Biblia ne spune ce s-a întâmplat. Folosindu-se de un şarpe, Satan Diavolul i-a vorbit Evei: „Este adevărat că Dumnezeu a spus să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?“ Când Eva i-a răspuns repetând porunca lui Dumnezeu, Satan i-a zis: „În mod sigur nu veţi muri. Căci Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“. Atunci Evei i s-a părut că pomul era atât de plăcut, încât „a luat . . . din rodul lui şi a mâncat“. Relatarea spune în continuare: „Apoi i-a dat şi soţului ei, când a fost cu ea, şi el a mâncat“ (Geneza 3:1–6). Astfel, atât Adam, cât şi Eva şi-au folosit greşit voinţa liberă şi au păcătuit prin faptul că nu au ascultat de Dumnezeu.

Înţelegeţi gravitatea a ceea ce s-a întâmplat? Diavolul a contrazis ceea ce îi spusese Dumnezeu lui Adam. Cuvintele lui Satan sugerau că Adam şi Eva nu aveau nevoie de Iehova ca să stabilească ce este bine şi ce este rău pentru ei. Controversa generată de Satan a pus la îndoială dreptul lui Iehova de a guverna asupra oamenilor şi legitimitatea guvernării sale. Da, controversa de importanţă capitală pe care a generat-o Satan viza legitimitatea suveranităţii lui Iehova. Cum avea să răspundă la această provocare adevăratul Dumnezeu?

Satan i-a mai zis Evei: „Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din [pomul interzis] vi se vor deschide ochii şi veţi fi [Adam şi Eva] ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“ (Geneza 3:5). Prin aceste cuvinte viclene, Satan a lăsat falsa impresie că oamenii se pot guverna singuri. Cu intenţia clară de a-i înşela, Satan a insinuat că oamenii se vor descurca mai bine fără Dumnezeu. S-a dovedit acest lucru adevărat?

De-a lungul istoriei s-au ridicat şi au căzut multe imperii. S-au încercat toate formele de guvernare umană posibile. Însă, de repetate ori, familia umană a trecut prin suferinţe cumplite. Cu circa 3.000 de ani în urmă, unul dintre scriitorii biblici a spus cu înţelepciune: „Un om stăpâneşte peste alt om spre paguba lui“ (Eclesiastul 8:9). Apoi, profetul Ieremia a scris: „Nu poate omul care umblă nici măcar să-şi conducă paşii“ (Ieremia 10:23). Nici chiar progresul ştiinţific şi tehnologic din ultimii ani nu a putut să infirme aceste cuvinte. Timpul nu a făcut decât să le confirme veridicitatea.