Să acceptăm Biblia pentru ceea ce este ea în realitate

„Şi mulţumim fără încetare lui Dumnezeu, că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-aţi primit [acceptat, NW] nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care şi lucrează în voi care credeţi“. — 1 TESALONICENI 2:13.

1. Ce fel de informaţii din Biblie fac din ea o carte cu adevărat remarcabilă?

SFÂNTA Biblie este cartea cel mai mult tradusă şi cea mai răspândită din lume. Se recunoaşte în mod deschis că Biblia este una dintre cele mai mari opere literare. Dar, lucru mai important, ea furnizează îndrumări de care au neapărat nevoie oamenii de orice rasă şi din orice naţiune, indiferent de ocupaţia sau poziţia lor socială (Apocalipsa 14:6, 7). Într-un mod care satisface atât inima, cât şi mintea, Biblia răspunde la diferite întrebări, de exemplu: Care este scopul vieţii (Geneza 1:28; Apocalipsa 4:11)? De ce nu au reuşit guvernele lumii să instaureze o pace şi o securitate durabile (Ieremia 10:23; Apocalipsa 13:1, 2)? De ce mor oamenii (Geneza 2:15–17; 3:1–6; Romani 5:12)? În mijlocul acestei lumi agitate, cum putem să facem faţă problemelor vieţii (Psalmul 119:105; Proverbele 3:5, 6)? Ce ne rezervă viitorul? — Daniel 2:44; Apocalipsa 21:3–5.

2. De ce răspunsurile Bibliei la întrebările noastre sunt întru totul demne de încredere?

² De ce răspunsurile pe care le dă Biblia la asemenea întrebări se bucură de autoritate? Deoarece ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Iehova i-a folosit pe oameni la redactarea Bibliei, dar, aşa cum este arătat clar în 2 Timotei 3:16, „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu“. Ea nu este produsul unei interpretări individuale a evenimentelor petrecute în mijlocul oamenilor. „Nici o prorocie [declaraţii despre lucrurile viitoare, porunci divine, normele morale ale Bibliei] n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit conduşi de Duhul Sfânt.“ — 2 Petru 1:21.

3. a) Daţi exemple care arată înalta apreciere de care se bucură Biblia în diferite ţări. b) De ce au fost oamenii dispuşi să-şi rişte viaţa pentru a citi Scripturile?

³ Înfruntând închisoarea şi chiar moartea, mulţi oameni au intrat în posesia Bibliei şi au citit-o deoarece apreciau valoarea ei. Asemenea cazuri au avut loc în trecut în Spania catolică, unde clericii se temeau că le va slăbi puterea dacă oamenii vor citi Biblia în propria lor limbă, şi în Albania, unde guvernul ateist luase măsuri drastice pentru a pune capăt oricărei influenţe religioase. Şi totuşi, oamenii temători de Dumnezeu preţuiau Scripturile, le citeau şi discutau despre ele unii cu alţii. În timpul celui de-al doilea război mondial, în lagărul de concentrare de la Sachsenhausen, o Biblie era trecută cu precauţie de la un grup de celule la altul (deşi lucrul acesta era interzis), iar cei care aveau acces la ea memorau diferite fragmente pentru a le relata altora. În anii ’50, în fosta Germanie de Est (comunistă), Martorii lui Iehova care datorită credinţei erau întemniţaţi, riscau să fie ţinuţi timp îndelungat la regim de izolare, deoarece făceau să circule de la un deţinut la altul mici fragmente din Biblie care să fie citite noaptea. De ce făceau ei aceasta? Deoarece recunoşteau că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi ştiau că ‘omul trăieşte nu numai cu pâine, ci cu orice iese din gura DOMNULUI’ (Deuteronomul 8:3). Aceste cuvinte consemnate în Biblie i-au ajutat pe Martorii respectivi să rămână vii în sens spiritual, cu toate că erau supuşi unor torturi inimaginabile.

