Străluciri de lumină mari şi mici — partea a doua

„Prin lumina care vine de la tine putem vedea lumina.“ — PSALMUL 36:9, NW.

1. Ce eforturi s-au făcut cu mult timp în urmă pentru a înţelege limbajul simbolic al cărţii Apocalipsa?

CARTEA biblică Apocalipsa i-a fascinat pe creştini cu mult timp în urmă. Ea ne oferă un minunat exemplu al modului în care lumina adevărului devine tot mai strălucitoare. În 1917 poporul lui Iehova a publicat în cartea Taina împlinită o explicaţie a Apocalipsei. În ea erau demascaţi fără teamă conducătorii religioşi şi politici ai creştinătăţii, însă multe dintre explicaţiile ei erau preluate din diverse surse. Totuşi, Taina împlinită a servit la testarea loialităţii Studenţilor în Biblie faţă de canalul vizibil folosit de Iehova.

2. Ce lumină a revărsat peste cartea Apocalipsa articolul „Naşterea naţiunii“?

² O impresionantă strălucire de lumină s-a revărsat peste cartea Apocalipsa odată cu publicarea articolului „Naşterea naţiunii“ în Turnul de veghere din 1 martie 1925 (engl.). Se crezuse că în Apocalipsa, capitolul 12, este descris un război între Imperiul Roman păgân şi papalitatea din Roma, în care copilul de sex bărbătesc reprezenta papalitatea. Dar în acest articol se arăta că textul din Apocalipsa 11:15–18 determina sensul capitolului 12, indicând că acest capitol era în legătură cu naşterea Regatului lui Dumnezeu.

3. Ce publicaţii au revărsat o lumină mai mare peste Apocalipsa?

³ Apoi, în 1930, odată cu publicarea celor două volume ale cărţii Light (Lumină), s-a ajuns la o mult mai bună înţelegere a Apocalipsei. Şi mai multe clarificări au apărut în 1963, în cartea “Babylon the Great Has Fallen!” God’s Kingdom Rules! („Babilonul cel Mare a căzut!“, Regatul lui Dumnezeu guvernează) şi în 1969, în “Then Is Finished the Mystery of God” („Atunci s-a sfârşit misterul lui Dumnezeu“). Totuşi, mai erau multe de învăţat despre cartea profetică Apocalipsa, iar lucrarea Apocalipsul — grandiosul său apogeu este aproape!, publicată în 1988, a revărsat o lumină mai strălucitoare asupra acestei cărţi biblice. S-ar putea spune că această lumină progresivă se datoreşte faptului că profeţia din Apocalipsa se împlineşte în „ziua Domnului“, care a început în 1914 (Apocalipsa 1:10). Cartea Apocalipsa urma, aşadar, să fie mai bine înţeleasă pe măsură ce ziua aceasta înainta.

Înţelegerea expresiei „înaltele stăpâniri“

4, 5. a) Cum au înţeles Studenţii în Biblie textul din Romani 13:1? b) Care s-a considerat a fi, ulterior, punctul de vedere scriptural asupra ‘înaltelor stăpâniri’?

⁴ O lumină puternică a strălucit în 1962 asupra textului din Romani 13:1, unde se spune: „Orice suflet să fie supus înaltelor stăpâniri“ (Sfânta Scriptură, 1911). La început, Studenţii în Biblie au înţeles că „înaltele stăpâniri [autorităţile superioare, NW]“ menţionate aici se referă la autorităţile lumeşti. Iată cum au înţeles ei acest verset: dacă era încorporat în timp de război, creştinul era obligat să îmbrace uniforma, să poarte arma şi să meargă pe front, în tranşee. Se considera că, întrucât nu putea să-şi omoare aproapele, creştinul era obligat, în cel mai rău caz, să tragă cu arma în aer.a

⁵ Ediţiile Turnului de veghere din 15 noiembrie şi 1 decembrie 1962 (engl.) au adus lumină în această problemă, analizând cuvintele lui Isus din Matei 22:21: „Daţi [înapoiaţi, NW] . . . Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!“ Sunt edificatoare în acest sens cuvintele apostolilor din Faptele 5:29: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni“. Creştinii sunt supuşi Cezarului — „înaltele stăpâniri“ — numai atât timp cât acesta nu le pretinde să încalce legea lui Dumnezeu. S-a înţeles că supunerea faţă de Cezar este relativă, nu totală. Creştinii înapoiază Cezarului numai ceea ce nu intră în contradicţie cu cerinţele lui Dumnezeu. Ce bucurie a fost că s-a ajuns la o înţelegere clară a acestei probleme!

