1, 2. a) Ce înţelegem din Geneza 2:3? b) La ce întrebări se va răspunde în continuare?

DIN primul capitol al cărţii Geneza aflăm că, pe parcursul a şase zile figurative, Dumnezeu a pregătit pământul ca locuinţă pentru oameni. Biblia spune că la sfârşitul fiecărei ‘zile’, sau perioade, „a fost seară şi a fost dimineaţă“ (Gen. 1:5, 8, 13, 19, 23, 31). Însă cu privire la cea de-a şaptea zi citim: „Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea se odihneşte de toată lucrarea sa“ (Gen. 2:3).

² Să observăm că verbul folosit în acest verset este la timpul prezent: Dumnezeu „se odihneşte“. De aici înţelegem că ziua a şaptea — „ziua“ de odihnă a lui Dumnezeu — era în desfăşurare când Moise a scris Geneza, în 1513 î.e.n. Continuă această zi de odihnă şi în prezent? Dacă da, putem intra şi noi în ea? Este vital să cunoaştem răspunsurile la aceste întrebări.

5. a) Care era scopul zilei de odihnă a lui Dumnezeu? b) Până când va dura ziua de odihnă a lui Dumnezeu?

⁵ Pentru a înţelege cât avea să mai dureze această zi de odihnă, să ne amintim care era scopul ei. În Geneza 2:3 citim: „Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o“. În ce sens a sfinţit Iehova această zi? El a ales-o pentru a-şi îndeplini scopul cu privire la pământ. Iar scopul lui Iehova este ca pământul să fie locuit de oameni ascultători care să aibă grijă de creaţia sa (Gen. 1:28). Pentru realizarea acestui scop Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos, Domnul sabatului, „lucrează până acum“ (Mat. 12:8). Ziua de odihnă va dura până când Iehova îşi va duce la bun sfârşit scopul, adică până la sfârşitul Domniei Milenare a lui Cristos.