Copiii — o moştenire preţioasă

„Iată, copiii sunt o moştenire de la DOMNUL, rodul pântecelui este o răsplată.“ — PSALMUL 127:3.

1. Cum a venit pe lume primul copil?

GÂNDIŢI-VĂ ce miracole au loc datorită modului în care Iehova Dumnezeu i-a creat pe primul bărbat şi pe prima femeie! Adam şi Eva au contribuit cu o părticică din ei înşişi la conceperea unei vieţi care s-a dezvoltat apoi în pântecele Evei, devenind în final o nouă persoană: primul copil de pe pământ (Geneza 4:1)! Chiar şi în prezent, conceperea şi naşterea unui copil ne umplu de uimire, fiind numite pe drept cuvânt un miracol.

2. De ce putem afirma că ceea ce se întâmplă în pântecele unei femei însărcinate este un miracol?

² În aproximativ 270 de zile, o celulă care ia naştere în urma unirii mamei cu tatăl se dezvoltă în pântecele mamei devenind un copil alcătuit din trilioane de celule. Prima celulă conţine instrucţiunile necesare formării a peste 200 de tipuri de celule. Urmând acele uimitoare instrucţiuni, care depăşesc înţelegerea umană, aceste celule de o uluitoare complexitate se dezvoltă în mod ordonat şi armonios formându-se o nouă fiinţă.

3. De ce mulţi oameni raţionali sunt de acord că Dumnezeu este Cel care a făcut posibilă naşterea fiinţelor umane?

³ După părerea voastră, de unde provine, de fapt, viaţa copilului? Fără îndoială, de la însăşi Sursa vieţii. Iată ce a spus psalmistul: „Să ştiţi că DOMNUL este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem“ (Psalmul 100:3). Iar voi, părinţilor, ştiţi bine că nu vouă vă revine meritul de a fi dat viaţă acestei micuţe comori. Numai un Dumnezeu cu o înţelepciune infinită poate fi autorul formării miraculoase a unei noi fiinţe umane. De mii de ani, oamenii raţionali i-au atribuit acest merit Marelui Creator. Dar voi? — Psalmul 139:13–16.

4. Spre deosebire de Iehova, ce defect pot avea oamenii?

⁴ Dar este Iehova un Creator insensibil, care n-a făcut altceva decât să iniţieze un proces biologic prin care femeile să aducă pe lume copii? Oamenii pot fi insensibili, dar Iehova nicidecum (Psalmul 78:38–40). În Psalmul 127:3, Biblia spune: „Iată, copiii sunt o moştenire de la DOMNUL, rodul pântecelui este o răsplată“. Să vedem ce este o moştenire şi ce dovedeşte ea.

O moştenire şi o răsplată

5. De ce sunt copiii o moştenire?

⁵ O moştenire poate fi asemănată cu un cadou. Mulţi părinţi muncesc din greu toată viaţa ca să le lase o moştenire copiilor lor. O moştenire poate să însemne bani, proprietăţi sau alte bunuri de valoare. Oricum ar sta lucrurile, ea este o dovadă a iubirii părinteşti. Biblia spune că Dumnezeu le-a dat părinţilor drept moştenire copiii. Deci copiii sunt un cadou oferit cu iubire de Dumnezeu. Dacă eşti părinte, demonstrezi prin acţiunile tale că îi consideri pe micuţii tăi un cadou încredinţat de însuşi Creatorul universului?

6. Ce scop a avut Dumnezeu când i-a înzestrat pe oameni cu capacitatea de a procrea?

⁶ Când a făcut acest cadou, Iehova a avut drept scop ca pământul să fie populat de descendenţii lui Adam şi ai Evei (Geneza 1:27, 28; Isaia 45:18). Iehova nu l-a creat pe fiecare om în parte, aşa cum a făcut în cazul milioanelor de îngeri (Psalmul 104:4; Revelaţia 4:11). El a decis să-i creeze pe oameni cu capacitatea de a da naştere la copii care să le semene în anumite privinţe părinţilor. Ce privilegiu minunat au o mamă şi un tată să aducă în existenţă şi să se îngrijească de o nouă fiinţă! Părinţi, îi mulţumiţi lui Iehova că v-a dat posibilitatea să vă bucuraţi de această moştenire preţioasă?

Să învăţăm din exemplul lui Isus

7. Spre deosebire de modul în care acţionează unii părinţi, cum a arătat Isus interes şi compasiune faţă de „fiii oamenilor“?

