Potrivit Bibliei

Trebuie să-l învinuim pe Satan pentru păcatele noastre?

PENTRU primul păcat pe care l-a comis omul a fost învinuit Satan. „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat“, a spus Eva (Geneza 3:13). De atunci, „şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satan“, continuă să acţioneze plin de mânie împotriva omenirii, „orbind mintea“ oamenilor şi „înşelând întreaga lume“ (Apocalipsa 12:9; 2 Corinteni 4:4, NW). Nici un om nu poate scăpa de atacurile lui, dar înseamnă acest lucru că nu ne putem împotrivi influenţei acestuia? Şi, când păcătuim, este întotdeauna vina lui?

Biblia explică faptul că Satan a fost cel care a amăgit-o, de fapt, pe Eva (1 Timotei 2:14). Ea a fost amăgită să creadă că prin încălcarea poruncii lui Dumnezeu putea obţine perspicacitate şi independenţă asemenea lui Dumnezeu (Geneza 3:4, 5). Făcând această presupunere, ea a păcătuit. Totuşi, Dumnezeu a făcut-o pe ea răspunzătoare şi a condamnat-o la moarte. De ce? Deoarece, chiar dacă Satan a fost cel care a minţit, ea era pe deplin conştientă de porunca lui Dumnezeu. Ea nu a fost niciodată forţată să nu asculte; dimpotrivă, ea era stăpână pe acţiunile ei, pe deplin capabilă să se împotrivească influenţei lui Satan.

Împotriviţi-vă Diavolului

Este posibil ca noi, oamenii, să ne împotrivim Diavolului. În Efeseni 6:12 ni se spune că avem de dus o „luptă“ împotriva „duhurilor răutăţii în locurile cereşti“. Este clar, aşadar, că Iehova aşteaptă din partea noastră să luptăm împotriva influenţei lui Satan. Dar cum se poate opune un om puterii supranaturale a lui Satan şi a demonilor lui? Ni se cere oare să purtăm o luptă inegală, una pe care este sigur că o vom pierde? Nu, deoarece Dumnezeu nu ne spune să luptăm împotriva Diavolului cu propria noastră putere. Iehova ne pune la dispoziţie diferite ajutoare prin care putem să ne împotrivim ispitelor lui Satan şi să ieşim victorioşi. Biblia ne spune cine este Diavolul, cum acţionează el şi cum ne putem apăra de el. — Ioan 8:44; 2 Corinteni 2:11; 11:14.

Cum să ne „împotrivim Diavolului“

Pentru a ne împotrivi Diavolului, Scripturile ne recomandă o metodă ce constă în două etape. Suntem sfătuiţi: „Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi“ (Iacov 4:7). Prima etapă, care se referă la supunerea noastră faţă de Dumnezeu, presupune ascultarea de poruncile sale. Faptul de a fi mereu conştienţi de existenţa lui Dumnezeu, de bunătatea lui, de puterea şi autoritatea lui inspiratoare de teamă şi de principiile lui înalte ne va da puterea de a ne împotrivi lui Satan. De asemenea, rugăciunea fierbinte adresată lui Dumnezeu este de importanţă vitală. — Efeseni 6:18.

Să ne gândim la Isus când a fost ispitit de Diavol. Cu siguranţă, faptul că Isus şi-a reamintit şi a citat diverse porunci ale lui Dumnezeu l-a ajutat să i se împotrivească Diavolului. Văzând că nu reuşeşte să-l ispitească pe Isus, Satan l-a lăsat în pace. După această încercare grea, Iehova l-a întărit în continuare pe Isus prin intermediul îngerilor săi (Matei 4:1–11). Astfel, Isus i-a putut încuraja plin de încredere pe discipolii lui să-l roage pe Dumnezeu să-i „scape de Cel Rău“. — Matei 6:13.

