Biblia răspunde la întrebările esenţiale din zilele noastre
ESTE Biblia importantă azi? Pentru ca răspunsul să fie da, ar trebui, evident, ca această carte veche de secole să le ofere cititorilor ei îndrumare în privinţa unor subiecte importante şi de actualitate. Furnizează Biblia sfaturi utile cu privire la subiecte care sunt de o reală importanţă în societatea de azi?
Să facem o scurtă examinare a două probleme actuale controversate. Astfel vom examina ce spune Biblia în legătură cu aceste chestiuni.
De ce permite Dumnezeu suferinţa?
Având în vedere situaţia actuală a lumii, una dintre întrebările cel mai des puse este: De ce permite Dumnezeu ca oamenii nevinovaţi să sufere? Această întrebare este justificată, întrucât tot mai mulţi oameni suferă din cauza criminalităţii violente, a corupţiei, a genocidului, a tragediilor etc.
De exemplu, în iunie 1998, un tren expres s-a izbit de un pod din nordul Germaniei, cauzând moartea a peste o sută de pasageri. Chiar şi medicii şi pompierii cu experienţă care s-au ocupat de răniţi şi de morţi au fost tulburaţi de măcelul ce a avut loc. Un episcop al Bisericii Evanghelice a întrebat: „De ce, Doamne, au trebuit să se întâmple toate astea?“ Nici chiar episcopul nu a dat un răspuns.
Experienţa arată că, atunci când oamenii nevinovaţi suferă fără să găsească o explicaţie referitoare la cauza suferinţei, ei sunt uneori cuprinşi de amărăciune. În această situaţie ne poate ajuta Biblia, pentru că ea explică de ce oamenii nevinovaţi sunt supuşi răutăţii şi suferinţei.
Când a creat pământul şi tot ce este pe el, Iehova Dumnezeu nu a avut în vedere ca oamenii să fie chinuiţi de răutate şi suferinţă. Cum putem fi siguri de acest lucru? Prin faptul că, după terminarea creaţiei sale, „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune“ (Geneza 1:31). Întrebaţi-vă: Dacă aş vedea un lucru rău, l-aş declara „foarte bun“? Bineînţeles că nu! În mod similar, când Dumnezeu a declarat totul „foarte bun“, pe pământ nu era nici o urmă de răutate. Aşadar, când şi cum a apărut răutatea?
La puţin timp după crearea primilor noştri părinţi, Adam şi Eva, o creatură spirituală puternică a abordat-o pe femeie, punând la îndoială veridicitatea lui Iehova şi legitimitatea suveranităţii sale (Geneza 3:1–5). Această creatură, Satan Diavolul, a pretins mai târziu că oamenii nu-i vor rămâne loiali lui Dumnezeu când se vor confrunta cu necazuri (Iov 2:1–5). Cum a reacţionat Iehova? El a permis ca timpul să demonstreze că oamenii nu pot să-şi dirijeze paşii cu succes independenţi de el (Ieremia 10:23). Când creaturile acţionează contrar legilor şi principiilor lui Dumnezeu, rezultatul este păcatul, care dă naştere la situaţii dezastruoase (Eclesiastul 8:9; 1 Ioan 3:4). Totuşi, în pofida acestor situaţii ostile, Iehova a ştiut că unii oameni îşi vor păstra integritatea faţă de el.
De la acea cumplită răzvrătire din Eden s-au scurs aproximativ 6 000 de ani. Este aceasta o perioadă prea lungă? Iehova i-ar fi putut distruge cu secole în urmă pe Satan şi pe susţinătorii săi. Dar nu este mai bine că se aşteaptă până când orice îndoială posibilă referitoare la legitimitatea suveranităţii lui Iehova şi la integritatea oamenilor faţă de el va fi risipită? Nu este adevărat în cazul sistemelor judiciare actuale că un proces poate dura ani de zile până când se dovedeşte cine este şi cine nu este vinovat?