⁷ Din nefericire, nu toţi părinţii îşi consideră copiii o răsplată. Mulţi nu prea manifestă compasiune faţă de copiii lor. Aceşti părinţi nu imită atitudinea lui Iehova sau a Fiului său (Psalmul 27:10; Isaia 49:15). Să ne gândim ce interes a manifestat Isus faţă de copii. De fapt, aşa cum spune Biblia, Isus ‘îşi găsea plăcerea în fiii oamenilor’ chiar înainte de a veni pe pământ ca om — când era o persoană spirituală puternică în cer (Proverbele 8:31). El îi iubea atât de mult pe oameni, încât a fost dispus să-şi dea viaţa ca răscumpărare, pentru ca ei să poată primi viaţă veşnică. — Matei 20:28; Ioan 10:18.

8. Cum le-a dat Isus un exemplu excelent părinţilor?

⁸ Când a fost pe pământ, Isus le-a dat părinţilor un exemplu desăvârşit. În ce fel? El şi-a făcut timp pentru copii, chiar şi atunci când era foarte ocupat sau când trecea prin momente grele. I-a privit cum se jucau în piaţă şi a făcut referire în învăţăturile sale la unele lucruri pe care le observase la copii (Matei 11:16, 17). Cu ocazia ultimei sale călătorii la Ierusalim, Isus ştia că avea să sufere şi să moară. Prin urmare, când oamenii şi-au adus copilaşii la Isus, discipolii au încercat să-i îndepărteze, vrând probabil să-l scutească de o oboseală în plus. Dar el şi-a dojenit discipolii. Arătând că îi iubea pe cei mici, Isus a spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la mine; nu încercaţi să-i opriţi“. — Marcu 10:13, 14.

9. De ce faptele sunt mai importante decât cuvintele?

⁹ Putem învăţa multe lucruri din exemplul lui Isus. Când cei mici vin la noi, cum le răspundem, mai ales când suntem ocupaţi cu ceva? La fel ca Isus? Copiii au nevoie, îndeosebi de la părinţi, de ceea ce Isus a fost gata să le ofere: timp şi atenţie. Bineînţeles, cuvinte precum „te iubesc“ sunt importante. Dar faptele sunt şi mai importante. Vă puteţi manifesta iubirea nu numai prin ceea ce spuneţi, ci mai ales prin ceea ce faceţi. Arătaţi că vă iubiţi copiii dacă le acordaţi timp, atenţie şi grijă. Însă chiar şi atunci când părinţii procedează astfel, s-ar putea să nu vadă rezultate concrete, cel puţin nu atât de repede precum şi-ar dori. E nevoie de răbdare. Putem învăţa răbdarea dacă imităm modul în care Isus s-a comportat cu discipolii săi.

Răbdarea şi afecţiunea lui Isus

10. Cum i-a învăţat Isus pe discipoli cât de importantă este umilinţa? Au avut cuvintele sale imediat efectul scontat?

¹⁰ Isus ştia că între discipolii săi era o permanentă dispută cu privire la întâietate. Într-o zi, după ce au ajuns în Capernaum, el i-a întrebat: „«Ce dispută aveaţi pe drum?» Ei păstrau tăcerea, căci pe drum avuseseră o dispută între ei cu privire la cine este mai mare“. În loc să-i mustre cu asprime, Isus le-a dat cu răbdare un exemplu concret pentru a-i învăţa importanţa umilinţei (Marcu 9:33–37). A avut acest lucru efectul scontat? Nu imediat. Aproximativ şase luni mai târziu, Iacov şi Ioan au pus-o pe mama lor să-i ceară lui Isus cele mai bune poziţii în Regat. Şi de data aceasta, Isus le-a corectat cu răbdare modul de gândire. — Matei 20:20–28.

11. a) Ce nu au făcut apostolii când s-au întâlnit cu Isus pentru a celebra Paştele? b) Ce a făcut Isus, şi au dat rezultate eforturile sale în acel moment?

¹¹ La scurt timp după aceea, în anul 33 e.n., Isus s-a întâlnit numai cu apostolii pentru a celebra Paştele. Când au ajuns la locul stabilit, nici unul dintre cei 12 apostoli nu s-a oferit să le spele celorlalţi picioarele pline de praf, aşa cum se obişnuia — un serviciu umil făcut, în general, de un servitor sau de o servitoare (1 Samuel 25:41; 1 Timotei 5:10). Fără îndoială, Isus s-a întristat văzând că discipolii săi umblau în continuare după rang, sau poziţii înalte. El le-a spălat fiecăruia picioarele şi apoi i-a îndemnat cu căldură să-i urmeze exemplul slujindu-le altora (Ioan 13:4–17). Au urmat ei acest îndemn? Biblia spune că, mai târziu, în decursul acelei seri, ‘s-a iscat între ei şi o dispută aprigă cu privire la care dintre ei părea a fi cel mai mare’. — Luca 22:24.

