Cetăţeni sau străini, Dumnezeu vă urează bun venit!

„Dintr-un singur om el a făcut fiecare naţiune a oamenilor, ca să locuiască pe întreaga suprafaţă a pămîntului.“ — FAPTELE 17:26, NW.

1. Ce situaţie dificilă există azi în multe ţări referitor la primirea persoanelor provenite din culturi străine?

RELATĂRILE din presă arată că în multe ţări se manifestă o îngrijorare crescîndă cu privire la străini, imigranţi şi refugiaţi. Milioane de oameni caută cu disperare să se mute din regiuni aparţinînd Asiei, Africii, Europei şi Americilor. Poate că ei caută să scape de sărăcia apăsătoare, de un război civil sau de persecuţie. Dar sînt oare bine primiţi în altă parte? Iată ce spunea revista Time: „Deoarece complexul etnic al Europei începe să se schimbe, unele ţări descoperă că nu mai tolerează culturile străine aşa cum credeau că o făceau odată“. Despre cei 18 000 000 de refugiaţi „nedoriţi“, Time arăta: „Marea dificultate pe care o creează ei naţiunilor stabile nu va dispare“.

2, 3. a) Ce asigurare înviorătoare oferă Biblia în legătură cu primirea oamenilor? b) De ce putem trage foloase dacă examinăm ce arată Scripturile despre modul lui Dumnezeu de a trata cu popoarele?

² Indiferent de ceea ce se va petrece în această privinţă, Biblia arată că Dumnezeu primeşte oameni din orice naţiune, indiferent că persoana este cetăţean prin naştere, imigrant sau refugiat (Faptele 10:34, 35). ‘Totuşi, ar putea întreba unii, de unde ştiţi asta? Nu a ales Dumnezeu numai Israelul antic ca popor al său, respingînd celelalte popoare?’

³ Ei bine, să vedem cum a tratat Dumnezeu cu popoarele din antichitate. Putem analiza, de asemenea, anumite profeţii care se referă la privilegiile de care au parte adevăraţii închinători astăzi. Recapitularea acestui material profetic poate scoate la lumină o mai bună înţelegere pe care s-ar putea să o găsiţi foarte încurajatoare. Ea este şi o dovadă a modului în care Dumnezeu ar putea trata cu persoane individuale „din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“, după necazul cel mare. — Apocalipsa 7:9, 14–17, NW.

‘Toate naţiunile se vor binecuvînta’

4. Cum a evoluat problema naţionalităţii, dar ce măsuri a luat Dumnezeu?

⁴ După Potop, rudele apropiate ale familiei lui Noe alcătuiau întreaga omenire, toţi fiind închinători adevăraţi. Dar această unitate s-a schimbat repede. În scurt timp, unii oameni, ignorînd voinţa lui Dumnezeu, au început să construiască un turn. Aceasta a dus la divizarea rasei umane în grupuri lingvistice care au devenit popoare şi naţiuni risipite (Geneza 11:1–9). Totuşi, adevărata închinare a continuat pe linia care conducea la Avraam. Dumnezeu l-a binecuvîntat pe fidelul Avraam şi i-a promis că descendenţii lui vor deveni o mare naţiune (Geneza 12:1–3). Această naţiune a fost Israelul antic.

5. De ce putem toţi căpăta curaj din modul în care Dumnezeu a tratat cu Avraam?

⁵ Iehova nu i-a respins, totuşi, pe ceilalţi oameni, care nu erau israeliţi, deoarece scopul său s-a lărgit pentru a cuprinde toată omenirea. Acest lucru reiese clar din ceea ce Dumnezeu i-a promis lui Avraam: „Prin intermediul seminţei tale toate naţiunile pămîntului se vor binecuvînta, în mod cert, datorită faptului că ai ascultat de glasul meu“ (Geneza 22:18, NW). Secole de-a rîndul, totuşi, Dumnezeu a tratat cu Israelul într-un mod special, dîndu-i un cod al Legii la nivel naţional, rînduind preoţi care să aducă jertfe în templul său şi furnizîndu-i Ţara Promisă în care să locuiască.

