¹¹ „Şi Iehova Dumnezeu l–a luat pe om şi l–a instalat în grădina Edenului, ca să o cultive şi să o îngrijească. De asemenea, Iehova Dumnezeu i–a impus omului această poruncă: «Din orice pom al grădinii vei putea mînca pe săturate. Dar în ce priveşte pomul cunoştinţei binelui şi răului, să nu mănînci din el, căci în ziua cînd vei mînca din el vei muri negreşit.»“ — Geneza 2:15–17.

13. Ce perspectivă a avut primul om, şi de ce?

¹³ La nesfîrşit? Ce idee aproape de necrezut trebuie să fi fost aceasta pentru omul perfect! Dar, în fond, de ce nu? Creatorul său nu avea intenţia sau scopul de a distruge această grădină a Edenului concepută în mod desăvîrşit. De ce să–şi distrugă propria lucrare, dacă ea era atît de bună şi exprima superba sa creativitate? Este logic că el nu intenţiona să facă lucrul acesta (Isaia 45:18). Şi dat fiind că această grădină neasemuită urma să fie permanent cultivată, ea necesita un cultivator şi îngrijitor cum era omul perfect, Adam. Şi dacă îngrijitorul nu avea să mănînce niciodată din fructul acelui interzis „pom al cunoştinţei binelui şi răului“, el nu avea să moară niciodată. Omul perfect putea trăi veşnic!

14. Cum putea Adam să aibă viaţă veşnică în Paradis?

¹⁴ Lui Adam i–a fost pusă înainte viaţa veşnică în grădina paradiziacă a Edenului! El putea să se bucure de ea etern, dacă rămînea ascultător în mod perfect faţă de Creatorul său, adică dacă nu mînca din fructul care fusese interzis de Creatorul omului. Era dorinţa Sa ca omul perfect să rămînă ascultător şi să trăiască veşnic. Interdicţia referitoare la fructul din „pomul cunoştinţei binelui şi răului“ nu producea moartea. Ea era doar un test al ascultării omului perfect faţă de Tatăl său. Ea dădea omului ocazia de a–şi dovedi iubirea de Dumnezeu, Creatorul său.