Eşti dintre cei care răspîndesc zvonuri?
ÎN EVUL mediu, printre aşa-zişii creştini din Europa, şe răspîndise un zvon surprinzător: se şuşotea că în fiecare an, la sărbătoarea Paştelui, evreii asasinau un creştin şi îi foloseau sîngele în cadrul ritualurilor lor. Se spunea că, uneori, ei răpeau copii creştini pe care, înainte de a-i ucide pentru a le folosi sîngele, îi torturau în chinuri groaznice. Chiar şi în secolul actual, în timpul perioadei naziste din Germania, acest zvon a fost folosit ca pretext pentru persecutarea evreilor.
Acest zvon a fost cercetat şi dezminţit de mai multe ori, însă el a persistat timp de aproximativ 1 000 de ani. Dacă cineva ţi l-ar fi spus, ai fi contribuit la răspîndirea lui? Sperăm că fiecare dintre noi ar fi avut suficientă raţiune sau înţelegere ca să nu facă astfel. Totuşi, zvonurile sînt lucruri complicate şi persistente. O dată pornite, este greu să le opreşti. Chiar şi astăzi sînt zvonuri absurde, care se răspîndesc cu iuţeala fulgerului.
De exemplu, Procter & Gamble, o mare firmă din Statele Unite, care fabrică articole de uz casnic, a fost recent victima unui zvon conform căruia această întreprindere promova cultul lui Satan. Şi că marca fabricii era, de fapt, un simbol demonic. Conform unui alt zvon de largă circulaţie, o binecunoscută reţea de magazine alimentare profilate pe produse semi-preparate ar fi pus viermi în chifteluţe! În urmă cu cîţiva ani, mulţi credeau că un membru al grupului „The Beatles“ murise într-un accident de maşină şi fusese înlocuit de o persoană care semăna foarte bine cu el. Chiar şi publicaţiile Societăţii Watchtower au făcut obiectul unor zvonuri. De exemplu, se spunea că unul dintre artiştii grafici introdusese pe ascuns desene cu demoni în ilustraţii; apoi a fost descoperit şi exclus!
Ai contribuit oare la răspîndirea unor astfel de zvonuri? Dacă ai contribuit, înseamnă că răspîndeai — poate fără să-ţi dai seama — un neadevăr, deoarece toate aceste zvonuri au fost neadevărate. Zvonurile cu privire la publicaţiile Societăţii au fost, bineînţeles, atît dăunătoare, cît şi calomniatoare pentru creştinii zeloşi care lucrează ore îndelungate la producerea materialelor grafice ca să facă revistele, broşurile şi cărţile atît de atractive. Acest zvon este tot atît de ridicol ca şi cum ai spune că la crearea corpurilor cereşti, Dumnezeu a făcut ca luna să fie asemănătoare unei feţe de om.
Cu mulţi ani în urmă, Iehova Dumnezeu le-a spus israeliţilor: „Să nu răspîndeşti un zvon neîntemeiat.“ (Exod 23:1, The New English Bible). Existau motive temeinice de a se da o asemenea poruncă. Zvonurile despre care este vorba aici au consecinţe dăunătoare. Ele îl fac mincinos pe cel care le răspîndeşte, iar Iehova urăşte mincinoşii (Proverbe 6:16–19). Zvonurile subminează reputaţia persoanei care constituie subiectul lor. De asemenea, ele îl induc în eroare pe cel care le ascultă, îndemnîndu-l, poate, să actioneze necugetat (Numere 13:32 — 14:4). Este o dovadă a lipsei de iubire dacă îi înşelăm astfel pe prietenii noştri. O asemenea atitudine este contrară poruncii lui Dumnezeu: „Să nu înşelaţi şi să nu vă purtaţi necinstit nici unul cu tovarăşul său.“ — Levitic 19:11; Proverbe 14:25.
Aşadar, dacă transmitem altora un zvon pe care l-am auzit, să avem grijă ca elementele relatării să fie exacte. Dar cum putem fi siguri de veridicitatea zvonului? Un ajutor în această privinţă îl constituie înţelegerea naturii zvonurilor.
Cum se nasc zvonurile?
