Sămânţa Şarpelui: cum este ea demascată?

„Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei.“ — GENEZA 3:15.

1. a) De ce este Iehova fericitul Dumnezeu? b) Ce a făcut el pentru a ne da posibilitatea să-i împărtăşim bucuria?

IEHOVA este fericitul Dumnezeu, şi aceasta din motive întemeiate. El este cel mai mare şi mai important Dătător al lucrurilor bune şi nimic nu poate împiedica împlinirea scopurilor sale (Isaia 55:10, 11; 1 Timotei 1:11; Iacov 1:17). El doreşte ca slujitorii săi să-i împărtăşească bucuria, şi le oferă motive întemeiate în acest sens. Astfel, într-unul din cele mai sumbre momente din istoria umană — răzvrătirea din Eden — , el ne-a oferit baza unei speranţe de viitor. — Romani 8:19–21.

2. Cum le-a oferit Iehova descendenţilor lui Adam şi ai Evei o bază pentru speranţă atunci când a pronunţat judecata împotriva rebelilor din Eden?

² Împotrivindu-se lui Dumnezeu şi calomniindu-l, unul dintre fiii spirituali ai lui Iehova se transformase în Satan Diavolul. Eva şi apoi Adam, primii oameni, ajunseseră sub influenţa lui şi violaseră legea clar exprimată a lui Iehova. Ei au fost condamnaţi pe bună dreptate la moarte (Geneza 3:1–24). Totuşi, când a pronunţat judecata împotriva acestor rebeli, Iehova le-a oferit descendenţilor lui Adam şi ai Evei o bază pentru speranţă. Cum anume? Conform celor consemnate în Geneza 3:15, Iehova a spus: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“. Această profeţie este o cheie a înţelegerii întregii Biblii, precum şi a evenimentelor trecute şi viitoare care afectează atât lumea, cât şi pe slujitorii lui Iehova.

Ce semnifică profeţia

3. Aşa cum sugerează Geneza 3:15, identificaţi: a) Şarpele, b) ‘femeia’, c) „sămânţa“ Şarpelui, d) „sămânţa“ femeii.

³ Pentru a înţelege semnificaţia ei, să analizăm diversele elemente ale profeţiei înseşi. Cel căruia i se vorbeşte în Geneza 3:15 este Şarpele — nu neînsemnatul şarpe, ci acela care s-a folosit de el (Apocalipsa 12:9). ‘Femeia’ nu este Eva, ci organizaţia cerească a lui Iehova, mama slujitorilor săi unşi cu spirit de pe pământ (Galateni 4:26). „Sămânţa“ Şarpelui este sămânţa lui Satan, descendenţii săi — demoni şi oameni, precum şi organizaţii umane care manifestă trăsăturile lui Satan şi care arată duşmănie faţă de „sămânţa“ femeii (Ioan 15:19; 17:15). „Sămânţa“ femeii este în principal Isus Cristos, care a fost uns cu spirit sfânt în 29 e.n. Cei 144 000, care sunt ‘născuţi din nou . . . din apă şi din Duh’ şi care sunt moştenitori ai Regatului ceresc cu Cristos, constituie partea secundară a acelei seminţe promise. Aceştia au început să fie adăugaţi la sămânţa femeii începând de la Penticosta din 33 e.n. — Ioan 3:3, 5; Galateni 3:16, 29.

4. Ce legătură există între Geneza 3:15 şi transformarea pământului într-un paradis populat cu oameni liberi de păcat şi moarte?

⁴ Şarpele propriu-zis din Eden a fost folosit drept purtător de cuvânt de către cel a cărui înşelătorie a dus omenirea la pierderea Paradisului. Geneza 3:15 a indicat timpul când cel care l-a manevrat pe acest şarpe va fi zdrobit. Atunci slujitorii umani ai lui Dumnezeu vor avea din nou perspectiva de a trăi în Paradis, fiind liberi de păcat şi moarte. Ce timp fericit va fi acela! — Apocalipsa 20:1–3; 21:1–5.