6. Cum au tras toţi foloase din măsurile întreprinse de Dumnezeu pentru Israel?

⁶ Legea dată de Dumnezeu lui Israel a fost bună pentru membrii tuturor naţiunilor prin faptul că scotea clar în evidenţă starea de păcat a omului şi arăta necesitatea unei jertfe perfecte care să acopere păcatul uman o dată pentru totdeauna (Galateni 3:19; Evrei 7:26–28; 9:9; 10:1–12). Totuşi, ce asigurare exista că Sămînţa lui Avraam — prin care urmau să se binecuvînteze toate naţiunile — va sosi şi va corespunde cerinţelor? Legea lui Israel a fost de ajutor şi aici. Ea interzicea căsătoriile cu canaaniţii, un popor notoriu pentru practici imorale şi ritualuri ca obiceiul de a arde copiii de vii (Leviticul 18:6–24; 20:2, 3; Deuteronomul 12:29–31; 18:9–12). Dumnezeu a poruncit distrugerea canaaniţilor şi a practicilor acestora, fapt care era spre folosul pe termen lung al tuturor, inclusiv al rezidenţilor străini, şi avea să ocrotească de degradare linia Seminţei. — Leviticul 18:24–28; Deuteronomul 7:1–5; 9:5; 20:15–18.

7. Ce indiciu vechi avem că Dumnezeu i-a acceptat pe străini?

⁷ Chiar în timp ce Legea era în vigoare şi Dumnezeu considera Israelul ca popor deosebit, el a manifestat îndurare faţă de neisraeliţi. Dispoziţia sa de a face aceasta fusese demonstrată cînd Israelul a ieşit din robia egipteană, îndreptîndu-se spre propria sa ţară. „Şi un vast amestec de însoţitori s-a suit împreună cu ei“ (Exodul 12:38, NW). Profesorul C. F. Keil îi asociază cu „un furnicar de străini . . . o amestecătură, sau mulţime de oameni din diferite naţiuni“ (Leviticul 24:10; Numeri 11:4). Probabil că mulţi erau egipteni care l-au acceptat pe adevăratul Dumnezeu.

Străinii sînt bine primiţi

8. Cum şi-au găsit gabaoniţii locul în poporul lui Dumnezeu?

⁸ În timp ce Israelul îndeplinea porunca lui Dumnezeu de a curăţa de naţiuni degradate Ţara Promisă, el a ocrotit un grup de străini — gabaoniţii — care locuiau la nord de Ierusalim. Ei au trimis ambasadori deghizaţi la Iosua, cerînd pace şi obţinînd-o. Cînd şiretlicul le-a fost descoperit, Iosua a hotărît ca gabaoniţii să slujească drept „adunători de lemne şi scoţători de apă pentru adunare şi pentru altarul lui Iehova“ (Iosua 9:3–27, NW). Azi mulţi imigranţi acceptă, de asemenea, poziţii de serviciu umile, ca să facă parte dintr-un popor nou.

9. În ce măsură este încurajator exemplul lui Rahav şi al familiei sale privitor la străinii din Israel?

⁹ Poate că vă încurajează să ştiţi că dispoziţia de a primi a lui Dumnezeu nu era doar pentru grupurile de străini din timpul acela; persoanele individuale erau şi ele bine primite. Azi unele naţiuni primesc numai imigranţi care au o înaltă poziţie socială, avere pentru investiţii sau o pregătire superioară. Dar Iehova nu acţionează aşa, după cum reiese dintr-un eveniment anterior episodului cu gabaoniţii. În cazul acesta este vorba de o canaanită care nu avea cîtuşi de puţin o poziţie socială înaltă. Biblia o numeşte „prostituata Rahav“. Din cauza credinţei acesteia în adevăratul Dumnezeu, ea şi casa ei au fost salvate cînd a căzut Ierihonul. Deşi Rahav era o străină, israeliţii au acceptat-o. Ea a fost un model de credinţă pe care merită să-l imităm (Evrei 11:30, 31, 39, 40; Iosua 2:1–21; 6:1–25). Ea a devenit chiar o ascendentă a lui Mesia. — Matei 1:5, 16.