12. Cum pot părinţii să-l imite pe Isus când depun eforturi pentru a-şi instrui copiii?

¹² Părinţi, cum vă simţiţi când copiii voştri nu ascultă de sfaturile pe care li le daţi? Înţelegeţi cum trebuie să se fi simţit Isus? Să observăm însă că Isus nu a renunţat să-şi ajute apostolii, deşi aceştia şi-au corectat cu greu atitudinea. Până la urmă însă, răbdarea sa a dat rezultate (1 Ioan 3:14, 18). Părinţi, trebuie să imitaţi iubirea şi răbdarea lui Isus! Nu încetaţi deci să depuneţi eforturi pentru a vă instrui copiii!

13. De ce părinţii nu trebuie să-i respingă cu asprime pe copii când aceştia vor să ştie ceva?

¹³ Copiii au nevoie să simtă că părinţii îi iubesc şi că se interesează de ei. Isus a dorit să ştie cum gândeau discipolii săi. Prin urmare, i-a ascultat când au pus întrebări şi, la rândul său, i-a întrebat ce părere aveau despre anumite lucruri (Matei 17:25–27). Da, o instruire corespunzătoare pretinde din partea părinţilor să asculte cu atenţie şi să arate interes sincer. Un părinte trebuie să reziste tentaţiei de a-i spune pe un ton răstit copilului dornic să ştie ceva: „Pleacă! Nu vezi că sunt ocupat?“ Dacă este într-adevăr ocupat, părintele trebuie să-i spună copilului că vor discuta mai târziu şi apoi să se ţină de cuvânt. În felul acesta, copilul va înţelege că părinţii se interesează cu adevărat de el şi va avea încredere să le spună ce gândeşte.

14. Ce pot învăţa părinţii de la Isus în ce priveşte manifestarea afecţiunii faţă de copii?

¹⁴ Este bine ca părinţii să fie afectuoşi cu copiii lor, de exemplu să-i îmbrăţişeze? Şi în această privinţă, părinţii pot învăţa de la Isus. Biblia spune că el „a luat copiii în braţe şi a început să-i binecuvânteze, punându-şi mâinile peste ei“ (Marcu 10:16). Cum credeţi că s-au simţit acei copii? Cu siguranţă, s-au simţit în largul lor, iar inima li s-a umplut de bucurie! Părinţi, dacă între voi şi copiii voştri există afecţiune şi iubire sinceră, ei vor reacţiona cu mai multă promptitudine la eforturile voastre de a-i disciplina şi de a-i învăţa.

Cât timp să petreceţi cu copiii

15, 16. Ce concept privind creşterea copiilor a câştigat popularitate, şi, după cât se pare, cum a apărut el?

¹⁵ Unii se întreabă dacă e neapărat necesar ca părinţii să petreacă mult timp cu copiii şi să le acorde o atenţie plină de iubire. Un concept privind creşterea copiilor, care a fost promovat cu abilitate, este aşa-numitul timp de calitate. Susţinătorii acestui concept sunt de părere că atâta vreme cât părinţii îşi programează să stea un anumit timp cu copiii şi folosesc acest timp în cel mai bun mod posibil nu e necesar să petreacă mult timp cu ei. Dar, pus în practică, este acest concept eficient? Este el în folosul copiilor?

¹⁶ Un scriitor care a stat de vorbă cu mulţi copii a spus că, „mai presus de orice, copiii îşi doresc ca părinţii să stea mai mult cu ei“ şi să le acorde „întreaga lor atenţie“. Demn de remarcat este şi comentariul unui profesor universitar: „Denumirea [timp de calitate] a apărut din sentimentul de vinovăţie al părinţilor. Oamenii îl folosesc ca pe o scuză pentru a petrece mai puţin timp cu copiii lor“. Dar cât timp trebuie să petreacă părinţii cu copiii?

17. De ce anume au nevoie copiii de la părinţii lor?

¹⁷ Biblia nu spune cât timp ar trebui să petreacă părinţii cu copiii. Totuşi, părinţii israeliţi erau încurajaţi să vorbească cu copiii lor când erau acasă, când mergeau pe drum, când se culcau şi când se trezeau (Deuteronomul 6:7). Evident, asta înseamnă că părinţii trebuie să comunice cu copiii şi să-i înveţe pe parcursul fiecărei zile.

18. Cum a profitat Isus de orice ocazie pentru a-şi instrui discipolii, şi ce pot învăţa părinţii din exemplul său?

¹⁸ Isus îşi instruia cu eficienţă discipolii când lua masa cu ei, când călătorea cu ei şi chiar când se retrăgeau pentru a se odihni. Astfel, el a profitat de orice ocazie pentru a-i învăţa (Marcu 6:31, 32; Luca 8:1; 22:14). În mod asemănător, părinţii creştini trebuie să fie atenţi să se folosească de orice ocazie pentru a purta discuţii eficiente cu copiii lor, pentru a păstra deschise liniile de comunicare şi pentru a-i învăţa normele lui Iehova.