5. Ce trăsături îi caracterizează pe descendenţii spirituali ai Diavolului?

⁵ După răzvrătirea din Eden au început să apară indivizi şi organizaţii care manifestau trăsături similare celor ale lui Satan Diavolul: răzvrătire, minciună, calomnie şi ucidere, precum şi opoziţie faţă de voinţa lui Iehova şi faţă de cei care i se închină lui Iehova. Aceste trăsături îi identificau pe descendenţii Diavolului, pe copiii săi spirituali. Printre aceştia s-a aflat Cain, care l-a ucis pe Abel atunci când Iehova a aprobat închinarea lui Abel, şi pe cea a lui Cain nu (1 Ioan 3:10–12). Nimrod a fost o persoană pe care chiar numele îl identifica drept un rebel şi unul care a devenit un puternic vânător şi conducător în opoziţie cu Iehova (Geneza 10:9). Pe lângă aceştia, au mai existat o succesiune de regate antice, inclusiv Babilonul, cu religiile lor sponsorizate de stat şi întemeiate pe minciuni, iar acestea i-au persecutat cu cruzime pe închinătorii lui Iehova. — Ieremia 50:29.

‘Vrăjmăşie între tine şi femeie’

6. În ce moduri a arătat Satan duşmănie faţă de femeia lui Iehova?

⁶ În toată această perioadă a existat duşmănie între Şarpe şi femeia lui Iehova, între Satan Diavolul şi organizaţia cerească a lui Iehova, formată din creaturi spirituale loiale. Duşmănia lui Satan a fost arătată când acesta l-a batjocorit pe Iehova şi a încercat să dezmembreze organizaţia cerească a lui Iehova, amăgindu-i pe îngeri să-şi părăsească locuinţele lor (Proverbele 27:11; Iuda 6). Ea a fost manifestată când Satan s-a folosit de demonii săi pentru a încerca să le pună piedici mesagerilor îngereşti trimişi de Iehova (Daniel 10:13, 14, 20, 21). Ea a fost deosebit de evidentă în acest secol, când Satan a încercat să distrugă Regatul Mesianic la naşterea acestuia. — Apocalipsa 12:1–4.

7. De ce au simţit îngerii loiali ai lui Iehova duşmănie faţă de Şarpele simbolic, dar ce reţinere manifestă ei?

⁷ De asemenea, a existat duşmănie din partea femeii lui Iehova, grupul de îngeri loiali, faţă de Şarpele simbolic. Prin calomnie, Satan pătase bunul renume al lui Dumnezeu; totodată, el pusese la îndoială integritatea fiecăreia dintre creaturile inteligente ale lui Dumnezeu, inclusiv a tuturor îngerilor, şi a încercat cu tot dinadinsul să le distrugă loialitatea faţă de Dumnezeu (Apocalipsa 12:4a). Îngerii, heruvimii şi serafimii loiali nu puteau să simtă decât dezgust faţă de acela care se făcuse Diavol şi Satan. Însă ei îl aşteaptă pe Iehova să rezolve problema la timpul său şi în felul său. — Compară cu Iuda 9.

Ostilitate faţă de sămânţa femeii lui Dumnezeu

8. Pe cine urmărea Satan?

⁸ În tot acest timp, Satan urmărea cu atenţie profeţita Sămânţă a femeii, cea despre care Iehova a spus că va zdrobi capul Şarpelui. Când îngerul din ceruri a anunţat că Isus, care se născuse în Betleem, era ‘Mântuitorul, care este Hristos, Domnul’, aceasta a fost o puternică atestare a faptului că el avea să devină profeţita Sămânţă a femeii. — Luca 2:10, 11.

9. Cum a manifestat Satan o duşmănie aprigă după naşterea lui Isus?

⁹ Apriga duşmănie a lui Satan s-a manifestat nu peste mult timp, când acesta i-a atras pe astrologii păgâni într-o misiune care i-a dus mai întâi la regele Irod, în Ierusalim, şi apoi la casa din Betleem, unde l-au găsit pe copilaşul Isus şi pe mama sa, Maria. La scurt timp după aceea, regele Irod a decretat uciderea tuturor băieţilor de la vârsta de doi ani în jos din Betleem şi din împrejurimile acestuia. Prin aceasta, Irod a manifestat o ură satanică faţă de Sămânţă. Evident, Irod ştia foarte bine că încerca să ia viaţa celui ce urma să fie Mesia (Matei 2:1–6, 16). Istoria confirmă faptul că regele Irod era lipsit de scrupule, viclean şi criminal — cu adevărat o parte a seminţei Şarpelui.

10. a) După botezul lui Isus, cum a încercat Satan personal să zădărnicească scopul lui Iehova referitor la Sămânţa promisă? b) Cum s-a folosit Satan de conducătorii religioşi evrei ca să-şi atingă scopurile?