10. De ce anume depindea acceptarea străinilor în Israel?

¹⁰ Neisraeliţii au fost acceptaţi în Ţara Promisă în funcţie de efortul lor de a-i plăcea adevăratului Dumnezeu. Israeliţilor li s-a spus să nu întreţină legături, îndeosebi pe plan religios, cu cei care nu-i slujeau lui Iehova (Iosua 23:6, 7, 12, 13; 1 Împăraţi 11:1–8; Proverbele 6:23–28). Totuşi, mulţi imigranţi neisraeliţi se supuneau legilor de bază. Alţii au devenit chiar prozeliţi circumcişi, iar Iehova i-a acceptat fără rezerve ca membri ai congregaţiei sale. — Leviticul 20:2; 24:22; Numeri 15:14–16; Faptele 8:27.a

11, 12. a) Cum urmau să-i trateze israeliţii pe închinătorii străini? b) De ce ar putea fi nevoie să facem îmbunătăţiri în a urma exemplul lui Iehova?

¹¹ Dumnezeu i-a îndrumat pe israeliţi să-i imite atitudinea faţă de închinătorii străini: „Locuitorul străin care locuieşte ca străin la voi trebuie să devină pentru voi ca un indigen de-al vostru; şi trebuie să-l iubeşti ca pe tine însuţi, fiindcă voi aţi devenit locuitori străini în ţara Egiptului“ (Leviticul 19:33, 34, NW; Deuteronomul 1:16; 10:12–19). Aceasta ne serveşte ca învăţătură, chiar dacă nu sîntem sub Lege. Este uşor să cazi pradă prejudecăţilor şi ostilităţii faţă de cei care aparţin altei rase, naţiuni sau culturi. Deci ar fi bine să ne întrebăm: ‘Încerc eu să mă eliberez de asemenea prejudecăţi, urmînd exemplul lui Iehova?’

¹² Israeliţii au avut o dovadă vizibilă a faptului că Dumnezeu îi accepta pe străini. Regele Solomon s-a rugat astfel: „Şi pe străinul care nu face parte din poporul tău Israel şi care vine, într-adevăr, dintr-o ţară îndepărtată din cauza numelui tău . . . şi el, într-adevăr, vine şi se roagă spre această casă, tu însuţi să-l asculţi din ceruri . . . pentru ca toate popoarele pămîntului să ajungă să cunoască numele tău, astfel încît să se teamă de tine“. — 1 Împăraţi 8:41–43, NW; 2 Cronici 6:32, 33.

13. De ce a luat Dumnezeu măsuri ca să-şi schimbe relaţiile cu Israel?

¹³ În timp ce Iehova mai folosea naţiunea Israel ca popor al său, ocrotind, astfel, linia de descendenţă a lui Mesia, Dumnezeu a profeţit schimbări importante. Anterior, cînd Israelul fusese de acord să intre în legămîntul Legii, Dumnezeu a vrut ca ei să fie sursa ‘unui regat de preoţi şi a unei naţiuni sfinte’ (Exodul 19:5, 6, NW). Dar Israel a manifestat infidelitate secole la rînd. De aceea Iehova a profeţit că va încheia un legămînt nou sub care celor ce alcătuiesc „casa lui Israel“ li se vor ierta eroarea şi păcatul (Ieremia 31:33, 34). Acel legămînt nou îl aştepta pe Mesia, a cărui jertfă avea să-i cureţe realmente pe mulţi de păcat. — Isaia 53:5–7, 10–12.

Israeliţi în cer

14. Ce „Israel“ nou a acceptat Iehova, şi cum?

¹⁴ Scripturile greceşti creştine ne ajută să înţelegem cum urmau să se împlinească toate acestea. Isus era Mesia, a cărui moarte a împlinit Legea şi a pus baza pentru iertarea completă a păcatului. Ca să beneficieze de aceasta, un om nu trebuia să fie evreu circumcis în carne. Apostolul Pavel a scris că în noul legămînt „iudeu este acela care este iudeu pe dinăuntru şi circumcizia sa este aceea a inimii prin spirit, şi nu printr-un cod scris“ (Romani 2:28, 29, NW; 7:6). Cei care credeau în jertfa lui Isus obţineau iertare, iar Dumnezeu i-a aprobat ca ‘iudei prin spirit’ care alcătuiesc o naţiune spirituală numită „Israelul lui Dumnezeu“. — Galateni 6:16.

