Ghiftuirea — de ce trebuie evitată?
«SĂ MÎNCĂM şi să bem, căci mîine vom muri». Cu aceste cuvinte îşi exprimă mulţi oameni atitudinea lor faţă de viaţă, după cum arată apostolul Pavel. Dar omul trăieşte pentru a mînca, sau mănîncă pentru a trăi? Cei despre care vorbeşte Pavel se gîndeau, evident, că trăiesc pentru a mînca şi a bea (1 Cor. 15:32). Dar se înşelau.
Desigur că Iehova i-a creat pe oameni cu capacitatea de a mînca. Din acest motiv el s-a îngrijit şi de faptul ca oamenii să-şi poată satisface necesitatea de hrană şi i-a spus lui Adam, primul om: «Ai voie să mănînci pînă la săturare» (Gen. 2:8, 9, 16).
Da, oamenii trebuia «să mănînce pînă la săturare». Aceasta ar fi făcut bine organismului lor şi i-ar fi făcut capabili să corespundă scopului pentru care au fost creaţi. De aceea, în legătură cu oamenii păcătoşi, Înţeleptul a spus: «Am lăudat bucuria, pentru că oamenii nu au nimic mai bun sub soare [în afară de faptul de a-l servi pe Dumnezeu], decît să mănînce, să bea şi să se bucure, şi aceasta să-i însoţească în munca lor tenace în zilele vieţii lor». — Ecls. 8:15.
CE ESTE GHIFTUIREA?
Abundenţa de hrană de care s-a îngrijit Dumnezeu, arv trebui să servească acestui scop. Hrana nu ar trebui lăsată să se strice sau să fie risipită, căci aşa ceva ar fi o manifestare a lipsei de apreciere faţă de această îngrijire. Dar cine mănîncă în mod obişnuit prea mult, de asemenea nu va arăta recunoştinţă cuvenită. Din acest motiv ghiftuirea trebuie evitată.
Dar ce este ghiftuirea? «Dicţionarul explicativ al limbii romane», ediţia 1975, defineşte «ghiftuirea» după cum urmează: «a mînca extrem de mult, excesiv; a se îndopa». O persoana care se ghiftuieşte, se caracterizează prin faptul că mănîncă lacom sau peste măsură; este un gurmand, unul care se îndoapă într-un fel oarecare.
GHIFTUIREA — CONDAMNATA DE DUMNEZEU
In legea pe care a dat-o israeliţilor Iehova Dumnezeu, a arătat cît de mult detesta ghiftuirea. El a poruncit părinţilor să aducă în faţa bătrînilor oraşului pe orice fiu incorigibil, recalcitrant şi rebel, şi să spună: «Acest fiu al nostru este îndărătnic şi rebel; nu ne ascultă, este un beţiv şi unul care se ghiftuieşte». Să observăm indiciile pe care le mai prezintă de obicei o persoană care se ghiftuieşte. Este recalcitrantă şi rebelă şi aduce prin aceasta negreşit ruşine părinţilor săi umilindu-i în ochii altora (Deut. 21:18–21; compară Prov. 28:7).
Dumnezeu vrea ca oricine să se poată bucura de hrană bună. Dar cine, înghite cu lăcomie tot ce găseşte nu arată consideraţie şi iubire faţă de alţii. Şi pentru că ‘Dumnezeu este iubire’, aceasta e în contradicţie cu însuşirile lui (1 Ioan 4:8).
DE CE TREBUIE EVITATĂ
Ghiftuirea este condamnată de Dumnezeu şi nu se armonizează cu însuşirea divină de iubire. Prin mîncare excesivă, o persoană care se ghiftuieşte nu poate găsi nici satisfacţii veritabile, nici fericire adevărată. Chiar şi numai această constatare ar trebui să determine pe o persoană prudent să evite ghiftuirea. Dar există şi alte motive pentru aceasta.
Deoarece o persoană care se ghiftuieşte este lacomă, ea îi deposedează pe alţii de partea cuvenită lor din lucrurile bune pe care Iehova le-a pregătit pentru toţi spre consumare. La o masă, celorlalţi ar putea să le revină prea puţin din cauza lui. Pe acest motiv, respectivul ar putea ajunge dispreţuit în cele din urmă. El se izolează în realitate de ceilalţi, prin faptul că cedează unei dorinţe egoiste. Alţii îl vor evita din cauza lăcomiei lui. De aceea, cine preţuieşte consideraţia din partea altora şi comunitatea cu ei, nu se va purta ca unul care se ghiftuieşte căci altfel îşi va dăuna sie însuşi.
Deoarece Iehova Dumnezeu a făcut corpul uman în aşa fel încît să poată asimila exact necesarul de hrană, orice exces trebuie să aibă un efect negativ asupra noastră. Acest fapt este recunoscut astăzi în cercurile medicale. Astfel, în lucrarea «Illustrated Medical and Health Encyclopedia» se spune că mîncatul în exces poate duce la supragreutate, care e «considerată de mult timp un factor complimentar al multor boli, îndeosebi la persoanele în vîrstă sau în curs de îmbătrînire».
Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ştia că mîncatul în exces are un efect dăunător asupra corpului. De aceea i-a avertizat pe discipolii săi cu cuvintele: «Luaţi seama la voi înşivă să nu vi se împovăreze niciodată inima de prea multă mîncare şi băutură». (Luca 21:34). O atare stare prejudiciază mintea şi inima unui om, astfel că devine leneş, somnoros şi imprudent. In această stare el este nesimţitor faţă de voinţa lui Iehova şi poate deveni neglijent în îndeplinirea îndatoririlor sale faţă de Dumnezeu. El îşi poate atrage displăcerea lui Dumnezeu şi îşi poate pierde viaţa dacă nu-şi schimbă modul de procedare.
Oamenii care trăiau în zilele lui Noe, înainte de potop, s-au dăruit atît de mult mîncării, băuturii şi goanei după plăceri, încît nu au dat atenţie avertizării vestite de Noe şi familia sa cu privire la nimicirea ameninţătoare. De fapt oamenii trăiau numai pentru a mînca şi a bea. De aceea şi-au pierdut viaţa (Mat. 24:37–39).
In zilele apostolilor lui Isus Cristos, după cît se pare, unele persoane s-au lăsat în voia senzualităţii. De aceea, atunci cînd apostolul Pavel i-a instruit pe Timotei şi Tit cu privire la cine să servească în poziţii de răspundere în adunarea creştină, a avertizat despre numirea persoanelor lacome şi a arătat că cei care vor fi aleşi trebuie să fie «moderaţi în obiceiuri» (1 Tim. 3:1–13; Tit 1:5–9). Evident că nici nu poate fi vorba de cei care se ghiftuiesc. «Cei lacomi» ca ei, nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu (1 Cor. 6:9, 10).
ALTE MOTIVE PENTRU CARE TREBUIE EVITATA GHIFTUIREA
Iehova dă sfatul iubitor: «Nu te duce printre marii băutori de vin, printre cei care mănîncă cu lăcomie carne. Căci un beţiv şi un om lacom vor sărăci» (Prov. 23:20, 21). Dacă nu vrem să sărăcim spiritual şi poate chiar şi material, să luăm în considerare aceste cuvinte şi să evităm ghiftuirea.
In timpul actual în care cei mai mulţi oameni păcătuiesc împotriva legilor lui Dumnezeu şi se răzvrătesc împotriva a tot ce este decent, toţi cei care iubesc viaţa ar trebui să dea atenţie sfatului inspirat al apostolului Petru: «Este destul că în timpul trecut aţi făcut voia naţiunilor cînd trăiaţi în desfrîu, în chefuri, în consum excesiv de vin, în plăceri, în orgii» (1 Petr. 4:3). Ce ar trebui să facem acum? Pavel a spus: «Noaptea a înaintat; ziua s-a apropiat . . . Să ne comportăm cuviincios, ca în timpul zilei, nu în plăceri şi orgii . . . ci să-l îmbracăm pe Domnul Isus Cristos şi nu plănuiţi dinainte [în mod egoist şi poate cu lăcomie] în legătură cu poftele cărnii» (Rom. 13:12–14).
După cum am menţionat deja, o persoană care se ghiftuieşte nu arată nici apreciere pentru faptul că Dumnezeu s-a îngrijit cu drag de hrană, astfel să poată mînca pe săturate nici iubire faţă de Dumnezeu şi fa’ă de semenii săi. In afară de aceasta, ghiftuirea este dăunătoare pentru binele şi fericirea proprie. De aceea oricine evită ghiftuirea, procedează cu înţelepciune practică.
E drept că dacă cineva s-a obişnuit să mănînce în exces el trebuie, să se hotărască să plece de la masă şi să nu mănînce prea mult. Dar, avînd în vedere faptul că Biblia condamnă ghiftuirea şi că cei care se ghiftuiesc nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu, el ar trebui să ia în consideraţie cu toată seriozitatea acest fapt. Poate fi necesar să se roage în mod serios pentru a putea învinge înclinaţia de a mînca prea mult. Da, respectivul ar trebui să se roage pentru spiritul lui Dumnezeu şi ca Iehova să-l ajute să producă roadele spiritului printre care se numără şi stăpînirea de sine (Luca 11:13; Gal. 5:22, 23). Este într-adevăr necesar să se evite ghiftuirea, iar Iehova îi ajută pe toţi cei care caută cu seriozitate ajutorul lui în această privinţă.
Din cauza lăcomiei unor oameni, mulţi alţii nu pot mînca pe săturate. Din această pricină unii îl blestemă pe Dumnezeu şi susţin că el le îngreunează viaţa. Totuşi Iehova se îngrijeşte să existe hrană din abundenţă el aşteaptă ca oricine să o folosească cu consideraţie şi recunoştinţă.
In viitorul apropiat Dumnezeu, prin Isus Cristos şi prin regatul său, va pune capăt celor ce se ghiftuiesc şi nu ţin seamă de legile lui Dumnezeu. Atunci oamenii care au respectat sfatul plin de iubire al lui Iehova şi nu au intrat în societatea celor care se ghiftuiesc, nu vor mai flămînzi. Ei vor trăi împlinirea completă a cuvintelor inspirate: «El [Iehova] a săturat sufletul însetat; şi a umplut cu lucruri bune sufletul flămînd» (Ps. 107:9).