Ce anume să-i învăţaţi şi cum

19. a) Pe lângă faptul de a petrece timp cu copiii, ce mai este necesar? b) Ce trebuie în primul rând să-i înveţe părinţii pe copii?

¹⁹ Simplul fapt de a petrece timp cu copiii sau chiar de a-i învăţa nu este de ajuns pentru a le da o bună educaţie. Extrem de important este şi ce anume îi învăţăm pe copii. Biblia subliniază ce trebuie să cuprindă o bună educaţie. „Aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi“, spune ea, „să le inculci în fiul tău“ (NW). Care sunt „aceste cuvinte“ pe care copiii trebuie să le înveţe? Ele sunt, evident, cuvintele care tocmai fuseseră menţionate, şi anume: „Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta“ (Deuteronomul 6:5–7). Isus a spus că aceasta reprezintă cea mai importantă poruncă a lui Dumnezeu (Marcu 12:28–30). Aşadar, părinţii trebuie în primul rând să-i înveţe pe copiii lor despre Iehova, explicându-le de ce este el singurul căruia i se cuvine iubirea noastră sinceră şi devoţiunea noastră exclusivă.

20. Ce le-a poruncit Dumnezeu părinţilor din vechime să-i înveţe pe copii?

²⁰ Pe lângă faptul de a-l iubi pe Dumnezeu cu toată fiinţa, mai sunt şi alte „cuvinte“ pe care părinţii sunt îndemnaţi să le inculce în copiii lor. În capitolul anterior al cărţii Deuteronomul, Moise repetă legile, sau cele Zece Porunci, pe care Dumnezeu le scrisese pe tablele de piatră. Iată câteva dintre ele: ‘Să nu minţi’, „Să nu furi“, „Să nu ucizi“, „Să nu comiţi adulter“ (Deuteronomul 5:11–22). Aşadar, părinţii din vechime erau conştientizaţi că aveau obligaţia să le transmită valori morale copiilor lor. Părinţii creştini de astăzi au şi ei obligaţia de a le da copiilor lor o instruire asemănătoare dacă vor să-i ajute să aibă un viitor sigur şi fericit.

21. Cum trebuie înţeleasă porunca de „a inculca“ în copii cuvântul lui Dumnezeu?

²¹ Să remarcăm, de asemenea, că părinţilor li s-a spus cum trebuie să-i înveţe pe copii „aceste cuvinte“, sau porunci: „Să le inculci în fiul tău“. Iată cum defineşte Dicţionarul explicativ al limbii române verbul „a inculca“: „a întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepţie etc.“. De fapt, Dumnezeu le spune părinţilor să stabilească un program regulat de instruire biblică al cărui scop să fie întipărirea lucrurilor spirituale în mintea copiilor lor.

22. Ce li s-a spus părinţilor israeliţi să facă pentru a-şi instrui copiii, şi ce idee transmit aceste cuvinte?

²² Un asemenea program pretinde iniţiativă din partea părinţilor. Biblia spune: „Să le legi [«aceste cuvinte», sau porunci, ale lui Dumnezeu] ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale“ (Deuteronomul 6:8, 9). Asta nu însemna că părinţii trebuiau să scrie literalmente legile lui Dumnezeu pe uşorii casei şi pe porţi sau să lege o copie a acestora la mâinile copiilor lor ori să o pună între ochii lor. Ideea care se desprinde de aici este că părinţii trebuie să le amintească în permanenţă copiilor învăţăturile lui Dumnezeu. Lucrul acesta trebuie făcut cu regularitate, ca şi cum învăţăturile lui Dumnezeu ar fi înaintea ochilor copiilor tot timpul.

23. Ce vom analiza în articolul pentru săptămâna viitoare?

²³ Ce lucruri deosebit de importante trebuie părinţii să-şi înveţe copiii? De ce este vital în prezent ca fiecare copil să fie instruit cum să se apere în caz de pericol? Ce ajutor au acum la dispoziţie părinţii pentru a-şi instrui cu eficienţă copiii? La aceste întrebări şi la altele asemenea lor, pe care şi le pun mulţi părinţi, se va răspunde în articolul următor.

Părinţi, ocrotiţi-vă preţioasa moştenire!

„Ocrotire dă . . . înţelepciunea; . . . înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.“ — ECLESIASTUL 7:12.