Faptul că Dumnezeu ne scapă nu înseamnă că el ne înconjoară cu un scut protector. Dimpotrivă, el ne spune să manifestăm calităţi divine, cum ar fi adevărul, dreptatea, pacea şi credinţa. Aceste calităţi au rol de „armură“, ajutându-ne „să stăm ferm împotriva maşinaţiilor Diavolului“ (Efeseni 6:11, 13–18, NW). Prin urmare, cu ajutorul lui Dumnezeu putem contracara ispitele lui Satan.

Cea de-a doua etapă pe care ne-o recomandă Iacov 4:7 este să ne „împotrivim Diavolului“. Aceasta presupune să acţionăm cu hotărâre, adică să fugim de influenţa lui dăunătoare. Trebuie să evităm să ne expunem puterii lui înşelătoare şi să respingem filozofiile imorale şi materialiste care predomină în lumea de azi. O împotrivire de acest fel împreună cu o viaţă dedicată înfăptuirii voinţei lui Dumnezeu au o valoare inestimabilă în lupta noastră împotriva lui Satan. Dar sunt oare toate păcatele un rezultat direct al influenţei Diavolului?

Lupta noastră internă

Scriitorul biblic Iacov explică: „Fiecare este ispitit când este atras şi ademenit de pofta lui însuşi. Apoi pofta, când a conceput, dă naştere păcatului“ (Iacov 1:14, 15). Din nefericire, nu putem învinge complet slăbiciunile şi imperfecţiunea cu care ne naştem (Romani 5:12). „Pe pământ nu este nici un om drept, care să facă binele fără să păcătuiască“, spune Biblia. — Eclesiastul 7:20.

Acest lucru nu înseamnă că toate păcatele ne scapă complet de sub control. În unele cazuri, prin alegerile noastre greşite ne atragem singuri ispite asupra noastră. Aşadar, cu toate că din cauza imperfecţiunii sau a influenţei lui Satan poate apărea o dorinţă greşită, faptul că o cultivăm sau că o respingem rămâne întru totul la latitudinea noastră. În mod adecvat, apostolul Pavel a scris: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera“. — Galateni 6:7.

Să ne asumăm responsabilitatea

Deseori oamenilor le este greu să-şi recunoască slăbiciunile sau greşelile — da, să-şi recunoască păcatele (Psalmul 36:2). Faptul de a şti că, în prezent, Dumnezeu nu ne cere să fim perfecţi ne poate ajuta să ne asumăm responsabilitatea pentru păcatele noastre. „Nu ne face după păcatele noastre, nu ne răsplăteşte după fărădelegile noastre“, a declarat psalmistul David (Psalmul 103:10). Chiar dacă este iertător, Dumnezeu aşteaptă din partea noastră să luptăm din greu — să ne disciplinăm — împotriva ispitelor Diavolului şi a înclinaţiilor noastre păcătoase. — 1 Corinteni 9:27.

Trebuie să înţelegem că, deşi Dumnezeu ştie că Diavolul ne poate influenţa acţiunile şi este răspunzător într-o mare măsură de starea păcătoasă a omenirii, acest lucru nu ne absolvă de răspunderea personală. Astfel, în Romani 14:12 se spune: „Fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu“.

Totuşi, dacă ne este „groază de rău“ şi „ne alipim tare de bine“, putem ieşi victorioşi în lupta împotriva răului (Romani 12:9, 21). Eva, prima femeie, nu a reuşit să facă acest lucru şi a fost pedepsită pentru neascultarea ei; ea i s-ar fi putut împotrivi Diavolului şi ar fi putut asculta de Dumnezeu (Geneza 3:16). Totuşi, Dumnezeu nu a trecut cu vederea rolul pe care l-a jucat Diavolul în înşelarea ei. Diavolul a fost blestemat şi condamnat la distrugere eternă (Geneza 3:14, 15; Romani 16:20; Evrei 2:14). În curând nu va mai trebui să luptăm împotriva influenţei lui rele. — Apocalipsa 20:1–3, 10.

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Erich Lessing/Art Resource, NY