Potrivit Bibliei

De ce vorbirea injurioasă nu este potrivită pentru creştini

UN REALIZATOR de emisiuni radiofonice al BBC-ului, din Ţara Galilor, a fost mustrat pentru refuzul său de a elimina „cuvintele ofensatoare“ dintr-un interviu luat unui homosexual care, potrivit unui purtător de cuvînt al BBC citat în ziarul The Guardian, a utilizat „un limbaj extrem de vulgar pentru descrierea actelor prin care s-ar putea contracta SIDA“. În plus, 22% dintre programele transmise de patru canale de televiziune britanice cu ocazia unui sondaj efectuat timp de 2 săptămîni conţineau „un limbaj obscen, înjurături şi/sau cuvinte blasfematoare“.

Informaţii de genul acesta pun în lumină un adevărat paradox de atitudini. Pentru mulţi, o conversaţie abundînd în cuvinte injurioase este şocantă şi ofensatoare. Alţii consideră un astfel de limbaj doar ceva plin de culoare şi omenesc, ceva de mică importanţă. Ar trebui însă ca vorbirea creştinilor, care îşi apreciază mult relaţia cu Dumnezeu şi cu semenii lor, să conţină cuvinte injurioase?

De ce este atît de obişnuită?

Prin vorbire injurioasă se înţelege „orice fel de limbaj vulgar“. Blasfemia, blestemele şi înjurăturile intră în această definiţie. Cuvintele injurioase exprimă furie, chiar condamnare insultătoare. Mary Marshall, autoarea cărţii Origins & Meanings of Oaths & Swear Words, spune că „blestemele şi înjurăturile aparţin mai mult limbii vorbite, decît celei literare“. Cu toate acestea, multe romane abundă în cuvinte injurioase.

De ce vorbirea injurioasă este atît de obişnuită? Unii oameni cu un vocabular limitat îşi completează, probabil, golurile, utilizînd din abundenţă cuvinte injurioase. Alţii recurg la un limbaj obscen pentru a accentua ceea ce spun. Prin definiţie, cuvintele injurioase sînt adesea legate de sentimente de supărare, frustrare şi mînie. Într-adevăr, cînd se confruntă cu situaţii dificile, mulţi lasă să le scape de pe buze o înjurătură ca o „eliberare . . . a sentimentelor înăbuşite“. Cercetătoarea Marshall face observaţia că fişierul ei alfabetic de înjurături englezeşti este cel mai bogat la cuvintele care încep cu consoane explozive sau sibilante.

Deşi faptul de a înjura pare să uşureze, mulţi constată că injuria generează injurie. De ce? Deoarece limbajul vulgar alimentează enervarea. De exemplu, în mijlocul confuziei create de o busculadă rutieră într-o capitală vest-africană, un şofer enervat a sărit din maşina sa pentru a se certa cu un altul, al cărui vehicul îi blocase trecerea. Pe măsură ce spiritele se înfierbîntau, un limbaj obscen murdărea aerul, fiecare încercînd să o ia înaintea celuilalt cu insultele. Alţi automobilişti blocaţi şi-au scos capul din maşinile lor încurajîndu-i pe adversari să utilizeze un limbaj şi mai trivial.

Insultele care înjosesc o persoană riscă să declanşeze un torent de obscenităţi. Ele ar putea include cuvinte care compară persoana vizată cu un animal sau chiar cu un vierme, comentarii denigratoare cu privire la părinţii persoanei sau la originea sa îndoielnică, cuvinte care atrag atenţia asupra unor caracteristici fizice sau, ceea ce ar putea fi şi mai ofensator, obscenităţi, blasfemie şi remarci sexuale vulgare.

Punctul de vedere al lui Dumnezeu

Cu siguranţă, folosirea incorectă a numelui divin constituie o gravă ofensă. Exodul 20:7 declară: „Să nu iei în deşert Numele DOMNULUI, Dumnezeului tău“. Dar nerespectarea acestei instrucţiuni periclita oare relaţia cu Dumnezeu a celui care i se închina? Da, deoarece Legea continua: „Căci DOMNUL nu va socoti nevinovat pe acela care va lua în deşert Numele Lui“.

Pentru a ilustra cît de importantă era respectarea acestei porunci, Biblia relatează o încăierare dintre un israelit şi un alt bărbat. Cel din urmă „a hulit Numele şi a blestemat“. Cum a judecat Dumnezeu situaţia respectivă? El a decretat: „Cine va blestema Numele DOMNULUI va fi pedepsit negreşit cu moartea“ (Leviticul 24:10–16). Deşi nu furnizează detalii concrete cu privire la acel abuz, acest exemplu scriptural arată totuşi punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la comportamentul şi vorbirea ireverenţioasă.

Scripturile greceşti creştine au profeţit despre zilele noastre că „vor fi timpuri grele, căci oamenii vor fi . . . insultători [în greacă, blásfemoi] . . . Depărtează-te şi de aceştia“ (2 Timotei 3:1, 2, 5). Cuvîntul grecesc blasfemía transmite mai mult decît ideea de vorbire ireverenţioasă la adresa lucrurilor considerate sacre. În realitate, înţelesul său cuprinde orice vorbire injurioasă şi defăimătoare care dăunează altei persoane.

Oamenii a căror vorbire este ofensatoare manifestă „vechea personalitate“ pe care creştinii sînt îndemnaţi să o ‘dezbrace’ asemenea unei haine pe care nu o mai folosesc pentru că miroase urît.a Apostolul Pavel sfătuieşte: „Dar acum lepădaţi şi voi toate aceste lucruri: mînie, iuţime, răutate, defăimare, cuvinte de ruşine care pot ieşi din gura voastră“. „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare şi orice defăimare să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice fel de răutate“ (Coloseni 3:8, 9; Efeseni 4:31). În plus, observaţi că cei care insultă aducînd injurii asupra altora şi pe care Pavel îi califică drept ‘defăimători’ sînt incluşi printre „cei nedrepţi [care] nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“. — 1 Corinteni 6:9, 10.

Repudiaţi vorbirea injurioasă

O iubire sinceră faţă de Dumnezeu îl va îndemna pe un creştin să facă ceea ce îi place Lui (1 Ioan 5:3). Întocmai cum Dumnezeu se interesează de toţi oamenii, tot la fel creştinii vor trebui să reflecte aceeaşi atitudine faţă de alţii, prin aceasta respectînd cele două mari porunci, şi anume iubirea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele (Matei 22:37–39). În consecinţă, „fiecare dintre noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii“ (Romani 15:2). Aşadar, întrebaţi-vă: ‘Felul meu de vorbire ofensează, sau edifică?’

Este adevărat că purificarea limbajului nu va fi un lucru uşor dacă vorbirea injurioasă este un obicei înrădăcinat. Însă, dacă veţi fi ajutaţi, acest lucru este posibil. Spiritul lui Dumnezeu poate ajuta pe cineva să-şi schimbe felul de vorbire. Însă trebuie ca mai întîi respectivul să fie dispus să-şi formeze un vocabular bogat în cuvinte frumoase — şi apoi să uzeze de el cu regularitate. — Romani 12:2.

„Limba stricată va fi nimicită“, a avertizat înţeleptul rege Solomon. Nu permiteţi, aşadar, cuvintelor injurioase să vă murdărească vorbirea. În loc de aceasta, fixaţi-vă obiectivul de a deveni persoane care ştiu să vorbească în mod decent şi amabil! — Proverbele 10:31, 32; Coloseni 4:6.

[Notă de subsol]