Zvonul este o „discuţie sau opinie larg răspîndită, a cărei sursă nu poate fi determinată“; sau „o afirmaţie sau o ştire răspîndită, fără a se cunoaşte autoritatea cu privire la veridicitatea ei.“ (Webster’s New Collegiate Dictionary) Zvonurile se pot răspîndi verbal sau pot apărea sub a formă mai „oficială“, adică tipărite sau difuzate la radio. Faptul că un lucru a fost anunţat la televizor sau în ziar nu îi conferă veridicitate.
Cum se nasc zvonurile? Deseori este cu neputinţă de identificat sursa. O afirmaţie pe care cineva a făcut-o la întîmplare este preluată, repetată şi exagerată. Sugestia că un lucru s-ar putea întîmpla poate deveni uşor o declaraţie că se va întîmpla, iar această la rîndul ei poate fi schimbată în concluzia că s-a întîmplat negreşit. Chiar şi o glumă poate genera un zvon, dacă cineva o ia în mod serios şi o repetă.
Zvonurile apar cu uşurinţă într-un climat de teamă. Cînd profeţea condiţiile care vor exista în Ierusalim în perioada premergătoare sfîrşitului acestuia, profetul Ezechiel a spus: „Vine prăpădul! — Ei caută scăpare, dar scăpare nu-i! Vine nenorocire peste nenorocire, zvon după zvon.“ (Ezechiel 7:25, 26, Biblia Cornilescu). Cînd populaţia a fost surprinsă de frică, Ierusalimul urma să devină na mediu prielnic pentru zvonuri.
Zvonurile pot fi generate şi în mod deliberat. Cînd soldaţii care păzeau mormîntul lui Isus, care fusese pironit pe stîlp, au relatat întîmplările uimitoare la care ei fuseseră martori cu ocazia învierii acestuia, bătrînii iudeilor le-au spus să răspîndească un zvon neadevărat. Ei au zis: „Să spuneţi: «Discipolii lui au venit noaptea şi l-au furat în timp ce noi dormeam.»“ Şi soldaţii s-au supus acestui ordin. „Astfel ei au luat monedele de argint şi au făcut aşa cum au fost instruiţi; şi acest cuvînt s-a răspîndit printre iudei pînă in ziua de azi.“ — Matei 28:13–15.
De ce se răspîndesc zvonurile?
Însă mai interesantă este întrebarea: De ce, o dată ce au fost generate zvonurile se răspîndesc şi persistă atît de mult? Aceasta se datoreşte deseori faptului că oamenii vor, pur şi simplu, să creadă în ele. Unii reporteri de ziar fac carieră din repetarea unor zvonuri despre oameni proeminenţi. Dacă articolele lor nu ar avea trecere, ei şi-ar pierde repede slujba. Adevărul este că mulţi oameni sînt asemenea grecilor din timpul lui Pavel, adică sînt mereu dornici de a auzi „ceva nou“. — Fapte 17:21.
Zvonurile se răspîndesc şi datorită faptului că ele corespund concepţiilor greşite şi prejudecăţilor pe care le au, în majoritate, oamenii. Zvonul fals cu privire la uciderea creştinilor de către evrei a găsit, fără îndoială, urechi receptive, fiindcă ceilalţi oameni nu îi înţelegeau pe evrei, mai bine zis sau se temeau de ei, sau îi invidiau. Zvonurile reflectă, de asemenea, o nelinişte larg răspîndită cu privire la anumite lucruri. Zvonurile cu privire la viermii din chiftele au persistat, probabil, din cauza neliniştii pe care o împărtăşesc oamenii cu privire la anumite substanţe chimice şi ingrediente secrete pe care le conţin alimentele. Iar zvonul cu privire la firma Procter & Gamble a prins aripi probabil fiindcă numeroşi oameni din timpul nostru sînt fascinaţi de demonism şi spiritism.