1. De ce trebuie părinţii să-şi considere copiii un dar?

PĂRINŢII aduc pe lume o fiinţă care are trăsături fizice şi de caracter asemănătoare celor ale lor. Biblia îi numeşte pe copii „o moştenire de la DOMNUL“ (Psalmul 127:3). Întrucât este adevăratul Dătător al vieţii, Iehova le încredinţează părinţilor ceea ce, de fapt, îi aparţine lui (Psalmul 36:9). Părinţi, cum vă simţiţi ştiind că aţi primit de la Dumnezeu un dar atât de preţios?

2. Cum a reacţionat Manoah când a aflat că avea să devină tată?

² Fără îndoială, un asemenea dar trebuie primit cu umilinţă şi apreciere. Cu mai bine de 3 000 de ani în urmă, un israelit pe nume Manoah a reacţionat în acest fel când soţia lui a fost anunţată de un înger că urma să aibă un copil. După ce a auzit această veste bună, Manoah s-a rugat astfel: „DOAMNE, Te rog, să mai vină o dată la noi Omul lui Dumnezeu pe care L-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem pentru copilul care se va naşte!“ (Judecătorii 13:8). Părinţi, ce puteţi învăţa din exemplul lui Manoah?

De ce e nevoie de ajutorul lui Dumnezeu în prezent

3. De ce avem nevoie mai ales în prezent de ajutor divin pentru a ne creşte copiii?

³ În prezent, mai mult ca oricând, părinţii au nevoie de ajutorul lui Iehova pentru a-şi creşte copiii. De ce? Deoarece Satan Diavolul şi îngerii lui au fost aruncaţi din cer în vecinătatea pământului. Biblia dă următorul avertisment: „Vai de pământ, . . . pentru că Diavolul a coborât la voi cuprins de o furie mare, ştiind că nu are decât o perioadă scurtă de timp“ (Revelaţia 12:7–9, 12). În Biblie, Satan este comparat cu „un leu care răcneşte, căutând să devoreze pe cineva“ (1 Petru 5:8). De obicei, leii atacă animalele cele mai slabe, adesea pe cele tinere. Iată de ce, în dorinţa de a-şi ocroti copiii, părinţii creştini dau dovadă de înţelepciune dacă se bizuie pe îndrumarea de la Iehova. Cât de mult vă străduiţi să vă ocrotiţi copiii?

4. a) Care ar fi reacţia firească a părinţilor dacă ar şti că un leu umblă liber prin apropiere? b) De ce anume au nevoie copiii pentru a fi ocrotiţi?

⁴ Dacă aţi şti că un leu umblă liber prin apropiere, fără îndoială că primul lucru la care v-aţi gândi ar fi să vă ocrotiţi copiii. Satan este asemenea unui animal de pradă. El caută să-i corupă pe slujitorii lui Dumnezeu, aducându-i astfel în situaţia de a fi nedemni de aprobarea divină (Iov 2:1–7; 1 Ioan 5:19). Copiii sunt o pradă uşoară. Pentru a nu fi prinşi în capcanele întinse de Satan, copiii trebuie să-l cunoască pe Iehova şi să asculte de El. Aşadar, cunoştinţa biblică este esenţială. Isus a spus: „Aceasta înseamnă viaţă veşnică: ca ei să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“ (Ioan 17:3). În plus, tinerii au nevoie de înţelepciune — capacitatea de a înţelege şi de a aplica lucrurile învăţate. Întrucât „înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au“, voi, părinţilor, aveţi datoria de a sădi adevărul în inima copiilor voştri (Eclesiastul 7:12). Cum puteţi face acest lucru?

5. a) Cum îi putem ajuta pe copii să dobândească înţelepciune? b) Cum arată Proverbele cât de valoroasă este înţelepciunea?

⁵ Puteţi şi chiar trebuie să le citiţi copiilor voştri din Cuvântul lui Dumnezeu. Dar pentru ca ei să-l iubească pe Iehova şi să asculte de el, nu e suficient să le citiţi; copiii trebuie să şi înţeleagă ceea ce îi învăţaţi. De exemplu, unui copil i se spune că nu are voie să traverseze strada decât după ce se uită în stânga şi în dreapta. Şi totuşi, unii copii nu ascultă. De ce? Probabil deoarece consecinţele faptului de a fi loviţi de o maşină nu li s-au explicat suficient sau aşa încât să înţeleagă pe deplin pericolul şi, astfel, să evite „nebunia“, sau faptele necugetate, care ar putea duce la un accident. Pentru a ajuta pe cineva să dobândească înţelepciune e nevoie de timp şi de multă răbdare. Dar cât de preţioasă este înţelepciunea! Biblia spune: „Căile ei sunt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt paşnice. Ea este un pom al vieţii pentru cei ce o apucă şi cei ce o au sunt fericiţi“. — Proverbele 3:13–18; 22:15.