4. Ce loc trebuie să ocupe Biblia în viaţa noastră?

⁴ Biblia nu este o carte pe care să o ţinem în bibliotecă şi să o consultăm din când în când, şi nici nu a fost scrisă ca să fie folosită numai atunci când credincioşii se strâng pentru închinare. Trebuie să o folosim în fiecare zi, ca să înţelegem situaţiile cu care ne confruntăm şi ca să ne arate care este calea cea bună pe care trebuie să umblăm. — Psalmul 25:4, 5.

Menită să fie citită şi înţeleasă

5. a) Ce ar trebui să aibă, dacă se poate, fiecare dintre noi? b) Cum aflau israeliţii din antichitate ce conţineau Scripturile? c) În ce mod ne influenţează Psalmul 19:7–11 atitudinea faţă de citirea Bibliei?

⁵ În prezent, diferite exemplare ale Bibliei sunt uşor de procurat în majoritatea ţărilor, şi îl îndemnăm pe fiecare cititor al Turnului de veghere să-şi procure o Biblie. În perioada redactării ei nu existau maşini de tipărit. Oamenii în general nu aveau exemplare personale ale Bibliei. Însă Iehova s-a îngrijit ca slujitorii săi să audă ce fusese scris. Astfel, Exodul 24:7 relatează că, după ce a scris ce poruncise Iehova, Moise „a luat cartea legământului şi a citit-o în faţa poporului“. Deoarece fuseseră martori la manifestările supranaturale de la Muntele Sinai, israeliţii au recunoscut că ceea ce le citise Moise provenea de la Dumnezeu şi că trebuiau să cunoască aceste informaţii (Exodul 19:9, 16–19; 20:22). Şi noi trebuie să cunoaştem ce este consemnat în Cuvântul lui Dumnezeu. — Psalmul 19:7–11.

6. a) Ce a făcut Moise înainte ca naţiunea Israel să intre în Ţara Promisă? b) Cum am putea imita exemplul lui Moise?

⁶ În timp ce membrii naţiunii Israel se pregăteau să traverseze fluviul Iordan ca să intre în Ţara Promisă, abandonând, astfel, viaţa nomadă petrecută în deşert, era potrivit ca ei să examineze Legea lui Iehova şi relaţiile sale cu ei. Îndemnat de spiritul lui Dumnezeu, Moise a examinat Legea împreună cu ei. El le-a amintit detalii din Lege, punctând totodată principiile de bază şi modalităţile de acţiune care trebuiau să le influenţeze relaţiile cu Iehova. (Deuteronomul 4:9, 35; 7:7, 8; 8:10–14; 10:12, 13). Azi, în timp ce primim noi însărcinări sau ne confruntăm cu noi situaţii în viaţă, ar fi bine ca şi noi să examinăm felul în care sfaturile scripturale ne vor influenţa acţiunile.

7. La scurt timp după ce israeliţii au traversat Iordanul, ce s-a făcut pentru a li se întipări în inimă şi în minte Legea lui Iehova?

⁷ La scurt timp după ce au traversat fluviul Iordan, israeliţii s-au strâns din nou ca să revadă ce le spusese Iehova prin intermediul lui Moise. Naţiunea s-a adunat la aproximativ 50 de kilometri nord de Ierusalim. Jumătate din triburi se aflau în faţa muntelui Ebal, şi jumătate în faţa muntelui Garizim. Acolo Iosua „a citit . . . toate cuvintele legii, binecuvântarea şi blestemul“. Astfel, bărbaţii, femeile, copiii mici şi locuitorii străini au auzit o recitire oportună a legilor privitoare la conduita dezaprobată de Iehova şi la binecuvântările pe care urmau să le primească dacă vor asculta de el (Iosua 8:34, 35). Ei trebuiau să aibă clar în minte ce era bine şi ce era rău din punctul de vedere al lui Iehova. Pe lângă aceasta, ei trebuiau să-şi întipărească în inimă iubirea de bine şi ura de rău, aşa cum face fiecare dintre noi azi. — Psalmii 97:10; 119:103, 104; Amos 5:15.

