Familii care-i sînt plăcute lui Iehova

„Voi soţiilor fiţi supuse soţilor voştri ... Voi soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile ... Voi copii, fiţi ascultători faţă de părinţii voştri în orice lucru, pentru că acesta este un lucru plăcut în Domnul.“ — Coloseni 3:18–20.

1. Care este cerinţa fundamentală pentru ca o familie să fie plăcută lui Iehova, dar care este obstacolul ce trebuie înfruntat?

O CERINŢĂ fundamentală pentru o familie creştină care doreşte să fie plăcută Creatorului este aceea de a asculta de autoritatea instituită în mod reglementar. Care este punctul tău de vedere cu privire la autoritate? Dacă citim ziarele şi revistele, dacă privim programele de actualităţi la televiziune sau ascultăm emisiunile de ştiri la radio, toate acestea oferă din abundenţă dovezi că, pe plan mondial, există o atitudine de dispreţ faţă de autoritate. Această atitudine poate să influenţeze foarte uşor modul de gîndire al unei persoane. La nivel de familie, faptul de a permite ca mediul ambiant cotidian să ne modeleze punctul de vedere privitor la supunerea faţă de autoritate poate cauza conflicte grave.

2–4. Cu ce întrebări trebuie să se confrunte membrii familiei cînd este vorba de recunoaşterea autorităţii?

² Dacă eşti căsătorit şi eşti un părinte, cum anume consideri problema exercitării autorităţii tale în familie? Ai oare sentimentul că în problemele care privesc familia deciziile soţului, care este capul familiei, sînt fără drept de apel şi că el are dreptul să domine asupra casei sale? Sau mai degrabă preferi să laşi soţiei tale misiunea de a exercita responsabilităţile de cap, numai pentru a menţine pacea în cadrul cercului familial?

³ Dacă eşti soţie şi mamă te irită oare autoritatea exercitată de soţul tău? Consideri că-ţi este greu să accepţi modul în care soţul tău exercită autoritatea în cadrul familiei? Ai cumva un sentiment de revoltă, care cere o eliberare de sub asemenea autoritate?

⁴ Dacă eşti băiat sau fată, cum priveşti problema autorităţii părinteşti, fie că este vorba de cea a tatălui tău, a mamei tale, sau a unui tutore? Eşti oare gata să te supui în mod voluntar instrucţiunilor lor? Sau lupţi împotriva autorităţii lor? Pretinzi tu cumva independenţă şi libertate faţă de autoritatea lor?

5. Ce relaţii sînt afectate de punctul de vedere al unei persoane asupra autorităţii?

⁵ Punctul de vedere al unei persoane cu privire la autoritate şi la supunerea faţă de aceasta are efecte adînci şi de durată asupra relaţiei sale cu Creatorul, Iehova, şi cu semenii, atît în mijlocul lumii în care trăim zi de zi, cît şi în cadrul familiei. Aşadar pentru aceia care pretind că sînt creştini, este bine să ştie exact cum trebuie să reacţioneze în prezent faţă de autoritate, îndeosebi faţă de manifestarea acesteia în aranjamentul familial. Noi ar trebui să dorim să-i facem plăcere lui Iehova şi ca familie.

ARANJAMENTUL FAMILIEI

6, 7. Ce ordin a dat Iehova primei perechi umane? Ce rol a fixat el pentru femeie?

⁶ Să începem cu faptul că Iehova Dumnezeu, Creatorul nostru, este Autorul celulei familiale. Aceasta a început în Eden, odată cu ordinul lui Dumnezeu adresat primului bărbat şi soţiei lui: „Fiţi fecunzi, deveniţi numeroşi, umpleţi pămîntul şi supuneţi-l“ (Geneza 1:28). Pînă în zilele noastre celula familială continuă să joace un rol important în realizarea scopului lui Iehova cu privire la pămînt. — Efeseni 3:14, 15.

⁷ Biblia ne spune că în aranjamentul primei familii constituite de Dumnezeu femeia a fost făcută să fie o complinirea pentru bărbat, fără a fi, însă, o creatură inferioară. Ea a fost creată pentru a-şi sprijini şi ajuta soţul (Geneza 2:18). Împreună, ei aveau să procreeze şi să formeze celula familială.