Învăţătura care dă înţelepciune

6. a) În multe cazuri, de ce acţionează neînţelept copiii? b) Ce bătălie se duce în prezent?

⁶ Adesea, copiii fac lucruri rele nu pentru că nu au fost învăţaţi ce este bine, ci pentru că ceea ce au învăţat nu le-a atins inima, sau eul lăuntric. Diavolul poartă o bătălie pentru a cuceri inima tinerilor. El are grijă ca ei să fie expuşi influenţelor nelegiuite ale lumii. El încearcă, totodată, să exploateze înclinaţia lor moştenită de a face ce este rău (Geneza 8:21; Psalmul 51:5). Părinţii trebuie să înţeleagă că se duce realmente un război pentru inima copiilor lor.

7. De ce nu e suficient ca părinţii să-i spună copilului ce e bine şi ce e rău?

⁷ De obicei, părinţii îi spun copilului ce e bine şi ce e rău, gândindu-se că în acest fel îl învaţă anumite principii morale. Poate că îi spun că nu e bine să minţi, să furi sau să ai relaţii sexuale cu cineva cu care nu eşti căsătorit. Însă, pentru a asculta, copilul are nevoie de o motivaţie mai puternică decât aceea că părinţii spun aşa. Acestea sunt legile lui Iehova. Copilul trebuie să înveţe că e înţelept să asculte de poruncile lui Dumnezeu. — Proverbele 6:16–19; Evrei 13:4.

8. Ce anume trebuie învăţaţi copiii ca să acţioneze cu înţelepciune?

⁸ Complexitatea universului, diversitatea din lumea vie, succesiunea anotimpurilor — toate acestea îl pot ajuta pe un copil să înţeleagă că există un Creator atotînţelept (Romani 1:20; Evrei 3:4). În plus, el trebuie învăţat că Dumnezeu îl iubeşte şi că a luat măsuri prin jertfa Fiului său să-i dea viaţă veşnică. De asemenea, copilul trebuie să ştie că îl poate bucura pe Dumnezeu dacă ascultă de El. Astfel, copilul va ajunge probabil să-şi dorească să-i slujească lui Iehova, în pofida încercărilor Diavolului de a-l împiedica. — Proverbele 22:6; 27:11; Ioan 3:16.

9. a) De ce anume este nevoie pentru a le da copiilor o învăţătură vitală? b) Ce sunt îndemnaţi taţii, şi ce înseamnă acest lucru?

⁹ Pentru a-l învăţa pe copil în aşa fel încât să fie ocrotit şi să dorească să facă ce este bine, e nevoie de timp, atenţie şi planificare. E necesar, de asemenea, ca părinţii să accepte îndrumarea lui Dumnezeu. Biblia spune: „Voi, taţilor, . . . continuaţi să-i creşteţi [pe copiii voştri] în disciplina şi normele de gândire ale lui Iehova“ (Efeseni 6:4). Cum trebuie înţelese aceste cuvinte? Termenul din limba greacă tradus „normele de gândire“ înseamnă literalmente „a pune minte în“. Deci taţii creştini sunt îndemnaţi să sădească în mintea copiilor lor gândurile, sau mintea, lui Iehova. Ce ocrotiţi vor fi copiii în acest fel! Într-adevăr, când copiii îşi însuşesc gândurile lui Dumnezeu, sau modul său de gândire, ei sunt feriţi de rău.

Să aveţi ca motivaţie iubirea

10. Ce este important să ştiţi pentru a vă instrui cu eficienţă copilul?

¹⁰ Dacă doriţi să-i daţi o bună educaţie copilului vostru, eforturile pe care le depuneţi trebuie să aibă ca motivaţie iubirea. Un factor important este o comunicare eficientă. Trebuie să ştiţi ce se întâmplă în viaţa copilului şi cum gândeşte el. Într-o atmosferă destinsă, încurajaţi-l cu tact să vorbească. Uneori s-ar putea să vă şocheze ceea ce spune. Însă aveţi grijă să nu vă ieşiţi din fire. Mai degrabă, ascultaţi-l cu interes.

11. Cum poate un părinte să sădească gândurile lui Dumnezeu în copilul său?

¹¹ Bineînţeles, poate că i-aţi citit copilului chiar de mai multe ori despre legile lui Dumnezeu care interzic imoralitatea sexuală (1 Corinteni 6:18; Efeseni 5:5). Prin urmare, e posibil ca el să fi înţeles bine ce îi place şi ce îi displace lui Iehova. Însă a sădi gândurile lui Iehova în mintea unui copil înseamnă mai mult decât atât. Copiii trebuie ajutaţi să înţeleagă valoarea legilor lui Iehova. Ei trebuie să fie convinşi că legile sale sunt bune şi drepte şi că, respectându-le, fac ce este bine şi dau dovadă de iubire. Numai dacă discutaţi cu copiii pe baza Scripturilor astfel încât ei să accepte punctul de vedere al lui Dumnezeu se poate spune că sădiţi gândurile sale în mintea lor!

