Întrebări de la cititori

◼ Odată ce Dumnezeu a plănuit plecarea definitivă a israeliţilor din Egipt, de ce l-a pus el pe Moise să-i ceară faraonului permisiunea de a merge într-o călătorie de trei zile în pustiu?

Cînd Moise se afla lîngă tufa ce ardea fără să se consume, Dumnezeu i-a spus că îl va folosi pentru a-i elibera pe israeliţi din Egipt şi a-i conduce într-o ţară unde curge lapte şi miere. Dumnezeu i-a spus lui Moise că faraonului trebuie să i se aducă la cunoştinţă următoarele: „Iehova, Dumnezeul evreilor, a luat legătură cu noi, iar acum vrem să mergem, te rugăm, într-o călătorie de trei zile în pustiu şi vrem să aducem jertfe lui Iehova, Dumnezeul nostru“. — Exod 3:18.

Dat fiind că Dumnezeu tocmai îi spusese lui Moise că trebuie ca israeliţii să meargă în Ţara Promisă, s-ar părea că el nu adusese la cunoştinţa faraonului toate elementele. Dar din felul în care au decurs evenimentele, reiese clar că modul în care acţiona Dumnezeu era corect şi servea scopului său.

Israeliţii stătuseră în Egipt peste 200 de ani şi fuseseră trataţi ca o naţiune de sclavi. Dar Dumnezeu, în conformitate cu promisiunea sa nestrămutată făcută lui Avraam, avea intenţia de a face din Israel o naţiune măreaţă. Ei urmau să trăiască în libertate în ţara pe care Dumnezeu i-o arătase lui Avraam: ţara Canaan (Geneza 12:1, 2, 7; 18:18; 22:17, 18). Era oare faraonul dispus să coopereze la scopul lui Dumnezeu?

Nu. Iehova ştia dinainte să faraonul va refuza cu încăpăţînare să-i lase pe israeliţi să părăsească Egiptul, chiar şi pentru un timp scurt. Dacă Dumnezeu, prin Moise şi Aaron, ar fi arătat că voia Sa era ca israeliţii să plece definitiv, faraonul ar fi putut aduce obiecţii care ar fi putut părea plauzibile, de exemplu că ţara ar fi fost dezbinată dacă peste un milion de persoane ar fi părăsit-o instantaneu şi definitiv. Pe de altă parte, alţii ar fi fost înclinaţi să scuze atitudinea faraonului sau să simpatizeze cu el. Dar faptul că israeliţii plecau din ţinutul Goşen numai pentru cîteva zile nu însemna o pierdere substanţială pentru egipteni.

Cînd faraonul a refuzat cu încăpăţînare să-i lase pe israeliţi să plece, chiar numai pentru trei zile, era clar că inima lui era împietrită. Nu exista nici o scuză pentru această atitudine neclintită, nici pentru oprimarea şi mai accentiată pe care el a decretat-o ca răspuns la cererea israeliţilor. — Exod 5:1–9.

Chiar după o serie de plăgi, încăpăţînatul faraon nu a vrut să-i lase pe israeliţi să părăsească Egiptul. În cele din urmă, a 10-a plagă a fost atît de distrugătoare pentru Egipt, încît faraonul i-a spus lui Moise să ia poporul şi să plece — fără vreo înţelegere referitoare la o perioadă de trei zile. Totuşi, în timp ce exodul era în curs, faraonul a încercat să le întindă o cursă şi să-i recucerească pe israeliţi. Acest plan a eşuat, deoarece însuşi faraonul a murit în Marea Roşie. — Exod 12:31–39; 14:5–9; 21:28; Psalm 136:15.

Deci faptul că Dumnezeu i-a spus lui Moise să facă o cerere rezonabilă pentru o permisie de trei zile a servit ca test pentru faraon. Testul a arătat ceea ce era în inima faraonului.