ROLUL SOŢULUI ŞI AL SOŢIEI

8. a) Cum trebuie să se exercite autoritatea? b) Cum trebuie să o considere bărbatul pe soţia sa?

⁸ Pentru ca o familie să-i fie plăcută Creatorului, ea trebuie să respecte o anumită ordine şi o autoritate. Primei perechi de oameni i s-a spus: „Stăpîniţi peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor şi peste orice creatură vie care se mişea pe pămînt“ (Geneza 1:28). Omul, Adam, era prima creatură umană a lui Dumnezeu. Întrucît Iehova este Atotputernicul Dumnezeu şi Creator, el are dreptul să spună cum trebuie să fie exercitată autoritatea pe pămînt. Dumnezeu a hotărit, deci, că autoritatea se va exercita prin bărbat asupra femeii şi apoi asupra copiilor lor (I Corinteni 11:3). Din relatarea biblică reiese evident că această autoritate nu trebuie să fie exercitată într-un mod dictatorial sau tiranic. Să reţinem exprimare lui Adam atunci cînd a văzut-o pentru întîia oară pe aceea ce fusese creată de Dumnezeu ca o complinire pentru el: „În sfîrşit, aceasta este os din oasele mele şi carne din carnea mea“ (Geneza 2:23). Această frumoasă exprimare nu sugerează deloc ideea că Adam urma să fie un dictator asupra făpturii inferioare. El a spus că femeia adusă lui de Dumnezeu era ‘os din oasele sale şi carne din carnea sa,’ adică ea era ceva ce trebuia înconjurat cu dragoste şi îngrijit ca şi propriul său corp. Cu multe secole mai tîrziu, apostolul Pavel a scris creştinilor, dîndu-le îndrumări asupra modului cum trebuie să-şi iubescă un soţ soţia şi să se îngrijească de ea. El a spus: „Soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri. Cel care îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine însuşi, căci nici un om nu şi-a urît vreodată propria sa carne; ci o hrăneşte şi o înconjoară cu dragoste.“ — Efeseni 5:28, 29.

9. a) Ce atitudine trebuie să aibă o soţie faţă ce bărbatul ei? b) Cum trebuie realizeze ambii părinţi creşterea copiilor lor în cadrul familiei?

⁹ Iehova a stabilit ca bărbatul să fie capul femeii (Efeseni 5:23, 24). Femeia, în calitate de complinire a bărbatului, trebuia tratată într-un mod demn şi iubitor, aşa încît ea să poată avea, în schimb, „un respect profund“ pentru soţul ei şi să-i poată fi „supusă“ în mod voluntar (Efeseni 5:33; I Petru 3:1). Ambii soţi, împreună, urmau să aducă în existenţă urmaşi, transmiţîndu-le prin cuvinte şi prin exemplul lor ceea ce era plăcut lui Iehova, aşa încît aranjamentul familiei să aibă binecuvîntarea să. Aşa cum Dumnezeu a arătat mai tîrziu, tatăl şi mama, exercitarea autorităţii lor asupra copiiilor, trebuia să evite a-i irita pe copiii lor. Mai degrabă trebuia ca ei să-şi crească copiii în disciplinarea şi sfatul autoritar al lui Iehova. Aşadar, copiilor trebuie să li se facă o disciplinare şi o instruire creştină (Efeseni 6:4; vezi şi Proverbele 1:8, 9). Părinţii sînt de asemenea invitaţi să folosească nuiaua corectării atunci cînd este necesar (Proverbele 13:24; 29:15). Deşi am abordat responsabilităţile soţului şi ale soţiei doar tangenţial, este limpede, totuşi, că în interiorul familiei aranjamentul lui Iehova este ca autoritatea să fie exercitată cu iubire şi nepărtinitor.

RESPONSABILITATEA COPIILOR

10. Cum reacţionează numeroşi tinerii din cauza dorinţei de independenţă? Care este scopul problemelor ce vor fi abordate în continuare?