Având în vedere importanţa controverselor care îi privesc pe Iehova şi pe oameni — suveranitatea universală şi integritatea oamenilor —, câtă înţelepciune a manifestat Dumnezeu permiţând ca timpul să treacă! Acum înţelegem cu claritate ce se întâmplă când oamenii ignoră legile lui Dumnezeu şi preiau controlul asupra propriilor lor treburi. Rezultatul este răutatea răspândită pretutindeni. Şi acesta este motivul pentru care azi suferă atât de mulţi oameni nevinovaţi.
Din fericire însă, Cuvântul lui Dumnezeu arată că răutatea nu va exista la infinit. De fapt, Iehova va pune în curând capăt răului şi celor ce îl cauzează. „Dar cei răi“, se spune în Proverbele 2:22, „vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea“. Totuşi, cei fideli lui Dumnezeu pot aştepta cu nerăbdare un timp, care acum este foarte aproape, când „moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere“. — Apocalipsa 21:4.
Aşadar, Biblia explică în mod clar de ce suferă oamenii nevinovaţi. Ea ne asigură totodată că răutatea şi suferinţa vor dispărea în curând. Cu toate acestea, când ne confruntăm cu greutăţile actuale ale vieţii, avem nevoie să primim răspuns la o altă întrebare esenţială.
Care este scopul vieţii?
Probabil că acum, mai mult ca în orice altă perioadă a istoriei omenirii, oamenii încearcă să afle care este sensul vieţii. Mulţi se întreabă: De ce trăiesc? Cum pot afla care este sensul vieţii? Diferitele situaţii cu care se confruntă îi determină să-şi pună aceste întrebări.
Viaţa unei persoane poate fi distrusă de o tragedie. De exemplu, la începutul anului 1998, o fată de 12 ani din Bavaria (Germania) a fost răpită şi ucisă. După un an, mama ei a spus că îşi petrece fiecare zi căutând un scop în viaţă —, dar în zadar. Unii tineri se întreabă care este sensul vieţii. Ei caută siguranţă, împlinire şi un sentiment al apartenenţei, dar nu găsesc decât disperare din cauza ipocriziei şi a corupţiei larg răspândite. Alte persoane îşi clădesc viaţa în jurul unei cariere, însă constată că puterea, prestigiul şi lucrurile materiale nu satisfac setea interioară de a găsi un motiv pentru care să trăiască.
Indiferent din ce motiv se întreabă o persoană care este scopul vieţii, această întrebare necesită un răspuns serios şi satisfăcător. Şi de această dată, Biblia poate fi foarte utilă. Ea arată că Iehova este un Dumnezeu al scopului, unul care face toate lucrurile având motive întemeiate. Întrebaţi-vă: Mi-aş construi o casă fără să am vreun motiv? Probabil că nu, întrucât construirea unei clădiri presupune o investiţie financiară uriaşă şi poate dura luni sau ani. Voi construiţi o casă pentru ca voi sau altcineva să locuiască în ea. Acelaşi raţionament poate fi aplicat şi în cazul lui Iehova. El nu s-a străduit să creeze pământul şi vieţuitoarele de pe el fără să aibă un motiv, un scop (compară cu Evrei 3:4). Care este scopul său în legătură cu pământul?
Profeţia lui Isaia îl numeşte pe Iehova „[adevăratul] Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut“. Într-adevăr, el este Cel ce „a întărit [pământul], l-a creat nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit“ (Isaia 45:18). Da, chiar din momentul creării pământului, scopul lui Iehova a fost acela ca el să fie locuit. În Psalmul 115:16 se spune: „Cerurile sunt cerurile DOMNULUI, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor“. Aşadar, Biblia arată că Iehova a creat pământul pentru a fi locuit de oameni ascultători, care urmau să aibă grijă de el. — Geneza 1:27, 28.
