Întrebări de la cititori
◼ Ce este „cartea vieţii“ lui Dumnezeu şi ce trebuie să fac pentru ca numele meu să fie înscris şi păstrat în ea?
Diverse texte biblice arată că Iehova Dumnezeu posedă o „carte“ sau un „sul“ în care înscrie numele oamenilor fideli care pot spera să primească viaţă eternă în cer sau pe pămînt.
Adevăratul Dumnezeu îi observă din ceruri pe oamenii care manifestă credinţă şi care sînt demni de a fi aprobaţi de el şi de a figura în memoria sa. Noi citim despre unii iudei din zilele lui Maleahi: „În acel timp, cei care se tem de Iehova au vorbit între ei, (. . .) şi Iehova a dat mereu atenţie şi a ascultat. Şi o carte de amintire a început să fie scrisă înaintea lui pentru cei care se tem de Iehova şi pentru cei care se gîndesc la numele său.“ — Maleahi 3:16.
Se pare că încă din epoca lui Abel Dumnezeu ia notă, ca şi cum ar scrie într-o carte, de oamenii care sînt demni de a fi răscumpăraţi, de care îşi va aduce aminte pentru a le da viaţă eternă (Matei 23:35; Luca 11:50, 51). Creştinii unşi îşi au şi ei ‘numele scrise în această carte a vieţii’, sau de aducere aminte, ceea ce le va da posibilitatea să primească viaţa eternă care, în cazul lor, va fi viaţa cerească (Filipeni 3:14, 20; 4:3). Dimpotrivă, în ceea ce îi priveşte pe cei care ‘se miră cu admiraţie’ de ‘fiară’, Apocalips 17:8 declară: „Numele lor nu sînt scrise pe sulul vieţii de la fundarea lumii.“
Faptul că Dumnezeu decide să îşi aducă aminte de o persoană şi să o aprobe (adică să-i scrie numele „în cartea vieţii“) nu înseamnă că îi este garantată obţinerea vieţii eterne, ca şi cum persoana respectivă ar fi predestinată şi nu şi-ar putea schimba calea. Moise i-a făcut această cerere lui Iehova, în favoarea israeliţilor: „Acum, dacă vrei, iartă-le păcatul, iar dacă nu, şterge-mă, te rog, pe mine din cartea ta pe care ai scris-o.“ Dumnezeu i-a răspuns: „Cine a păcătuit împotriva mea, pe acela îl voi şterge din cartea mea“ (Exod 32:32, 33). Da, chiar şi după ce Dumnezeu a înscris în „cartea“ sa numele unei persoane pe care o aprobă, aceasta poate deveni neascultătoare şi îşi poate renega credinţa. În acest caz, Dumnezeu ‘îi va şterge numele din cartea vieţii’. — Apocalips 3:5.
Pe de altă parte, dacă numele nostru este înscris în „cartea vieţii“ sau în ‘cartea de amintire’ a lui Dumnezeu, noi trebuie să continuăm a exercita credinţă. Numai cu această condiţie ne va fi păstrat numele în ea. Tot la fel, cei care vor fi sculaţi la viitoarea ‘înviere a celor nedrepţi’ vor avea ocazia de-a exercita credinţă şi de-a le fi scris, în consecinţă, numele în această carte (Fapte 24:15). În final, cei care sînt notaţi astfel îşi vor putea păstra permanent numele acolo. Acelaşi este şi cazul creştinilor unşi care se dovedesc ‘fideli chiar pînă la moarte’ (Apocalips 2:10; 3:5). Cît despre cei care au speranţa vieţii pămînteşti, dacă ei se vor dovedi fideli acum, apoi în cursul domniei de o mie de ani a lui Cristos şi prin proba finală decisivă care va urma, atunci numele lor va rămîne „scris în cartea vieţii“ pentru totdeauna. — Apocalips 20:5–15.