Străluciri de lumină asupra problemelor organizatorice

6. a) Ce principiu s-a adoptat pentru abandonarea structurii ierarhice care predomină în creştinătate? b) Care s-a înţeles a fi în cele din urmă modalitatea corectă de alegere a celor însărcinaţi cu supravegherea congregaţiei?

⁶ O altă problemă era următoarea: Cine să slujească în calitate de bătrâni sau diaconi în congregaţie? Pentru a evita structura ierarhică predominantă în creştinătate, s-a hotărât ca aceştia să fie aleşi în mod democratic, prin votul membrilor fiecărei congregaţii. Dar lumina crescândă adusă de ediţiile Turnului de veghere din 1 septembrie şi 15 octombrie 1932 (engl.) a arătat că Scripturile nu oferă nici o bază pentru „bătrânii electivi“. Astfel, aceştia au fost înlocuiţi cu un comitet de serviciu, directorul de serviciu fiind ales de Societate.

7. Ce îmbunătăţiri au adus strălucirile de lumină modului de numire a slujitorilor în congregaţie?

⁷ Numerele Turnului de veghere din 1 şi 15 iunie 1938 (engl.) conţineau străluciri de lumină care arătau că slujitorii din congregaţie nu trebuiau să fie aleşi, ci numiţi, şi anume numiţi din punct de vedere teocratic. În 1971, o altă strălucire de lumină a arătat că fiecare congregaţie nu trebuia dirijată de un singur slujitor de congregaţie (serv de grupă), ci de un corp de bătrâni, sau supraveghetori, numiţi de Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova. Astfel, de-a lungul a circa 40 de ani în care lumina a crescut mereu, a devenit evident că bătrânii, precum şi diaconii — actualmente slujitorii ministeriali — trebuie să fie numiţi de „sclavul fidel şi prevăzător“ prin intermediul Corpului de Guvernare (Matei 24:45–47, NW). Aceasta era în concordanţă cu ceea ce se petrecuse în timpul apostolilor. Oameni ca Timotei şi Tit fuseseră numiţi supraveghetori de către corpul de guvernare din secolul I e.n. (1 Timotei 3:1–7; 5:22; Tit 1:5–9). Aceste măsuri constituie o împlinire remarcabilă a profeţiei din Isaia 60:17: „În loc de cupru voi face să vină aur şi în loc de fier voi face să vină argint şi în loc de lemn, cupru, şi în loc de pietre, fier; şi voi numi pacea ca supraveghetori ai tăi şi dreptatea ca distribuitori ai tăi de sarcini“ (NW).

8. a) Ce îmbunătăţiri privind modul de funcţionare a Societăţii a adus creşterea adevărului? b) Care sunt comitetele Corpului de Guvernare, şi care sunt sferele de activitate sau responsabilităţile acestora?

⁸ Trebuia rezolvat şi modul de funcţionare a Societăţii Watch Tower. Timp de mulţi ani Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova a fost sinonim cu consiliul de administraţie al Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania, iar hotărârile erau luate în majoritatea cazurilor de preşedintele ei. Aşa cum s-a arătat în Anuarul Martorilor lui Iehova din 1977 (paginile 258, 259 — engl.), Corpul de Guvernare a început din 1976 să funcţioneze pe baza a şase comitete, fiecăruia dintre ele fiindu-i încredinţate anumite aspecte ale lucrării mondiale. Comitetul pentru personal se ocupă de problemele personalului, inclusiv de interesele tuturor celor care slujesc în familia mondială Betel. Comitetul de editare se ocupă de toate problemele laice şi juridice legate de proprietăţi şi tipărire. Comitetul pentru serviciu se îngrijeşte de lucrarea de mărturie şi supraveghează activitatea supraveghetorilor itineranţi, a pionierilor şi a vestitorilor din congregaţii. Comitetul pentru învăţământ răspunde de întrunirile congregaţiei, de adunările speciale de o zi, de adunările de circumscripţie, de congresele de district şi internaţionale, precum şi de diferite cursuri pentru instruirea spirituală a poporului lui Dumnezeu. Comitetul de redactare supraveghează pregătirea şi traducerea publicaţiilor de orice fel, îngrijindu-se ca totul să fie în conformitate cu Scripturile. Comitetul preşedintelui se ocupă de cazurile de necesitate şi de alte probleme urgente.b De asemenea, începând din 1976, filialele Societăţii Watch Tower nu mai sunt conduse de un supraveghetor, ci de un comitet.