Unele zvonuri capătă amploare acolo unde guvernele sau autorităţile acţionează în secret. Altele pot fi întreţinute de minţile visătoare. Zeci de ani au circulat zvonurile că pe pămînt au aterizat farfurii zburătoare despre care se spunea că au la bord creaturi blînde provenite de pe alte planete, unde trăiesc populaţii cu o tehnică avansată. Probabil că, în acest frămîntat secol, unii îşi găsesc mîngîierea în credinţa că există efectiv asemenea fiinţe.
În sfîrşit, un zvon poate apărea sau poate primi o aparentă confirmare printr-o interpretare eronată a faptelor. În primul secol se zvonise că apostolul Pavel îi încuraja pe iudei să se abată de la legea lui Moise (Fapte 21:21, 24). Zvonul era fals, dar era întreţinut de faptul că Pavel, supunîndu-se hotărîrii apostolilor şi bătrînilor din Ierusalim, îi învăţa pe creştinii proveniţi din naţiunile păgîne că nu aveau obligaţia de a respecta Legea mozaică. — Fapte 15:5, 28, 29.
Separaţi adevărul de minciună
Înseamnă atunci că orice zvon răspîndit cu vorba este un zvon fals? Nu. În timpul lui Iosua, Rahav din Ierihon le spusese spionilor israeliţi următoarele cuvinte: „Fiindcă noi am auzit că Iehova a secat din faţa voastră apele Mării Roşii cînd aţi ieşit din Egipt şi ce le-aţi făcut celor doi regi ai amoriţilor care erau de cealaltă parte a Iordanului.“ (Iosua 2:10, 11) Aceste zvonuri pe care le auzise Rahav erau adevărate.
De asemenea, iată ce spune Biblia cu privire la ceea ce s-a petrecut în timpul cînd Isus făcea minuni în Israel: „Şi vestea cu privire la el a ieşit răspîndindu-se în toată Siria; şi au adus la el pe toţi cei care se simţeau rău, apăsaţi de diferite boli şi chinuri, posedaţi de demoni şi el i-a vindecat.“ (Matei 4:23, 24). Ştirile cu privire la Isus erau, de asemenea, adevărate.
Deci cum putem stabili dacă o relatare este adevărată sau doar un zvon? Iată cîteva lucruri de care trebuie să ţii seama cînd cineva îţi împărtăşeşte o veste deosebită:
Cine ţi-a spus noutatea? Este persoana respectivă un om care nu spune niciodată un lucru dacă nu este sigur de el? Sau, mai degrabă, încearcă el de fiecare dată să se amestece în treburile altora? Încearcă el să fie primul care îţi aduce ştiri senzaţionale? Sursa de la care auzi relatarea contează foarte mult pentru a stabili dacă ea este adevărată sau falsă. De altfel, lucrul acesta ne semnalează încă un aspect cu care zvonul este în strînsă legătură: cei care se află în poziţii de încredere sau de răspundere, aşa cum sînt bătrînii de adunare sau creştinele mature, trebuie să fie foarte siguri de veridicitatea relatării înainte de-a o transmite mai departe, dacă este cumva cazul să o transmită. Este foarte probabil că astfel de persoane sînt crezute cînd spun sau repetă anumite lucruri. — Fapte 20:28; Tit 2:3.
Persoana care ţi-a relatat noutatea s-a aflat în situaţia de a cunoaşte adevărul? De obicei, zvonurile debutează cum în felul următor: „Am auzit de la unchiumeu care îl cunoaşte pe omul care lucrează la . . .“ Dacă aşa începe relatarea care ţi se spune, fii cu băgare de seamă! Unii copii joacă un joc care se numeşte „Telefonul fără fir“. În acest joc, toţi copiii stau în formă de cerc şi cel care începe jocul şopteşte la urechea vecinului său o propoziţie scurtă pe care acesta o şopteşte celui de lîngă el şi aşa mai departe. Cînd propoziţia a ajuns la ultimul copil, toţi fac mult haz cînd aud cît de mult s-a schimbat ea faţă de cea iniţială. Deci dacă nu poţi să depistezi cu exactitate sursa noutătii, ar fi mai bine să-o consideri ca deformată sau chiar falsă în totalitate.