15. De ce naţionalitatea naturală nu este o condiţie pentru a face parte din Israelul spiritual?

¹⁵ Într-adevăr, a fi acceptat în Israelul spiritual nu depindea de o anumită provenienţă naţională sau etnică. Unii, asemenea apostolilor lui Isus, erau evrei naturali. Alţii, asemenea ofiţerului roman Corneliu, erau păgîni necircumcişi (Faptele 10:34, 35, 44–48). Bine a spus Pavel despre Israelul spiritual: „Nu există nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie, nici străin, nici scit, nici sclav, nici om liber“ (Coloseni 3:11, NW)! Cei unşi de spiritul lui Dumnezeu au devenit „o rasă aleasă, o preoţie regală, o naţiune sfîntă, un popor destinat pentru a fi o posesiune specială“. — 1 Petru 2:9, NW; compară cu Exodul 19:5, 6.

16, 17. a) Ce rol au israeliţii spirituali în scopul lui Dumnezeu? b) De ce este potrivit să fie luaţi în considerare cei care nu aparţin Israelului lui Dumnezeu?

¹⁶ Ce le rezervă israeliţilor spirituali viitorul în scopul lui Dumnezeu? Isus a dat răspunsul: „Nu-ţi fie teamă, turmă mică, deoarece Tatăl vostru a considerat că este bine să vă dea regatul“ (Luca 12:32, NW). Cei unşi, a căror ‘cetăţenie este în ceruri’, vor fi comoştenitori cu Mielul la guvernarea Regatului său (Filipeni 3:20; Ioan 14:2, 3; Apocalipsa 5:9, 10). Biblia arată că aceştia sînt ‘sigilaţi din fiii lui Israel’ şi „cumpăraţi dintre oameni ca primele roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel“. Ei sînt în număr de 144 000. Însă, după ce relatează că acest număr a fost sigilat, Ioan prezintă un alt grup — „o mare mulţime de oameni pe care nici un om nu îi putea număra, din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“. — Apocalipsa 7:4, 9, NW; 14:1–4, NW.

¹⁷ Poate că unii se întreabă: ‘Dar milioanele de oameni care nu fac parte din Israelul spiritual, de exemplu cei care vor putea traversa necazul cel mare ca mulţime numeroasă? Care este rolul lor azi în legătură cu cei puţini care au rămas din Israelul spiritual?’b

Străinii din profeţie

18. Ce a dus la întoarcerea Israelului din exilul babilonean?

¹⁸ Dacă ne întoarcem la timpul cînd Israelul se afla sub legămîntul Legii, dar îi era infidel, aflăm că Dumnezeu a hotărît să-i lase pe babiloneeni să pustiască Israelul. În 607 î.e.n. Israelul a fost dus în captivitate pentru 70 de ani. Ulterior Dumnezeu a răscumpărat naţiunea. Sub conducerea guvernatorului Zorobabel, o rămăşiţă din Israelul natural s-a înapoiat în ţară. Conducătorii mezilor şi ai perşilor, care cuceriseră Babilonul, chiar i-au ajutat cu provizii pe exilaţii care se întorceau. Cartea lui Isaia a profeţit aceste evenimente (Isaia 1:1–9; 3:1–26; 14:1–5; 44:21–28; 47:1–4). Şi Ezra ne furnizează detalii despre această întoarcere. — Ezra 1:1–11; 2:1, 2.

19. Ce indicaţie profetică referitoare la întoarcerea Israelului îi implică pe străini?

¹⁹ Totuşi, cînd a prezis răscumpărarea şi întoarcerea poporului lui Dumnezeu, Isaia a făcut o profeţie surprinzătoare: „Naţiuni vor merge, în mod cert, la lumina ta şi regi la lumina strălucirii tale“ (Isaia 59:20; 60:3, NW). Aceasta înseamnă mai mult decît faptul că străinii erau bine veniţi, ca persoane individuale, în conformitate cu rugăciunea lui Solomon. Isaia semnala o schimbare neobişnuită referitor la poziţie. ‘Naţiunile’ urmau să slujească cu fiii lui Israel: „Străinii îţi vor zidi într-adevăr zidurile şi regii lor îţi vor sluji; căci în indignarea mea te voi fi lovit, dar în bunăvoinţa mea mă voi îndura sigur de tine“. — Isaia 60:10, NW.

20, 21. a) Ce corespondent al întoarcerii Israelului din captivitate găsim în timpurile moderne? b) Cum au fost adăugaţi ulterior la Israelul spiritual ‘fii şi fiice’?