Şi-a schimbat Iehova scopul din cauza răzvrătirii lui Adam şi a Evei? Nu. Cum putem fi atât de siguri cu privire la acest lucru? Să analizăm următoarea idee: Biblia a fost scrisă la mii de ani după răzvrătirea din Eden. Dacă Dumnezeu şi-a abandonat scopul iniţial, de ce nu este menţionat acest lucru în Biblie? Concluzia evidentă este aceea că scopul său cu privire la pământ şi omenire rămâne neschimbat.
Mai mult decât atât, scopul lui Iehova nu eşuează niciodată. Prin intermediul lui Isaia, Dumnezeu ne dă următoarea asigurare: „După cum ploaia şi zăpada se coboară din ceruri şi nu se mai întorc, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să înmugurească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui care mănâncă, tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut şi va împlini lucrul pentru care l-am trimis“. — Isaia 55:10, 11.
Ce aşteaptă Dumnezeu de la noi
Aşadar, este clar că putem avea încredere că scopul lui Dumnezeu ca pământul să fie populat pentru totdeauna de oameni ascultători se va împlini. Dacă vrem să ne numărăm printre persoanele care vor avea privilegiul să trăiască permanent pe pământ, trebuie să facem ceea ce a spus înţeleptul rege Solomon: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om“. — Eclesiastul 12:13; Ioan 17:3.
A trăi în armonie cu scopul lui Iehova referitor la omenire înseamnă a ajunge să-l cunoaştem pe adevăratul Dumnezeu şi a ne conforma cerinţelor sale consemnate în Sfintele Scripturi. Dacă facem acest lucru acum, putem nutri speranţa de a trăi veşnic pe un pământ paradiziac, unde nu vom înceta niciodată să învăţăm lucruri noi despre Dumnezeu şi despre creaţia sa minunată (Luca 23:43). Ce perspectivă emoţionantă!
Mulţi oameni care sunt în căutarea unui scop în viaţă apelează la Biblie şi găsesc o mare fericire chiar în prezent. De exemplu, pentru un tânăr pe nume Alfred, viaţa nu avea nici un sens. Implicarea religiei în război l-a dezgustat, iar ipocrizia şi corupţia din politică l-au tulburat. Alfred i-a vizitat pe indienii din America de Nord în speranţa că va dobândi iluminare în privinţa scopului vieţii, dar nu a făcut decât să se întoarcă în Europa dezamăgit. Disperat, el a început să se drogheze şi să asculte muzică cu un ritm frenetic. Cu toate acestea, o analiză a Bibliei făcută cu minuţiozitate şi cu regularitate l-a ajutat mai târziu pe Alfred să înţeleagă care este adevăratul scop al vieţii şi să găsească satisfacţie.
O lumină demnă de încredere pe calea noastră
Ce concluzie putem deci să tragem cu privire la Biblie? Are ea importanţă în zilele noastre? Are, într-adevăr, deoarece oferă îndrumare în privinţa unor probleme actuale. Biblia arată că răutatea nu este cauzată de Dumnezeu şi ne ajută să găsim un scop satisfăcător în viaţă. Mai mult decât atât, Biblia are multe de spus despre alte chestiuni de mare interes astăzi. În Cuvântul lui Dumnezeu sunt tratate subiecte cum ar fi căsătoria, creşterea copiilor, relaţiile interumane şi speranţa referitoare la morţi.
Vă îndemnăm să acordaţi o atenţie deosebită conţinutului Bibliei, în cazul în care nu aţi făcut lucrul acesta până acum. Odată ce veţi descoperi adevărata valoare a îndrumărilor sale legate de viaţă, veţi fi, foarte probabil, în asentimentul psalmistului care s-a bizuit pe Iehova Dumnezeu în ce priveşte îndrumarea şi a cântat: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea“. — Psalmul 119:105.
[Legenda fotografiei de la pagina 6]
Ştiţi de ce permite Dumnezeu ca oamenii nevinovaţi să sufere?
[Legenda fotografiei de la pagina 7]
Vă puteţi bucura de o viaţă plină de sens