4. Ce sfat practic i-a dat Ietro lui Moise şi care a fost rezultatul?

⁴ O dată ce israeliţii au ajuns în deşert, şi liberi de stăpînii lor egipteni, Moise a fost copleşit de răspunderea pe care o avea faţă de naţiune în ceea ce priveşte rezolvarea cazurilor judiciare. Socrul său, Ietro, care se afla în vizită la el, a înţeles imediat această situaţie şi i-a dat un sfat practic, care avea, bineînţeles, aprobarea lui Iehova. El a spus: „Modul tău de procedare nu este bun. Cu siguranţă te vei epuiza atît tu cît şi poporul care este cu tine, deoarece această sarcină este prea grea pentru tine. Tu nu o poţi duce singur la îndeplinire. Ascultă acum glasul meu. Te voi sfătui şi Dumnezeu va fi cu tine. Tu serveşti ca reprezentant al poporului în faţa adevăratului Dumnezeu ... Dar tu însuţi trebuie să alegi din tot poporul bărbaţi capabili, care se tem de Dumnezeu, bărbaţi demni de încredere, care urăsc cîştigul nedrept (...) şi va trebui ca ei să poarte sarcina împreună cu tine.“ (Exod 18:17–23). Acest nou aranjament judiciar în naţiunea Israel i-a permis lui Moise să-şi împartă sarcina cu alţi bărbaţi capabili. Adunarea Israelului avea acum un colegiu de bătrîni organizat şi competent să rezolve problemele juridice şi neînţelegerile.

5. Trebuia Moise să aleagă pur şi simplu nişte bărbaţi bătrîni?

⁵ Cîtă deosebire faţă de actualul sistem mondial, unde atît de puţini oameni apreciază într-adevăr principiile înalte şi unde mita şi corupţia îi prejudiciază şi pe conducători şi pe supuşi! În Israelul antic bărbaţii care urmau să slujească împreună cu Moise la administrarea dreptăţii în cadrul naţiunii trebuia să fie aleşi cu grijă, aşa cum a spus Iehova: „Trebuie ca tu însuţi să cauţi cu atenţie printre toţi oamenii bărbaţi capabili, temători de Dumnezeu, bărbaţi sinceri şi incoruptibili şi să-i numeşti peste oameni.“ (Exod 18:21, The New English Bible). Aceasta nu era pur şi simplu o alegere a oamenilor mai în vîrstă. Moise trebuia să „caute cu atenţie“ bărbaţi capabili, competenţi, incoruptibili. Ce calităţi minunate trebuie să întrunească aceia care au datoria de a se îngriji de interesele poporului actual al lui Iehova!

¹² Avînd în vedere această situaţie, este uşor de înţeles de ce adunarea creştină din primul secol a continuat să folosească un aranjament teocratic similar cu acela aprobat de Iehova în timpul lui Moise. Sub îndrumarea spiritului sfînt al lui Iehova, aceia care erau numiţi ca „bătrîni“ în adunarea creştină erau bărbaţi capabili, sinceri, incoruptibili şi temători de Dumnezeu.

13. De ce în adunarea creştină era nevoie de bărbaţi activi şi capabili?

¹³ Începînd cu Sărbătoarea Zilei a cincizecea din anul 33 e.n., adunarea celor credincioşi a crescut repede (Fapte 2:41; 4:4). Aceştia nu erau despărţiţi în grupuri particulare şi tainice unde se studia Biblia, asemenea grupurilor care alcătuiau secta esenienilor. Creştinismul nu era o problemă particulară. El trebuia să fie făcut cunoscut publicului, să fie anunţat naţiunilor (Matei 5:14–16; 28:19, 20). De aceea era nevoie de bărbaţi activi şi capabili, care să conducă organizaţia creştină. În mod logic, aceştia erau „bătrînii“.

CALITĂŢILE CERUTE BĂTRÎNILOR

14. Ce calităţi necesare bătrînilor a accentuat Petru?

¹⁴ Cu siguranţă, pînă în a şaptea decadă a primului secol al erei noastre, calităţile ce se cereau bătrînilor care urmau să fie în fruntea adunării creştine fuseseră deja stabilite. Astfel, cu privire la aceste calităţi, găsim referiri ample în scrierile apostolilor Petru şi Pavel. Iată, de exemplu, ce a scris Petru:

„Aşadar, bătrînilor care sînt printre voi le adresez acest îndemn ... Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este în grija voastră, nu din obligaţie, ci de bună voie; nu din iubire pentru cîştig necinstit, ci plini de însufleţire; nu ca şi cum aţi stăpîni peste cei care sînt moştenirea lui Dumnezeu, ci devenind exemple pentru turmă.“ — 1 Petru 5:1–3.

În mod logic, cînd Petru a accentuat că bătrînii aveau obligaţia să slujească „nu din iubire pentru cîştig necinstit, ci plini de însufleţire“, el se făcea ecoul sfatului conform căruia Moise trebuia să aleagă bărbaţi capabili, temători de Dumnezeu, bărbaţi demni de încredere, care urau cîştigul nedrept. — Exod 18:21.