¹⁰ În zilele noastre noile mijloace de informare în masă precum şi alte surse au impregnat minţile oamenilor cu dorinţa de independenţă. Numeroşi tineri se răzvrătesc împotriva oricărui control exercitat asupra vieţii lor, fie de către părinţii lor fie de către orice altă autoritate. Deşi este adevărat că tatăl şi mama au o mare răspundere în exercitarea unei autorităţi reglementare în cadrul familiei, totuşi, şi copiii au responsabilitatea lor. Avînd în vedere că este nevoie de familii solide şi sănătoase din punct de vedere spiritual, care să facă plăcere lui Iehova, iată de ce vom lua în considerare anumite probleme referitoare la copii, precum şi la aprecierea şi supunerea cuvenită pe care ei trebuie să o manifeste faţă de autoritate.

11. a) Ce înseamnă să „onorezi“ pe tatăl tău şi pe mama ta“? (Proverbele 1:8, 9; 4:1–3) b) Cum trebuie să reacţioneze un copil, chiar dacă crede că drepturile sale personale ar fi prejudiciate? (Proverbele 3:11, 12).

¹¹ „Să-l onorezi pe tatăl tău şi pe mama ta“: Comentînd acest principiu, care este a cincea dintre cele zece porunci, apostolul Pavel a spus că era „prima poruncă însoţită de o promisiune,“ şi anume „ca să-ţi poată merge bine şi să rămîi multă vreme pe pămînt“ (Exodul 20:12; Efeseni 6:2, 3). Un copil care se pretinde că este creştin se află sub obligaţia de a da ascultare poruncii de a onora pe tatăl său şi pe mama sa. Cum poate un copil să acorde onoare sau consideraţie părinţilor săi şi să manifeste respect faţă de ei? Bineînţeles că un copil trebuie să arate iubire părinţilor săi şi apreciere faţă de eforturile pe care ei le depun pentru a-i purta de grijă şi a-l instrui. Copiii trebuie să înveţe să respecte modul de a judeca şi deciziile părinţilor lor (Proverbele 22:15). Chiar dacă copiii pot crede că drepturile lor personale ar fi prejudiciate, totuşi ei au obligaţia de a fi ascultători de părinţii lor „în comuniune cu Domnul“ (Efeseni 6:1). Dacă ei (copiii) vor să „rămînă multă vreme pe pămînt“ şi să se bucure de aprobare din partea lui Iehova pentru o viaţă viitoare, ei trebuie să-şi onoreze părinţii.

12. a) Ce autoritate a unui părinte sau tutore trebuie recunoscută spre a face plăcere lui Iehova? b) Cum sînt priviţi uneori de către cei de vîrsta lor, tinerii care îşi menţin o comportare virtuoasă? (Proverbele 1:10–16).

¹² Recunoaşterea autorităţii: Strîns legată de chestiunea de a-i onora pe părinţi este şi recunoaşterea autorităţii, adică a dreptului părinţilor de a fixa anumite limite şi de a hotărî ce anume pot sau nu pot face copiii lor. Supunerea faţă de autoritate este uneori un lucru foarte dificil şi poate cauza numeroase dispute în familie. Aşa cum am menţionat anterior, mijloacele moderne de informare în masă precum şi alte surse prezintă uneori informaţii care subminează autoritatea părinţilor, încurajînd tineretul să pretindă o eliberare de sub autoritatea părintească. O chestiune de actualitate este atitudinea manifestată faţă de promiscuitate*. Situaţia a ajuns pînă la acel punct că uneori tinerii şi tinerele care îşi păstrează castitatea sînt priviţi rău de cei de vîrsta lor. Astfel de persoane consideră că aceia care ţin la înaltele norme morale ale Bibliei sînt oarecum anormali, lipsiţi de farmec şi „în afara grupului lor“ de aşa-numiţi prieteni. — Vezi I Petru 4:4.