²⁰ În multe privinţe, ducerea Israelului în exil şi întoarcerea lui de acolo îşi găseşte corespondentul în Israelul spiritual din timpurile moderne. Înainte de primul război mondial rămăşiţa creştinilor unşi nu corespundea pe deplin cu voinţa lui Dumnezeu; ei foloseau încă unele concepţii şi practici preluate de la bisericile creştinătăţii. Apoi, în delirul produs de război şi, într-o anumită măsură, la instigările clerului, cei care conduceau în rîndul rămăşiţei Israelului spiritual au fost întemniţaţi pe nedrept. După război, în 1919, cei unşi care se aflau în închisoare au fost eliberaţi şi achitaţi. Lucrul acesta a dovedit că poporul lui Dumnezeu a fost eliberat din captivitatea Babilonului celui Mare, imperiul mondial al religiei false. Poporul său a ieşit pentru a construi şi a locui într-un paradis spiritual. — Isaia 35:1–7; 65:13, 14.

²¹ Faptul acesta a fost semnalat în descrierea pe care o face Isaia: „Ei au fost adunaţi cu toţii la un loc; ei au venit la tine. Fiii tăi continuă să vină de departe şi fiicele tale, cărora li se va purta de grijă pe margine. În timpul acela vei vedea şi vei deveni în mod sigur radioasă şi inima ta va fremăta şi se va lărgi, deoarece spre tine se va îndrepta bogăţia mării; resursele naţiunilor vor veni la tine“ (Isaia 60:4, 5, NW). În deceniile care au urmat, ‘fiii şi fiicele’ au continuat să intre, fiind unşi cu spirit pentru a ocupa ultimele locuri din Israelul spiritual.

22. Cum au ajuns „străinii“ să lucreze alături de israeliţii spirituali?

²² Dar ‘străinii care îţi vor zidi, într-adevăr, zidurile’? Şi aceasta s-a petrecut în timpul nostru. Pe măsură ce chemarea celor 144 000 se apropia de sfîrşit, o mare mulţime din toate naţiunile a început să se adune pentru a se închina cu Israelul spiritual. Aceşti noi veniţi au speranţa biblică de a trăi veşnic pe un pămînt paradiziac. Deşi locul final al serviciului lor fidel va fi altul, ei au fost încîntaţi să ajute rămăşiţa unsă la predicarea veştii bune a Regatului. — Matei 24:14.

23. În ce măsură i-au ajutat „străinii“ pe cei unşi?

²³ Azi peste 4 000 000 care sînt ‘străini’, împreună cu membrii rămăşiţei a căror ‘cetăţenie este în cer’, îşi dovedesc devoţiunea faţă de Iehova. Mulţi dintre ei — bărbaţi şi femei, tineri şi bătrîni — slujesc ca pionieri, în ministerul cu timp integral. În majoritatea celor peste 66 000 de congregaţii, aceşti străini au răspunderea de bătrîni şi slujitori ministeriali. Rămăşiţa se bucură de acest lucru, văzînd în el o împlinire a cuvintelor lui Isaia: „Străinii se vor ridica, de fapt, şi vă vor păstori turmele şi străinii vor fi fermierii voştri şi tescuitorii voştri“. — Isaia 61:5, NW.

24. De ce putem fi încurajaţi de modul în care Dumnezeu a tratat cu israeliţii şi cu alţii în trecut?

²⁴ Deci indiferent de naţiunea în care sînteţi cetăţeni, imigranţi sau refugiaţi, aveţi marea ocazie de a deveni străini spirituali, pe care Cel Atotputernic îi primeşte cu căldură. Primirea pe care v-o face el include posibilitatea de a vă bucura de privilegii în serviciul său atît acum, cît şi în viitorul veşnic.

[Note de subsol]

Aţi observat următoarele?

◻ Cum a furnizat Dumnezeu speranţa că oameni din toate naţiunile vor fi acceptaţi de El?

◻ Ce anume arată că şi alte popoare, în afară de poporul special al lui Dumnezeu, se puteau apropia de El?

◻ Cum a indicat Dumnezeu în profeţie că străinii aveau să se alăture Israelului?

◻ Cu ce a corespuns întoarcerea Israelului din exilul babilonean, şi cum au fost implicaţi „străinii“?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Regele Solomon s-a rugat pentru străinii care urmau să vină să se închine lui Iehova