Lumină asupra conduitei creştine

9. Ce efect a avut lumina adevărului asupra relaţiilor dintre creştini şi guvernele lumii?

⁹ Multe străluciri de lumină au fost aduse în problemele legate de conduita creştină. Să luăm, de exemplu, problema neutralităţii. O lumină puternică a strălucit asupra acestei teme, care a fost discutată în articolul „Neutralitate“, publicat în Turnul de veghere din 1 noiembrie 1939 (engl.). Cât de oportun a fost acest articol, care a apărut imediat după izbucnirea celui de-al doilea război mondial! Articolul explica ce înseamnă neutralitatea şi arăta că creştinii nu trebuie să se amestece în chestiuni politice sau în conflictele dintre naţiuni (Mica 4:3, 5; Ioan 17:14, 16). Din acest motiv ei nu sunt iubiţi de naţiuni (Matei 24:9). Aşa cum a zis Isus în Matei 26:52, luptele care s-au purtat în Israelul antic nu servesc drept exemplu pentru creştini. Pe lângă aceasta, nici o naţiune politică de azi nu este o teocraţie, adică nu este condusă de Dumnezeu, aşa cum a fost Israelul antic.

10. Ce a dezvăluit lumina cu privire la concepţia creştinilor faţă de sânge?

¹⁰ S-a adus lumină şi în ce priveşte sfinţenia sângelui. Unii dintre studenţii în Biblie credeau că interdicţia din Faptele 15:28, 29, privind consumarea sângelui, se limita la creştinii evrei. Totuşi, Faptele 21:25 arată că, în timpul apostolilor, această poruncă s-a aplicat şi oamenilor din naţiuni care deveniseră credincioşi. Aşadar, sfinţenia sângelui trebuie respectată de toţi creştinii, aşa cum arată Turnul de veghere din 1 iulie 1945 (engl.). Aceasta nu înseamnă doar refuzul de a mânca sânge de animale — de pildă, cârnaţi cu sânge —, ci şi abţinerea de la consumarea sângelui uman, ca în cazul transfuziilor de sânge.

11. Ce s-a înţeles referitor la punctul de vedere al creştinilor faţă de folosirea tutunului?

¹¹ Ca urmare a unei lumini puternice, unele obiceiuri care la început erau doar dezaprobate au fost considerate mai târziu greşeli grave. Un exemplu în acest sens este folosirea tutunului. În Turnul de veghere al Sionului din 1 august 1895 (engl.), fratele Russell a atras atenţia asupra textelor din 1 Corinteni 10:31 şi 2 Corinteni 7:1, despre care a scris următoarele: „Nu pot să înţeleg cum un creştin ar putea folosi în vreun fel tutunul spre gloria lui Dumnezeu ori în propriul său avantaj“. Din 1973 s-a înţeles bine că nici un fumător de tutun nu poate fi Martor al lui Iehova. În 1976 s-a explicat că nici un Martor nu ar mai putea rămâne în congregaţie dacă ar fi angajat la o casă de jocuri de noroc.

Alte clarificări

12. a) În ce a constat lumina care s-a adus cu privire la numărul de chei ale Regatului, încredinţate lui Petru? b) În ce împrejurări a folosit Petru fiecare cheie?

¹² S-a adus o lumină mai mare şi în ce priveşte numărul de chei simbolice pe care Isus i le-a dat lui Petru. Studenţii în Biblie credeau că Petru primise două chei cu care le-a dat oamenilor posibilitatea de a deveni moştenitori ai Regatului: una pentru evrei, folosită la Penticosta din 33 e.n., iar cealaltă pentru păgâni, folosită prima dată în 36 e.n., când Petru i-a predicat lui Corneliu (Faptele 2:14–41; 10:34–48). Cu timpul s-a înţeles că mai era un grup — al treilea — care beneficiase de ele: samaritenii. Petru a folosit cea de a doua cheie când le-a deschis acestora calea spre Regat (Faptele 8:14–17). Deci cea de a treia cheie a fost folosită când Petru i-a predicat lui Corneliu. — Turnul de veghere din 1 februarie 1981, paginile 3–9, 12.