13. Cum servesc uneori unele legi omeneşti la încurajarea comiterii răului?

¹³ Unele legi prevăzute pe plan guvernamental servesc în prezent ca o încurajare a femeilor tinere pentru a se angaja într-o conduită uşuratică, întrucît se autorizează practicarea avorturilor fără consimţămîntul părinţilor. O fată de 15 ani arată că medicul a refuzat să-i facă găuri în urechi fără permisiunea părinţilor, în timp ce Curtea Supremă a Statelor Unite a decretat că o fată minoră poate face un avort fără permisiunea părinţilor săi. Nu demult, în publicaţia Journal of the American Medical Association, un medic scria următoarele despre publicitate crescindă a anticoncepţionalelor: „Sînt îngrozit de bunăvoinţa cu care cadrele medicale acceptă comportarea sexuală fără frîu — şi chiar o promovează. ... Cred că noi ar trebui să investim unele din resursele noastre pentru a învăţa să fie promovate nişte practici sexuale responsabile şi zănătoase, inclusiv abstinenţa şi fidelitatea.“

14. Cum trebuie, copiii care doresc să fie plăcuţi lui Iehova, să-i considere pe părinţii lor care încearcă să-i ocrotească de imoralitate?

¹⁴ Sfatul accentuat al Cuvîntului lui Dumnezeu, de la Efeseni 6:1 este: „Copii, ascultaţi de părinţii voştri în comuniune cu Domnul, căci este drept.“ Ascultarea pretinde recunoaşterea autorităţii. Părinţilor le este încredinţată răspunderea de a-i creşte pe copiii lor în căile trasate de Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa încît să-i fie plăcuţi lui, iar acest Cuvînt interzice promiscuitatea sau comportarea sexuală uşuratică (Exodul 20:14; I Corinteni 6:9, 10). Cînd copiii au astfel de părinţi care sînt preocupaţi să-i ocrotească de lumea imorală, atunci astfel de părinţi merită din partea copiilor lor un sprijin loial. În loc să se irite din cauza autorităţii exercitate de astfel de părinţi, copilul sensibil şi temător de Dumnezeu va urma sfatul biblic de a-i asculta, ştiind că lucrul acesta se bucură de aprobarea divină, că este spre propriul său bine şi îi dă promisiunea unui viitor sigur. — Proverbele 3:1, 2.

15. De ce este un lucru atît de grav dacă cineva refuză să dovedească supunere faţă de autoritatea părinţilor?

¹⁵ A refuza să dovedeşti supunere faţă de părinţi înseamnă a nu asculta de Iehova Dumnezeu. Aşa cum Iehova Dumnezeu a stabilit regulile şi regulamentele sale pentru a guverna familia umană, la fel el a dat dreptul părinţilor să stabilească nişte reguli drepte — ai putea spune un fel de reglementări de ordin interior — pentru comportarea familiei din care fac parte şi copiii. Dacă aceste reguli şi reglementări nu sînt contrare Cuvîntului lui Dumnezeu, copiii sînt obligaţi să fie ascultători faţă de autoritatea părinţilor lor.

IUBIREA ÎN SÎNUL FAMILIEI

16, 17. a) Cît de importantă este iubirea pentru o familie care doreşte să fie plăcută lui Iehova? b) Care este sfatul clar cuprins în Coloseni 3:12–14? c) Ce este recomandabil pentru ca sfatul lui Pavel să poată fi efectiv aplicat?

¹⁶ Iubirea familială: Pentru ca o familie să fie plăcută lui Iehova, trebuia să se arate iubire faţă de părinţi. Soţilor le este spus să-şi iubească soţiile că pe ei înşişi, iar soţiile să aibă un respect profund pentru bărbaţii lor. Toţi, atît părinţii cît şi copiii, laolaltă, trebuie să împlinească unii faţă de alţii legea regală a iubirii (Iacob 2:8). Apostolul Pavel a dat sfaturi foarte clare în această privinţă atunci cînd a scris: „Îmbrăcaţi-vă cu afecţiunea delicată a compasiunii, cu bunătate, cu un spirit umil, cu blîndeţe şi îndelungă răbdare. Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi unii pe alţii de bună voie, dacă cineva are motiv pentru a se plînge împotriva altuia. Aşa cum Iehova v-a iertat de bună voie, tot astfel să faceţi şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu iubire, căci este o legătură perfectă a unităţii.“ — Coloseni 3:12–14.

