16. (a) Cum o ducea „mulţimea amestecată a însoţitorilor“ alături de israeliţi? (b) În ce fel se menţinea o deosebire între păgîni şi israeliţi la templul lui Irod, în zilele lui Isus?

¹⁶ Desigur că „mulţimea amestecată a însoţitorilor“ neisraeliţi care şi-au legat soarta de aceea a israeliţilor şi „au plecat cu ei,“ a trebuit să locuiască şi ea în corturi, în drum spre Ţara Promisă (Ex. 12:38). Dar porunca de a celebra sărbătoarea colibelor nu i-a fost adresată „mulţimii amestecate a însoţitorilor,“ ci i-a fost dată lui Israel. Tot la fel nici Ţara Promisă n-a fost dată spre cultivare „mulţimii amestecate a însoţitorilor,“ ci a fost împărţită între cele douăsprezece triburi nelevitice ale lui Israel, iar legea de restabilire jubiliară a proprietăţii funciare s-a aplicat asupra israeliţilor. Astfel sărbătoarea strîngerii roadelor îi privea în mod special pe israeliţi. „Străinului stabilit în ţară“ i se permitea cu bunăvoinţă să li se alăture israeliţilor în ţinerea sărbătorii. În zilele lui Isus Cristos, neiudeii sau păgînii erau limitaţi în timpul sărbătorii la curtea păgînilor, fiind despărţiţi de curtea lui Israel prin bariera de piatră şi prin curtea exterioară (de afară). Locul lor se afla la nivelul cel mai jos al întregii structuri a templului lui Irod.

17, 18. Cine erau cei care purtau „lulabi“? Din ce text sciptural se spune că a fost desprinsă ideea acestei practici?

¹⁷ La sărbătorirea propriu-zisă, tot israeliţii erau cei care purtau aşa-zişii „lulabi“ şi ethrogi (chitre sau lămîi dulci). Ca să ne facem o cît de mică idee cum trebuie să fi fost în zilele lui Isus, ar trebui să citim descrierea sărbătorii iudaice, descriere făcută în Neemia 8:14–18. Un lulab era un mănunchi de ramuri luate din diferiţi copaci şi era ţinut în mînă de iudeul care participa la sărbătoare. Se spune că ideea acestei practici a fost desprinsă din Levitic 23:40:

¹⁸ „Şi va trebui să luaţi pentru voi, în ziua întîi, din rodul arborilor minunaţi, frunze de palmieri şi ramuri de arbori stufoşi şi de plopi din valea torentelor, şi să vă bucuraţi în faţa lui Iehova, a Dumnezeului vostru, timp de şapte zile.“

19. (a) Din ce era alcătuit un „lulab“? (b) În ce fel de ritual purtau israeliţii lulabul şi ce cîntau în timpul acesta?

¹⁹ Un lulab era compus din: (1) un lăstar nedeschis de palmier, (2) trei rămurele de mirt cu inele de frunze în jurul tulpinei şi (3) două ramuri de salcie cu lemn roşiatic şi cu crenguţe lungi şi întregi. Israeliţii care purtau lulabii îi agitau şi se serveau de ei la încheierea sărbătorii. Lulabul şi ethrog-ul (un fruct citric asemănător lămîiei dar lipsit de proeminenţa de care dispune lămîia la unul din capete) erau purtaţi în timpul procesiunii din jurul altarului din curtea preoţilor, care era înconjurat odată în fiecare dintre primele şase zile ale sărbătorii, şi de şapte ori în ultima ei zi. După aceea ethrogul sau fructul citric era mîncat. În timpul procesiunii se cînta Psalmul 118:25: „O, salvează–ne acum, Iehova, te rugăm! O, acordă–ne succes, Iehova, te rugăm!“ Neiudeii sau păgînii aflaţi în curtea rezervată lor nu participau la nici unul din aceste lucruri.