8. Ce foloase aducea citirea periodică a Cuvântului lui Dumnezeu la anumite adunări naţionale din Israel?

⁸ În afară de citirea Legii cu ocazia acelor momente istorice, în Deuteronomul 31:10–12 este prevăzută o măsură privitoare la citirea cu regularitate a Cuvântului lui Dumnezeu. La fiecare al şaptelea an, întreaga naţiune trebuia să se adune ca să audă citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta le furniza hrană spirituală, ţinându-le treze inima şi mintea la promisiunile despre Sămânţă şi îndrumându-i, astfel, pe cei fideli spre Mesia. Măsurile de hrănire spirituală care au fost luate când israeliţii se aflau în deşert nu au încetat când aceştia au intrat în Ţara Promisă (1 Corinteni 10:3, 4). Însă Cuvântul lui Dumnezeu a fost îmbogăţit prin includerea unor revelaţii suplimentare ale profeţilor.

9. a) Oare israeliţii citeau Scripturile numai când se adunau în număr mare? Explicaţi. b) Cum se făcea instruirea din Scripturi în cadrul familiei, şi care era scopul ei?

⁹ Recitirea sfaturilor din Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuia să se limiteze la perioadele în care poporul se aduna în număr mare. În fiecare zi trebuia să se discute diferite fragmente şi principii din Cuvântul lui Dumnezeu (Deuteronomul 6:4–9). Azi, în majoritatea ţărilor, tinerii pot deţine un exemplar personal al Bibliei, ceea ce este foarte util pentru ei. Dar în Israelul antic, situaţia era alta. Pe timpul acela, când îşi instruiau copiii din Cuvântul lui Dumnezeu, părinţii trebuiau să se bizuie pe ceea ce memoraseră şi pe adevărurile pe care le preţuiau în inimă, precum şi pe orice fragment mic pe care îl scriseseră personal. Prin repetări dese, ei se străduiau să dezvolte în copiii lor iubirea de Iehova şi de căile sale. Scopul nu era umplerea creierului cu informaţii, ci ajutarea fiecărui membru al familiei să ducă un mod de viaţă care să dovedească iubirea de Iehova şi de Cuvântul său. — Deuteronomul 11:18, 19, 22, 23.

Citirea Scripturii în sinagogi

10, 11. Ce program de citire a Scripturii era aplicat în sinagogi, şi cum considera Isus aceste ocazii?

¹⁰ La câtva timp după ce au fost duşi în exil, în Babilon, evreii au construit acolo sinagogi ca locuri de închinare. Pentru ca în aceste locuri de întrunire să poată fi citit şi discutat Cuvântul lui Dumnezeu, s-au realizat mai multe exemplare ale Scripturilor. Graţie acestui fapt avem azi circa 6 000 de exemplare vechi, scrise de mână, care conţin fragmente din Scripturile ebraice.

¹¹ O parte importantă a serviciului de la sinagogă era citirea Torei, care corespunde cu primele cinci cărţi ale Bibliilor moderne. Faptele 15:21 relatează că, în secolul I e.n., această citire se făcea în fiecare sabat, iar Mişna arată că în secolul al II-lea se făceau lecturi din Tora şi în zilele a doua şi a cincea ale săptămânii. Citirea se făcea de mai multe persoane în mod succesiv, conform fragmentului repartizat fiecăreia. Evreii care trăiau în Babilon aveau obiceiul să citească toată Tora în fiecare an, dar în Palestina exista obiceiul ca citirea să se facă eşalonat pe o perioadă de trei ani. De asemenea era citit şi explicat un fragment din scrierile profeţilor. În ziua sabatului Isus obişnuia să fie prezent la programul de citire a Bibliei în localitatea în care locuia. — Luca 4:16–21.

Cum răspundem şi aplicăm personal

12. a) Ce foloase avea poporul când Moise citea Legea în faţa lui? b) Ce au răspuns oamenii?

¹² Citirea Scripturilor inspirate nu era menită să fie o formalitate. Aceasta nu se făcea pentru a satisface curiozitatea oamenilor. Când i-a citit poporului Israel „cartea legământului“ pe câmpia din faţa muntelui Sinai, Moise a procedat astfel pentru ca israeliţii să-şi cunoască responsabilităţile faţă de Dumnezeu şi să le îndeplinească. Dar voiau ei să facă aceasta? Citirea pretindea un răspuns. Poporul era conştient de lucrul acesta, aşa că a declarat: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis DOMNUL“. — Exodul 24:7; compară cu Exodul 19:8; 24:3.