13. Ce a dezvăluit o rază de lumină despre staulele menţionate în Ioan, capitolul 10?

¹³ Datorită unei alte raze de lumină s-a înţeles că Isus nu s-a referit doar la două staule, ci la trei (Ioan, capitolul 10). Acestea erau: 1) staulul evreiesc, al cărui portar era Ioan Botezătorul, 2) staulul moştenitorilor unşi ai Regatului şi 3) staulul ‘altor oi’, care au speranţă pământească. — Ioan 10:2, 3, 15, 16; Turnul de veghere din 1 februarie 1985, paginile 17–26.

14. Cum a clarificat lumina mai mare chestiunile referitoare la data începerii jubileului antitipic?

¹⁴ A fost clarificată şi înţelegerea jubileului antitipic. Sub Lege, la fiecare al 50-lea an avea loc un mare jubileu, când bunurile erau înapoiate proprietarilor iniţiali (Leviticul 25:10). Mult timp s-a înţeles că jubileul a prefigurat Domnia de O Mie de Ani a lui Cristos. Mai recent însă s-a înţeles că jubileul antitipic a început de fapt la Penticosta din 33 e.n., când cei care au primit spiritul sfânt au fost eliberaţi din sclavia legământului Legii mozaice. — Turnul de veghere din 1 ianuarie 1988, paginile 12–22.

Creşterea luminii cu privire la terminologie

15. Ce lumină s-a adus în modul de folosire a cuvântului „plan“?

¹⁵ „Convocatorul a căutat să găsească cuvintele încântătoare şi scrierea cuvintelor corecte ale adevărului“ (Eclesiastul 12:10, NW). Aceste cuvinte s-ar putea aplica foarte bine temei în discuţie, deoarece lumina a strălucit nu numai asupra unor lucruri importante, cum ar fi doctrina şi conduita, ci şi asupra terminologiei creştine şi a sensului ei exact. De exemplu, una dintre publicaţiile pe care Studenţii în Biblie le îndrăgeau cel mai mult se intitula Planul divin al erelor, primul volum al Studiilor din Scripturi. Cu timpul însă, ei şi-au dat seama că în Cuvântul lui Dumnezeu se spune că numai oamenii îşi fac planuri (Proverbele 19:21). Scripturile nu spun niciodată că Iehova face planuri. El nu trebuie să planifice ceva. Orice îşi propune, el îndeplineşte în mod sigur datorită înţelepciunii şi puterii sale infinite, aşa cum citim în Efeseni 1:9, 10: „Aceasta este conform bunei sale plăceri pe care şi-a propus-o în sine însuşi, în vederea unei administraţii la limita deplină a timpurilor fixate“ (NW). Astfel, s-a înţeles progresiv că termenul „scop“ este mai potrivit când se vorbeşte despre Iehova.

16. Cum s-a ajuns progresiv la înţelegerea corectă a textului din Luca 2:14?

¹⁶ Ulterior s-a dobândit o înţelegere mai bună şi a textului din Luca 2:14. În King James Version el este redat astfel: „Glorie lui Dumnezeu în locurile prea înalte, iar pe pământ pace, bunăvoinţă faţă de oameni“. S-a văzut că această variantă nu exprima corect ideea, deoarece Dumnezeu nu-şi arată bunăvoinţa faţă de cei răi. De aceea, Martorii au considerat că aici este vorba de pace acordată oamenilor care au bunăvoinţă faţă de Dumnezeu. Astfel, ei îi numeau persoane cu bunăvoinţă pe cei care manifestau interes faţă de Biblie. Dar apoi s-a înţeles că era vorba de bunăvoinţă nu din partea oamenilor, ci a lui Dumnezeu. Iată de ce, New World Translation spune într-o notă de subsol la Luca 2:14 „oameni pe care el [Dumnezeu] îi aprobă“. Toţi creştinii care trăiesc potrivit jurământului lor de dedicare se bucură de bunăvoinţa lui Dumnezeu.