¹⁰ După ce Isus a fost uns cu spirit sfânt în 29 e.n. şi Iehova a vorbit din cer recunoscându-l pe Isus drept Fiul său, Satan a încercat de repetate ori să-l facă pe Isus să cedeze tentaţiei, căutând astfel să zădărnicească scopul lui Iehova privitor la Fiul său (Matei 4:1–10). Eşuând, el a recurs în continuare la utilizarea agenţilor umani pentru a-şi atinge scopurile. Printre cei folosiţi în încercarea de a-l discredita pe Isus s-au aflat conducătorii religioşi ipocriţi. Ei au recurs la minciuni şi la calomnie, genul de stratageme utilizate de însuşi Satan. Când Isus i-a spus unui paralitic: „Îndrăzneşte . . . Păcatele îţi sunt iertate“, cărturarii, fără să aştepte să vadă dacă omul respectiv fusese într-adevăr vindecat, l-au catalogat pe Isus drept blasfemator (Matei 9:2–7). Când Isus a vindecat oameni în sabat, fariseii l-au acuzat că a violat legea sabatului şi s-au sfătuit să-l ucidă (Matei 12:9–14; Ioan 5:1–18). Când Isus a expulzat demoni, fariseii l-au învinuit că era în asociere cu „Beelzebul, domnul demonilor“ (Matei 12:22–24). După ce Lazăr a fost înviat dintre morţi, mulţi oameni au exercitat credinţă în Isus, dar preoţii de frunte şi fariseii s-au sfătuit din nou să-l ucidă. — Ioan 11:47–53.

11. Pe cine a identificat Isus, cu trei zile înainte de moartea sa, ca fiind o parte a seminţei Şarpelui, şi de ce?

¹¹ La 11 nisan 33 e.n., Isus, deşi ştia bine ce puneau ei la cale, s-a dus fără teamă chiar în zona templului din Ierusalim, şi acolo a pronunţat în public judecata împotriva lor. Ca grup, cărturarii şi fariseii demonstraseră în mod constant ce fel de persoane erau; aşa că Isus le-a zis: „Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici, pentru că voi închideţi oamenilor împărăţia cerurilor; nici voi nu intraţi în ea şi nici pe cei care vor să intre, nu-i lăsaţi să intre“. Isus a declarat în mod potrivit că ei erau o parte a seminţei Şarpelui, zicând: „Şerpi, pui de vipere! Cum veţi scăpa de judecata gheenei?“ (Matei 23:13, 33). Cuvintele sale ne amintesc de profeţia din Geneza 3:15.

12, 13. a) Cum au confirmat în continuare preoţii de frunte şi cărturarii cine anume era tatăl lor spiritual? b) Cine li s-a alăturat? c) Ca împlinire a textului din Geneza 3:15, cum i-a fost zdrobit călcâiul Seminţei femeii?

¹² Auzind cuvintele lui Isus, au avut ei remuşcări, astfel încât să ceară îndurare de la Dumnezeu? S-au căit ei de răutatea lor? Nu! Marcu 14:1 arată că exact în ziua următoare, la o întrunire ţinută în curtea marelui preot, „preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus prin viclenie şi să-l omoare“. Ei au continuat să manifeste spiritul criminal al lui Satan, pe care Isus îl descrisese mai înainte ca fiind un ucigaş (Ioan 8:44). Nu peste mult timp li s-a alăturat Iuda Iscarioteanul, pe care Satan l-a antrenat în apostazie. Iuda a abandonat Sămânţa ireproşabilă a femeii lui Dumnezeu şi i s-a alăturat seminţei Şarpelui.

¹³ În zorii zilei de 14 nisan, membrii curţii religioase evreieşti l-au luat pe Isus, pe care-l făcuseră prizonier, şi l-au dus la guvernatorul roman. Aici, preoţii de frunte au luat iniţiativa în a striga să fie ţintuit. Când Pilat a întrebat: „Să răstignesc pe Împăratul vostru?“, preoţii de frunte au răspuns: „N-avem împărat decât pe Cezarul“ (Ioan 19:6, 15). Într-adevăr, ei au dovedit în toate modurile posibile că făceau parte din sămânţa Şarpelui. Dar, cu siguranţă, ei nu erau singurii. Relatarea inspirată din Matei 27:24, 25 ne oferă acest raport: „[Pilat] a luat apă, [şi] şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii“. Atunci tot poporul a spus: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri“. Astfel, mulţi evrei din acea generaţie au arătat că erau membri ai seminţei Şarpelui. Înainte de sfârşitul acelei zile, Isus era mort. Folosindu-se de sămânţa sa vizibilă, Satan a zdrobit călcâiul Seminţei femeii lui Dumnezeu.