¹⁷ Acestea nu sînt nişte cuvinte care să fie doar citite sau repetate mecanic. Aceste sînt nişte declaraţii ale spiritului sfînt, care trebuie luate în considerare cu toată seriozitatea. Este recomandabil ca oricine citeşte acest material să parcurgă încă o dată fiecare dintre aceste cerinţe creştine. Reflectaţi asupra lor! Gîndiţi-vă cum pot fi aplicate în legătură cu familia din care faceţi parte. Cum afectează aceste cuvinte ale lui Pavel relaţia cu soţul tău, cu soţia ta, cu tatăl tău, cu mama ta, sau cu ceilalţi membrii apropiaţi ai familiei? Eşti tu oare plăcut lui Iehova în fiecare din aceste domenii menţionate de către apostol? Nimeni nu poate să-şi conformeze viaţa acestor cuvinte şi în acelaşi timp să pretindă cu tărie să fie independent de conducerea părintească sau să se angajeze în dispute cu părinţii, şi nici părinţii nu ar trebui să procedeze în felul acesta cu copiii lor. Familia fericită, care are binecuvîntarea lui Iehova, trebuie să ia în considerare în profunzime, cu seriozitate şi cu regularitate sfatul care se găseşte în Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa încît să-l imite pe „Ascultătorul rugăciunii“ care, prin spiritul sfînt, a inspirat scrierea acestor cuvinte. — Psalmii 65:2; Efeseni 4:31, 32; Coloseni 3:15–17.

18. Cu ce probleme serioase ne confruntăm în prezent şi la ce întrebări duc acestea?

¹⁸ Fie că într-o familie există ambii părinţi, fie că există numai unul dintre ei, responsabilităţile şi sfatul rămîn aceleaşi. Din nefericire, trebuie să spunem că Satan depune eforturi intense şi uneori pline de succes de a lovi familia, de a o dezbina şi a o cuceri. Oricine citeşte acest articol trebuie să-şi aducă aminte ca „Diavolul dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, căutînd să devoreze pe cineva“ (I Petru 5:8). Oare îi vom permite noi să ne lovească unitatea familiei noastre care este atît de plăcută lui Iehova? Oare vom cădea pradă unui spirit de independenţă care spune: „Eu nu vreau să ascult de părinţii mei. Vreau să fac ce-mi place“? A urma o asemenea cale ne poate costa pierderea fericirii şi a aprobării lui Iehova.

19. Cum poate ajunge o familie creştină să se bucure de binecuvîntarea lui Iehova?

¹⁹ Dacă vrem să ne bucurăm de aprobarea lui Iehova — ştiind că mai presus de toate, el ţine viaţa şi moartea în puterea mîinii sale, — noi trebuie atunci să susţinem autoritatea aşa cum a fost ea instituită în interiorul aranjamentului familial. Este în interesul nostru să ne subordonăm acesteia. Numai atunci poate fi găsită adevărata fericire şi satisfacţie. Dacă noi vom promova unitatea şi armonia familială, vom putea căuta binecuvîntarea despre care vorbea în vechime regele David: „Cine poate urca pe muntele lui Iehova şi cine se poate ridica la locul său sfînt? Oricine are mîinile nevinovate şi inima curată, care nu Mi-a purtat sufletul la ceea ce este cu totul lipsit de valoare, şi care nu a făcut un jurămînt cu înşelătorie. El va purta cu sine binecuvîntarea din partea lui Iehova şi dreptatea din partea Dumnezeului salvării sale.“ — Psalmii 24:3–5.

[Notă de subsol]

CE AŢI REŢINUT DIN ACEST STUDIU?

• De ce punctul tău de vedere în privinţa autorităţii influenţează asupra fericirii familiei tale?

• Ce versete biblice subliniază rolul soţului şi al soţiei în familia creştină?

• Care sînt bunele efecte care apar atunci cînd copiii îşi onorează părinţii şi le recunosc autoritatea?

• Dacă se contribuie la dezvoltarea iubirii în sînul familiei, cum ajută acest fapt la combaterea forţelor care au tendinţa să dezbine multe familii?

• Din cele ce s-au discutat aici, în ce domenii vei avea de depus eforturi pentru ca familia ta să fie tot mai plăcută lui Iehova?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]

Iehova a stabilit ca soţul şi soţia să se completeze unul pe altul şi să-l servească în unitate.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Tineri, sînteţi voi interesaţi în mod sincer de rolul vostru în cadrul familiei? Părinţi, vă ocupaţi voi de copiii voştri în armonie cu recomandările lui Dumnezeu?