⁵ În felul acesta, perechea păcătoasă a început să moară. Când a pronunţat condamnarea la moarte, Dumnezeu i-a mai spus lui Adam: „Blestemat este acum pământul din cauza ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci plantele de pe câmp“ (Geneza 3:17, 18). Astfel, Adam şi Eva au pierdut perspectiva de a transforma pământul necultivat într-un paradis. Expulzaţi din Eden, ei trebuiau să-şi concentreze toată energia ca să obţină cu multă trudă hrană dintr-un pământ care fusese blestemat. Moştenind această stare păcătoasă şi muritoare, descendenţii lor au ajuns să aibă mare nevoie de mângâiere. — Romani 5:12.

⁸ Iehova şi-a propus să distrugă acea lume nelegiuită printr-un potop mondial, însă mai întâi l-a pus pe Noe să construiască o arcă pentru ca viaţa să nu dispară. Astfel, rasa umană şi speciile de animale au fost salvate. Cât de uşuraţi trebuie să se fi simţit Noe şi familia lui după Potop, când au ieşit din arcă pe un pământ curăţat! Ce mângâiere a fost să constate că blestemul asupra pământului fusese înlăturat, activităţile agricole efectuându-se mult mai uşor! Într-adevăr, profeţia lui Lameh s-a adeverit, iar Noe a fost la înălţimea semnificaţiei numelui său (Geneza 8:21). Ca slujitor fidel al lui Dumnezeu, Noe a fost un instrument prin care omenirii i s-a adus într-o anumită măsură „mângâiere“. Însă influenţa nefastă a lui Satan şi a îngerilor lui demonici nu s-a sfârşit odată cu Potopul, iar omenirea continuă să suspine sub povara păcatului, a bolii şi a morţii.