14. De ce strivirea călcâiului Seminţei femeii nu a însemnat victorie pentru Satan?

¹⁴ A câştigat Satan? Nicidecum! Isus Cristos a biruit lumea şi a obţinut victorie asupra conducătorului ei (Ioan 14:30, 31; 16:33). El şi-a păstrat loialitatea faţă de Iehova chiar până la moarte. Moartea sa ca om perfect a furnizat preţul de răscumpărare necesar cumpărării din nou a dreptului la viaţă pierdut de Adam. Astfel, el le-a oferit perspectiva vieţii eterne celor care aveau să exercite credinţă în acea măsură şi să asculte de poruncile lui Dumnezeu (Matei 20:28; Ioan 3:16). Iehova l-a înviat pe Isus dintre morţi la viaţă nemuritoare în cer. La timpul stabilit de Iehova, Isus îl va şterge din existenţă pe Satan. În Geneza 22:16–18 este profeţit că Iehova le va acorda favoare tuturor familiilor pământului care vor întreprinde acţiunea necesară pentru a fi binecuvântate prin intermediul acelei Seminţe loiale.

15. a) Cum au continuat apostolii să demaşte sămânţa Şarpelui după moartea lui Isus? b) Ce ostilitate continuă să manifeste sămânţa Şarpelui chiar până în zilele noastre?

¹⁵ După moartea lui Isus, creştinii unşi cu spirit au continuat să demaşte sămânţa Şarpelui, aşa cum făcuse şi Domnul lor. Mişcat de spirit sfânt, apostolul Pavel a avertizat împotriva ‘omului păcatului’, a cărui prezenţă avea să fie „prin lucrarea Satanei“ (2 Tesaloniceni 2:3–10). Acest ‘om’ colectiv s-a dovedit a fi clerul creştinătăţii. La rândul ei, sămânţa Şarpelui i-a persecutat cu cruzime pe discipolii lui Isus Cristos. În profeţia consemnată în Apocalipsa 12:17, apostolul Ioan a profeţit că Satan avea să continue să poarte război cu rămăşiţa seminţei femeii lui Dumnezeu chiar până în zilele noastre. Şi exact aşa s-a întâmplat. În multe ţări, Martorii lui Iehova au fost interzişi, atacaţi de mulţime, întemniţaţi sau aruncaţi în lagăre de concentrare din cauza poziţiei lor ferme de partea Regatului lui Dumnezeu şi a căilor sale drepte.

Demascarea actuală a seminţei Şarpelui

16. În timpurile moderne, cine a fost demascat ca fiind o parte a seminţei Şarpelui, şi în ce mod?

¹⁶ Imitându-l pe Isus Cristos, adevăraţii creştini nu au slăbit în ce priveşte demascarea neînfricată a Şarpelui şi a seminţei sale. În 1917, Studenţii în Biblie, cum erau cunoscuţi pe atunci Martorii lui Iehova, au publicat cartea Taina împlinită, în care ei demascau ipocrizia clerului creştinătăţii. Aceasta a fost urmată, în 1924, de o rezoluţie tipărită, intitulată Clericii sub acuzaţie. Cincizeci de milioane de exemplare au fost distribuite la nivel internaţional. În 1937, J. F. Rutherford, pe atunci preşedinte al Societăţii Watch Tower, a demascat cu vigoare sămânţa lui Satan în discursurile sale intitulate „Demascaţi“ şi „Religie şi creştinism“. În anul următor, în timp ce asistenţii la cele 50 de congrese din diverse ţări ascultau, el a susţinut discursul „Înfruntând realitatea“, transmis prin radiotelefon din Londra, Anglia. După o lună, o vastă reţea radio din Statele Unite transmitea cuvântarea „Fascism sau libertate“. Acestea au fost suplimentate de o puternică demascare prin intermediul unor cărţi cum ar fi Duşmani şi Religie şi, de asemenea, prin broşura Descoperit. În armonie cu ceea ce a fost publicat din anii ’20 încoace, cartea Apocalipsul — grandiosul său apogeu este aproapea, tipărită în prezent în 65 de limbi, îi identifică pe conducătorii politici corupţi şi pe traficanţii comerciali lipsiţi de principii şi lacomi drept membrii principali ai seminţei vizibile a Şarpelui. Când conducătorii politici fac o practică din recurgerea la minciuni pentru a-şi înşela supuşii, din manifestarea unei totale lipse de consideraţie faţă de sfinţenia sângelui şi din oprimarea slujitorilor lui Iehova (arătând astfel ură faţă de sămânţa femeii lui Dumnezeu), ei se identifică în mod sigur ca parte a seminţei Şarpelui. Acelaşi lucru se poate spune şi despre traficanţii comerciali care, fără nici o mustrare de conştiinţă, mint pentru câştig financiar şi produc sau vând mărfuri despre care se ştie că provoacă boli.