Este vorba de o calomnie? Dacă relatarea pătează renumele vreunei persoane, profesii, rase sau organizaţii, foarte precaut. Această atitudine este valabilă chiar şi în cazul că nu prea simpatizezi grupul sau persoana în cauză. Oricine ar fie victima, calomnia rămîne calomnie şi minciuna rămîne minciună. Isus a vorbit deschis cînd i-a condamnat pe scribi şi pe farisei, dar vi l-aţi putea imagina răspîndind zvonuri calomniatoare despre ei? — 1 Petru 2:21, 22.
Este zvonul plauzibil? Este oare adevărat că planeta noastră este vizitată de nave cosmice? Sau că o mare firmă comercială ar face o convenţie cu Diavolul? Sau că desenatori creştini dedicaţi strecoară, sub masca inocenţei, chipuri demonice în ilustraţiile din revistele Societăţii? Unor zvonuri ca acestea, care sînt atît de puţin probabile, nu trebuie să le acordăm nici o importanţă.
Puneţi capăt zvonurilor!
Aceasta nu înseamnă însă că niciodată nu se întîmplă lucruri uimitoare. Uneori se întîmplă asemenea lucruri. Dar cînd auzim despre ele, trebuie să acţionăm cu înţelepciune şi să nu acceptăm cu credulitate orice lucru care se spune. Cînd în toată Palestină s-au răspîndit zvonuri că un dulgher din Nazaret făcea minuni, ştirea a fost, în cazul acesta, adevărată (Matei 4:24). Totuşi, cînd ea a ajuns la urechile lui Ioan Botezătorul, el şi-a trimis discipolii pentru a afla cu exactitate despre ce era vorba (Matei 11:2, 3). Deci el a reacţionat în mod echilibrat.
Cînd apostolul Toma a auzit despre învierea lui Isus, nu a crezut (Ioan 20:24, 25). Totuşi, în cazul acesta, el ar fi trebuit să-şi dea seama că nu era vorba de un zvon fals. El cunoştea învierile pe care le făcuse însuşi Isus şi îl auzise pe Isus vorbind despre apropierea morţii şi învierii sale (Matei 16:21; Ioan 11:43, 44). Pe de altă parte, cei care i-au comunicat ştirea erau oameni despre care el ştia că sînt demni de încredere. Iar aceştia, la rîndul lor, nu repetau o ştire pe care o auziseră. Ei erau martori oculari şi îi stăteau la dispoziţie ca să le pună întrebări, pentru a vedea dacă nu cumva se înşelaseră într-un fel sau altul.
Da, unele zvonuri pe care le auzim pot fi adevărate. Dar logica ne spune că în orice naţiune, sat sau chiar organizaţie se răspîndesc zvonuri, în deosebi zvonuri care reflectă dorinţele sau temerile fundamentale ale comunităţii respective. Şi există întotdeauna o posibilitate, vecină cu certitudinea, ca zvonul respectiv să fie, în cel mai bun caz, o deformare a adevărului. Deci dacă auzi o ştire şi nu poţi stabili care este sursa ei, reflectează întîi şi verifică datele pe care le ai şi apoi transmite-o altora. Nu uita: „În belşugul de cuvinte nu lipseşte transgresiunea, dar cel care îşi reţine buzele acţionează în mod prevăzător.“ (Proverbe 10:19) Străduieşte-te să nu fii o filieră pentru transmiterea zvonurilor, ci, mai degrabă, fii un „punct mort“ al acestor zvonuri. Dacă vei face astfel, vei împlini cuvintele apostolului Pavel: „De aceea, acum că aţi îndepărtat falsitatea, fiecare dintre voi să vorbească adevăr cu aproapele său, deoarece sîntem membre care ne aparţinem unii altora.“ — Efeseni 4:25.
[Text generic pe pagina 29]
Zvonurile sînt persistente. O dată pornite, este greu să le opreşti.
[Text generic pe pagina 30]
Se poate ca, răspîndind un zvon, să răspîndeşti, de fapt o minciună.
[Text generic pe pagina 31]
Nu orice relatare transmisă verbal este, în mod obligatoriu un zvon fals.
[Text generic pe pagina 32]
Oare persoana care ţi-a spus zvonul s-a aflat în situaţia de a cunoaşte adevărul?