13. Când Iosua a citit blestemele prevăzute pentru neascultare, ce a trebuit să facă poporul, şi cu ce scop?

¹³ Mai târziu, când Iosua i-a citit naţiunii binecuvântările şi blestemele promise, ea a trebuit să dea un răspuns. După fiecare blestem se găsea următoarea instrucţiune: „Şi tot poporul să răspundă: «Amin!»“ (Deuteronomul 27:4–26). Astfel, analizând lucrurile punct cu punct, ei şi-au exprimat acordul cu condamnarea pronunţată de Iehova asupra faptelor rele citate. Ce impresionant trebuie să fi fost momentul când întreaga naţiune şi-a dat acordul care a răsunat ca un tunet!

14. De ce în zilele lui Neemia citirea publică a Legii s-a dovedit deosebit de utilă?

¹⁴ În timpul lui Neemia, când toţi membrii poporului s-au adunat la Ierusalim ca să audă Legea, ei au văzut că nu îndepliniseră în totalitate instrucţiunile scrise în ea. Cu ocazia aceea, ei au aplicat prompt ce au învăţat. Care a fost rezultatul? „Foarte mare veselie“ (Neemia 8:13–17). După o săptămână de sărbătoare în care citiseră Biblia în fiecare zi, şi-au dat seama că se cerea şi mai mult. Cerând ajutor în rugăciune, ei au trecut în revistă istoria relaţiilor lui Iehova cu poporul său, începând din timpul lui Avraam. Toate acestea i-au îndemnat să jure că se vor conforma cerinţelor Legii, că se vor abţine de la căsătoria cu persoane străine şi că vor respecta obligaţiile de îngrijire a templului şi de efectuare a serviciului sacru. — Neemia, capitolele 8–10.

15. În ce fel arată instrucţiunile din Deuteronomul 6:6–9 că, în cadrul familiei, instruirea din Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuia să fie o formalitate?

¹⁵ În mod asemănător, predarea Scripturilor în cadrul familiei nu trebuia să fie o formalitate. Aşa cum am văzut deja în Deuteronomul 6:6–9, poporului i s-a spus într-un limbaj figurat ‘să lege poruncile lui Dumnezeu ca un semn la mâini’, demonstrându-şi astfel, prin exemplu şi acţiune, iubirea de căile lui Iehova. De asemenea, ei trebuiau să-şi pună poruncile lui Dumnezeu ca „nişte fruntare între ochi“, având astfel permanent în vedere principiile cuprinse în Scripturi şi folosindu-le ca bază pentru luarea deciziilor (compară cu limbajul folosit în Exodul 13:9, 14–16). Ele trebuiau ‘scrise pe uşorii caselor lor’, indicându-se astfel că locuinţele şi comunităţile lor erau locuri unde cuvântul lui Dumnezeu era respectat şi aplicat. Cu alte cuvinte, viaţa lor trebuia să furnizeze dovezi ample că ei iubeau şi aplicau preceptele drepte ale lui Iehova. Cât de util putea fi lucrul acesta! Se bucură Cuvântul lui Dumnezeu de o asemenea importanţă în viaţa zilnică a familiei voastre? Este regretabil faptul că evreii au făcut din toate acestea o formalitate, purtând casete cu pasaje din Scriptură ca pe nişte talismane. Închinarea pe care i-o aduceau lui Iehova nu mai era din inimă, iar el a respins-o. — Isaia 29:13, 14; Matei 15:7–9.

