DRUMUL REGELUI

Drumul de la care israeliții au promis să nu se abată dacă li se permitea să treacă prin teritoriul edomit și prin ținutul regelui amorit Sihon (Nu 20:17; 21:21, 22; De 2:26, 27). Acest drum trebuie să se fi întins de la golful Aqaba cel puțin până la Iaboc, care constituia, din câte se pare, granița de nord a teritoriului lui Sihon. Mulți consideră însă că drumul ajungea și mai în nord, până la Damasc. Drumul regelui („drumul împărătesc”, BC, BS) corespunde în bună parte cu drumul pavat construit de împăratul roman Traian în secolul al II-lea e.n. Cu excepția unor modificări impuse de traficul modern, drumul actual, numit Tariq es-Sultan(i), urmează îndeaproape ruta anticului drum roman, din care există și azi unele porțiuni.

Din câte se pare, porțiunea nordică a drumului regelui, de la Hesbon la Aștarot, era numită „drumul Basanului” (Nu 21:33; De 3:1).