acelaşi ca şi în cazul lui Avraam. În timpul unei foamete, Isaac şi familia sa au locuit în teritoriul regelui filistean Abimelec. Dacă şi-ar fi dat seama că Rebeca era soţia lui Isaac, Abimelec ar fi putut iniţia o acţiune de ucidere a întregii familii a lui Isaac, ceea ce ar fi putut însemna şi moartea lui Iacov. Şi în acest caz, Iehova a intervenit pentru a-i ocroti pe slujitorii săi şi linia Seminţei.

[Notă de subsol]