Responsabilitatea celor aflaţi în poziţii de supraveghere

16. De ce citirea cu regularitate a Scripturii era importantă pentru Iosua?

¹⁶ Referitor la citirea Scripturii, o atenţie specială era acordată celor care erau supraveghetori ai naţiunii. Iată ce i-a spus Iehova lui Iosua: „Să iei seama să lucrezi potrivit întregii legi“. Iar în ce priveşte îndeplinirea acestei responsabilităţi, i s-a spus: „Să citeşti în ea în şoaptă zi şi noapte . . . deoarece atunci îţi vei face reuşită calea şi atunci vei acţiona cu înţelepciune“ (Iosua 1:7, 8, NW). Ca şi în cazul tuturor supraveghetorilor creştini de azi, citirea cu regularitate a Scripturilor îl ajuta pe Iosua să aibă clar în minte poruncile concrete pe care Iehova le dăduse poporului Său. De asemenea, el trebuia să înţeleagă modul în care Iehova tratase cu slujitorii Săi în diferite situaţii. În timp ce citea declaraţii despre scopul lui Dumnezeu, era important ca el să cugete la propria sa responsabilitate în legătură cu acest scop.

17. a) Pentru ca regii să tragă foloase din citirea Scripturii în modul menţionat de Iehova, ce mai trebuiau ei să facă în afară de lectura propriu-zisă? b) De ce este foarte important ca bătrânii creştini să citească cu regularitate Biblia şi să mediteze la ea?

¹⁷ Conform poruncii lui Iehova, oricine slujea ca rege peste poporul Său trebuia, la începutul domniei, să-şi facă o copie a Legii lui Dumnezeu după exemplarul pe care îl aveau preoţii. Apoi el trebuia „s-o citească în toate zilele vieţii lui“. Scopul urmărit nu era acela de a memora conţinutul, ci de a ‘învăţa să se teamă de DOMNUL Dumnezeul său’ şi „inima lui să nu se înalţe mai presus de fraţii lui“ (Deuteronomul 17:18–20). Aceasta pretindea ca el să mediteze profund la ceea ce citea. Se pare că unii regi considerau că erau prea ocupaţi cu treburile administrative ca să mai citească, iar întreaga naţiune suferea din cauza neglijenţei lor. Rolul bătrânilor în congregaţia creştină nu este câtuşi de puţin cel al unor regi. Totuşi, ca şi în cazul regilor, este esenţial ca bătrânii să citească şi să mediteze la Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vor proceda astfel, vor fi ajutaţi să aibă permanent un punct de vedere corect faţă de cei care se află în grija lor. De asemenea, vor avea posibilitatea să-şi îndeplinească responsabilităţile de învăţători într-un mod care îi va aduce într-adevăr onoare lui Dumnezeu şi îi va fortifica spiritualiceşte pe colaboratorii lor creştini. — Tit 1:9; compară cu Ioan 7:16–18 şi 1 Timotei 1:6, 7.

18. Ce exemplu dat de apostolul Pavel vom fi ajutaţi să imităm dacă vom citi şi vom studia cu regularitate Biblia?

¹⁸ Apostolul Pavel, un supraveghetor creştin din secolul I e.n., cunoştea bine Scripturile inspirate. Când le-a depus mărturie celor din Tesalonicul antic, el a putut să discute cu ei în mod eficient, pe baza Scripturilor şi să-i ajute să înţeleagă sensul acestora (Faptele 17:1–4). El a sensibilizat inima ascultătorilor sinceri. Astfel, mulţi care l-au auzit au devenit credincioşi (1 Tesaloniceni 2:13). Ca urmare a programului vostru de citire şi studiere a Bibliei, puteţi să discutaţi în mod eficient, pe baza Scripturilor? Dovedesc locul pe care îl ocupă în viaţa voastră citirea Bibliei şi modul în care faceţi aceasta că apreciaţi cu adevărat faptul că sunteţi în posesia Cuvântului lui Dumnezeu? În articolul următor vom vedea cum pot da un răspuns pozitiv la aceste întrebări chiar şi cei care au un program foarte încărcat.

Ce veţi răspunde?

◻ De ce au fost oamenii dispuşi să-şi rişte viaţa şi libertatea ca să citească Biblia?

◻ Ce foloase vom trage dacă vom studia măsurile luate în Israelul antic în vederea auzirii Cuvântului lui Dumnezeu?

◻ Ce trebuie să facem privitor la ceea ce citim în Biblie?

◻ De ce citirea Bibliei şi meditarea la conţinutul ei sunt deosebit de importante pentru bătrânii creştini?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Iehova i-a spus lui Iosua: „Să citeşti în ea în şoaptă zi şi noapte“.