17. Ce ocazie li se oferă încă persoanelor proeminente care este posibil să iasă din sistemul acestei lumi?

¹⁷ Nu toate persoanele contaminate de religia, politica sau comerţul lumii vor fi socotite în final o parte a seminţei Şarpelui. Unii dintre aceşti bărbaţi şi femei ajung să-i admire pe Martorii lui Iehova. Ei se folosesc de influenţa lor pentru a-i ajuta şi, la timpul potrivit, îmbrăţişează închinarea adevărată. (Compară cu Faptele 13:7, 12; 17:32–34.) Tuturor acestora le este adresată această chemare: „Acum, împăraţi, fiţi înţelepţi! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Slujiţi DOMNULUI cu frică şi bucuraţi-vă tremurând! Sărutaţi pe Fiul, ca să nu Se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră; căci mânia Lui este gata să se aprindă. Ferice de toţi câţi se încred în El!“ (Psalmul 2:10–12). Într-adevăr, este important ca toţi cei care doresc să se bucure de favoarea lui Iehova să acţioneze acum, înainte ca Judecătorul ceresc să nu le mai ofere ocazia!

18. Deşi nu fac parte din sămânţa femeii, cine mai sunt, cu toate acestea, închinători ai lui Iehova?

¹⁸ Numai cei care vor constitui Regatul ceresc fac parte din sămânţa femeii. Aceştia sunt puţini la număr (Apocalipsa 7:4, 9). Însă există o mare mulţime de oameni, numărând milioane, care, ca închinători ai lui Iehova, nutresc speranţa unei vieţi veşnice pe un pământ paradiziac. Atât prin cuvinte, cât şi prin fapte, ei le spun unşilor lui Iehova: „Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!“ — Zaharia 8:23.

19. a) Ce alegere trebuie să facă toţi oamenii? b) Căror persoane li se adresează în mod special şi insistent invitaţia de a acţiona înţelept până când li se oferă încă ocazia?

¹⁹ Acum este timpul când toţi oamenii trebuie să facă o alegere. Doresc ei să i se închine lui Iehova şi să-i susţină suveranitatea sau îi vor permite lui Satan să le fie conducător, făcând lucrurile care îi plac lui? Aproximativ cinci milioane de oameni din toate naţiunile au luat poziţie de partea lui Iehova în asociere cu rămăşiţa seminţei femeii, moştenitorii Regatului. Alte opt milioane de persoane au manifestat interes, studiind Biblia cu ei sau asistând la întrunirile lor. Martorii lui Iehova le spun tuturor acestora: Încă vi se oferă ocazia. Luaţi poziţie fără echivoc de partea lui Iehova. Recunoaşteţi-l pe Cristos Isus drept Sămânţa promisă. Asociaţi-vă cu bucurie organizaţiei vizibile a lui Iehova. Dorim să aveţi parte de toate binecuvântările pe care le va oferi el prin domnia Regelui Cristos Isus!

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Cine este Şarpele la care se face referire în Geneza 3:15, şi cine este femeia?

◻ Ce trăsături caracterizează sămânţa Şarpelui?

◻ Cum a demascat Isus sămânţa Şarpelui?

◻ Cine a fost demascat ca fiind o parte a seminţei Şarpelui în timpurile moderne?

◻ Ce acţiune urgentă este necesară pentru a nu fi identificaţi cu sămânţa Şarpelui?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Isus i-a demascat pe conducătorii religioşi ipocriţi că făceau parte din sămânţa Şarpelui.