12. Cum poate un părinte să-şi ajute copilul să aibă un punct de vedere corect cu privire la relaţiile sexuale?

¹² Când discutaţi despre relaţiile sexuale, l-aţi putea întreba pe copil: Crezi că dacă cineva respectă legea lui Iehova de a nu avea relaţii sexuale înainte de căsătorie este nefericit? Încurajaţi-l pe copil să-şi argumenteze răspunsul. După ce îi arătaţi că Dumnezeu i-a creat pe oameni cu extraordinara capacitate de a aduce pe lume copii, l-aţi putea întreba: Crezi că Dumnezeul nostru iubitor ne-ar da legi care să ne facă nefericiţi? Sau crezi mai degrabă că ne-a dat legi ca să ne ocrotească şi să fim fericiţi (Psalmul 119:1, 2; Isaia 48:17)? Încercaţi să aflaţi ce gândeşte copilul în această privinţă. Apoi i-aţi putea îndrepta atenţia asupra unor exemple care arată că imoralitatea sexuală a dus la dureri şi necazuri (2 Samuel 13:1–33). Dacă discutaţi cu copilul vostru în aşa fel încât să înţeleagă şi să accepte punctul de vedere divin, înseamnă că aţi reuşit în mare măsură să sădiţi în el gândurile lui Dumnezeu. Însă mai e un lucru pe care îl puteţi face.

13. Înţelegerea cărui lucru îi poate da copilului o motivaţie puternică să asculte de Iehova?

¹³ E înţelept nu numai să discutaţi cu copilul vostru despre consecinţele neascultării de Dumnezeu, ci şi să-i explicaţi că modul în care ne purtăm poate avea un efect asupra lui Iehova. Arătaţi-i copilului din Biblie că îl putem întrista pe Iehova când nu facem voinţa sa (Psalmul 78:41). L-aţi putea întreba: De ce nu ai vrea să-l întristezi pe Iehova? Apoi explicaţi-i că Satan, duşmanul lui Dumnezeu, afirmă că îi slujim lui Iehova din interes şi nu pentru că îl iubim. În continuare, explicaţi-i că, prin integritatea sa, Iov i-a bucurat inima lui Iehova şi a demonstrat că Satan e un mincinos (Iov 1:9–11; 27:5). Copilul vostru trebuie să înţeleagă că, prin modul său de comportare, îl poate bucura sau îl poate întrista pe Iehova (Proverbele 27:11). Le puteţi transmite copiilor această idee importantă, precum şi multe altele, cu ajutorul cărţii Ascultă de Marele Învăţătora.

Rezultate bune

14, 15. a) Menţionaţi câteva lecţii din cartea Marele Învăţător care i-au îndemnat pe copii la acţiune. b) Ce rezultate bune aţi obţinut folosind această carte? (Vezi şi chenarul de la paginile 18, 19 ale revistei.)

¹⁴ Un bunic din Croaţia, care îi citeşte nepoţelului său în vârstă de 7 ani din cartea Marele Învăţător, scrie că într-o zi băieţelul i-a spus: „Mami mi-a zis să fac ceva, dar eu n-am vrut. Apoi mi-am adus aminte de capitolul «Ascultarea te ocroteşte»; aşa că m-am întors şi i-am spus că o să fac ce mi-a cerut“. Referitor la capitolul „De ce este greşit să minţim“, un cuplu din Florida (SUA) a scris următoarele: „Capitolul conţine întrebări care îi invită pe copii să-şi deschidă inima şi să recunoască greşelile pe care altminteri nu le-ar recunoaşte“.

¹⁵ Cartea Marele Învăţător are peste 230 de ilustraţii; în dreptul fiecărei ilustraţii sau grup de ilustraţii este o legendă. Iată ce a scris o mamă care şi-a exprimat aprecierea pentru carte: „De multe ori, fiul meu se opreşte asupra unei ilustraţii şi nu mai vrea să dăm pagina. Ilustraţiile nu numai că sunt atrăgătoare, dar le şi transmit copiilor unele învăţături sau cel puţin îi îndeamnă să pună întrebări. Când a văzut imaginea în care un băiat se uită pe întuneric la televizor, fiul meu m-a întrebat: «Mami, ce face băiatul ăsta?» El a pus întrebarea pe un ton care arăta că ştie că băiatul respectiv face ceva nepotrivit“. Legenda acestei ilustraţii sună în felul următor: „Cine vede tot ce facem?“