17, 18. Ce va justifica şi ce va sfinţi Iehova?

¹⁷ În mod asemănător, Martorii au vorbit timp îndelungat despre justificarea numelui lui Iehova. Dar a pus Satan la îndoială numele lui Iehova? Sau a făcut vreunul dintre agenţii lui Satan lucrul acesta ca şi cum Iehova nu ar avea dreptul la acest nume? Absolut deloc! El nu a contestat numele lui Iehova şi nu acesta trebuie justificat. Iată de ce în publicaţiile recente ale Societăţii Watch Tower nu se spune că numele lui Iehova trebuie justificat. Ele arată că suveranitatea lui Iehova trebuie justificată şi că numele lui trebuie sfinţit. Aceasta este în conformitate cu lucrurile pentru care ne-a zis Isus să ne rugăm: „Sfinţească-se Numele Tău“ (Matei 6:9). Iehova a spus în mod repetat că îşi va sfinţi numele, pe care israeliţii nu îl contestaseră, ci îl profanaseră. — Ezechiel 20:9, 14, 22; 36:23.

¹⁸ Este interesant faptul că, în 1971, cartea „The Nations Shall Know That I Am Jehovah”​—How? („Naţiunile vor şti că eu sunt Iehova“ — Cum?) făcea următoarea deosebire: „Isus Cristos luptă . . . pentru justificarea Suveranităţii universale a lui Iehova şi pentru glorificarea numelui lui Iehova“ (paginile 364, 365). În 1973, cartea God’s Kingdom of a Thousand Years Has Approached (Regatul de O Mie de Ani al lui Dumnezeu s-a apropiat) arăta următoarele: „Viitorul «mare necaz» este timpul în care Iehova, Dumnezeul Atotputernic, îşi va justifica suveranitatea universală şi îşi va sfinţi preţiosul său nume“ (pagina 409). Apoi, în cartea Man’s Salvation Out Of World Distress at Hand! (Salvarea omului din necazul mondial este aproape!), publicată în 1975, se afirmă că „atunci va avea loc cel mai mare eveniment din istoria universului: justificarea suveranităţii universale a lui Iehova şi sfinţirea numelui său sacru“. — Pagina 281.

19, 20. Cum putem manifesta apreciere pentru strălucirile de lumină spirituală?

¹⁹ Cât de binecuvântat este poporul lui Iehova că se scaldă în toată această lumină spirituală strălucitoare! Ea contrastează net cu întunericul spiritual în care se află conducătorii creştinătăţii şi care este scos în evidenţă de următoarea declaraţie a unui cleric: „De ce există păcatul? De ce suferinţa? De ce Diavolul? Acestea sunt întrebările pe care vreau să i le pun Domnului când voi ajunge la cer“. Dar Martorii lui Iehova cunosc răspunsul: acestea există atât din cauza litigiului privitor la legitimitatea suveranităţii lui Iehova, cât şi din cauza sfidării care vizează capacitatea oamenilor de a-şi păstra, în ciuda împotrivirii Diavolului, integritatea faţă de Dumnezeu.

²⁰ De-a lungul anilor, străluciri de lumină — atât mari, cât şi mici — au luminat calea slujitorilor dedicaţi ai lui Iehova. Ele au împlinit texte scripturale ca: Psalmul 97:11 şi Proverbele 4:18. Dar să nu uităm niciodată că a umbla în lumină înseamnă a manifesta recunoştinţă pentru lumina care creşte în intensitate şi a trăi în armonie cu ea. Aşa cum am văzut, această lumină mai mare se reflectă atât în conduita, cât şi în misiunea noastră de a predica.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Ce lumină a fost adusă în problema supunerii faţă de „înaltele stăpâniri“?

◻ Ce schimbări organizatorice au adus strălucirile de lumină?

◻ Ce efect a avut lumina mai mare asupra conduitei creştine?

◻ Ce clarificări a adus lumina spirituală asupra înţelegerii anumitor chestiuni scripturale?

[Provenienţa ilustraţiilor de la pagina 24]

Cheile de la pagina 24 sunt desenate după o fotografie făcută în Cooper-Hewitt, National Design Museum, Smithsonian Institution