O instruire vitală pentru timpul nostru

16. Cu privire la ce subiect este important să fie instruiţi copiii în prezent, şi de ce?

¹⁶ Copiii trebuie să ştie ce înseamnă folosirea corectă şi folosirea greşită a părţilor intime ale corpului. Însă părinţilor nu le este întotdeauna uşor să discute cu copiii lor despre acest subiect. O ziaristă spunea că a crescut într-o epocă în care era necuviincios să foloseşti cuvinte care se referă la organele sexuale. Vorbind despre educarea copiilor ei, ea a scris: „Va trebui să trec peste sentimentele de jenă“. Realitatea este că, dacă părinţii evită de jenă să discute cu copiii lor despre sexualitate, copiii nu vor fi ocrotiţi. Cei care caută să abuzeze de copii profită de ignoranţa celor mici. Cartea Ascultă de Marele Învăţător abordează acest subiect într-o manieră decentă şi demnă. A vorbi cu copiii despre sexualitate nu înseamnă a le răpi inocenţa; inocenţa le poate fi răpită dacă nu abordăm acest subiect!

17. Cum îi ajută cartea Marele Învăţător pe părinţi să-şi înveţe copiii despre sexualitate?

¹⁷ În capitolul 10, când se vorbeşte despre îngerii răi care au venit pe pământ şi au avut copii, copilul este întrebat: „Ştii ce sunt relaţiile sexuale?“ Cartea dă un răspuns simplu şi demn. În capitolul 32 se arată cum pot fi ocrotiţi copiii de obsedaţii sexual. Multe persoane au scris editorilor cărţii că această instruire este esenţială. Iată ce se spunea într-o scrisoare: „Săptămâna trecută când am fost cu fiul meu, Javan, la pediatru, doamna doctor m-a întrebat dacă discutasem cu copilul despre folosirea corectă a părţilor intime ale corpului. Ea a fost foarte impresionată când i-am spus că am făcut acest lucru cu ajutorul noii noastre cărţi“.

18. Cum abordează cartea Marele Învăţător subiectul omagierea simbolurilor naţionale?

¹⁸ Un alt capitol abordează relatarea biblică despre cei trei tineri evrei, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care au refuzat să se plece înaintea unei imagini ce reprezenta statul babilonian (Daniel 3:1–30). Poate că unii nu fac legătura între a te închina în faţa unei imagini şi salutul drapelului aşa cum se arată în cartea Marele Învăţător. Observaţi însă ce a afirmat un scriitor pe nume Edward Gaffney într-un interviu acordat revistei U.S. Catholic. El a menţionat că, atunci când fetiţa lui i-a zis după prima zi de şcoală că a învăţat „o rugăciune nouă“, i-a cerut să i-o spună şi lui. Gaffney a precizat: „Cu mâna pe inimă, ea a început să rostească cu mândrie: «Jur credinţă drapelului . . .»“. În continuare, el a spus: „Imediat, parcă am avut o revelaţie. Martorii lui Iehova aveau dreptate. Încă din primele clase, în şcolile noastre se promovează o formă de închinare naţională, care implică o loialitate absolută“.

Merită toate eforturile

19. Ce răsplăţi aduce educarea copiilor?

¹⁹ Da, merită să depuneţi toate eforturile pentru a vă învăţa copiii. O mamă din Kansas (SUA) a fost mişcată până la lacrimi când a citit o scrisoare de la fiul ei. El a scris: „Sunt foarte fericit că am avut parte de o educaţie care m-a ajutat să devin o persoană destul de echilibrată şi de stabilă pe plan afectiv. Tu şi tata meritaţi toate laudele“ (Proverbele 31:28). Cartea Ascultă de Marele Învăţător îi poate ajuta şi pe alţi părinţi să-şi înveţe copiii în aşa fel încât să-şi ocrotească această moştenire preţioasă.

20. Ce trebuie să-şi amintească întotdeauna părinţii, şi cum ar trebui să-i influenţeze acest lucru?

²⁰ Copiii noştri merită toată atenţia, eforturile şi timpul nostru. Ei cresc atât de repede! Profitaţi aşadar de orice ocazie pentru a fi cu ei şi a-i ajuta. N-o să vă pară rău. Iar copiii nu vor uita niciodată ce aţi făcut pentru ei. Amintiţi-vă întotdeauna că Dumnezeu vi i-a dat. Ce moştenire preţioasă aţi primit (Psalmul 127:3–5)! De aceea, purtaţi-vă cu ei ca şi când ar trebui să-i daţi socoteală lui Dumnezeu pentru modul în care îi creşteţi. De fapt, chiar va trebui să daţi socoteală!

[Notă de subsol]