Binecuvîntaţi numele sfînt al lui Iehova!

„Gura mea va vorbi lauda lui Iehova; şi toată carnea să binecuvînteze numele său sfînt pînă în timp indefinit, chiar pentru totdeauna.“ — PSALM 145:21.

1, 2. (a) În ce fel a contestat Satan guvernarea lui Dumnezeu? (b) Ce întrebări se ridică în legătură cu Psalmul 145:11–21?

IEHOVA este, în mod incontestabil, Suveranul universului. Satan însă a contestat dreptatea şi legitimitatea guvernării lui Dumnezeu (Geneza 2:16, 17; 3:1–5). Diavolul a mai pus la îndoială şi integritatea tuturor slujitorilor lui Dumnezeu, atît din cer, cît şi de pe pămînt (Iov 1:6–11; 2:1–5; Luca 22:31). De aceea, Iehova a acordat timp, pentru ca toate creaturile inteligente să vadă roadele rele ale rebeliunii împotriva guvernării sale şi să îşi poată dovedi atitudinea faţă de aceste controverse.

² Psalmul 145 ne ajută să adoptăm o poziţie fermă în favoarea guvernării lui Dumnezeu. În ce fel? Ce spune David despre regalitatea lui Iehova? Şi cum îi tratează Dumnezeu pe aceia care apără această regalitate? Răspunsuri utile la aceste întrebări aflăm în Psalm 145:11–21.

Vorbiţi despre regalitatea lui Iehova

3. Dacă regalitatea lui Iehova este scumpă inimii noastre, ce vom face noi?

³ Guvernarea lui Iehova a prezentat un mare interes pentru David, care a spus: „Ei vor spune despre gloria regalităţii tale şi vor vorbi despre puterea ta, pentru a le face cunoscute fiilor oamenilor faptele sale de putere şi gloria splendorii regalităţii sale“ (Psalm 145:11, 12). Oamenii vorbesc despre lucruri care prezintă interes pentru ei. Astfel, un om vorbeşte despre familia, despre casa ori despre recolta sa. „Un om bun scoate lucruri bune din tezaurul bun al inimii lui“, a zis Isus (Luca 6:45). Dacă guvernarea lui Dumnezeu este scumpă inimii noastre, noi ne vom ruga să vină Regatul său şi le vom vorbi şi altora despre justiţia, dreptatea şi pacea care vor domni sub guvernarea sa. Noi îl vom lăuda pe Iehova în calitate de „Rege al eternităţii“ şi vom vorbi despre manifestarea suveranităţii sale prin intermediul Regatului Mesianic pus în mîinile scumpului său Fiu, Isus Cristos (Apocalips 15:3; Isaia 9:6, 7). Ce privilegiu este să vorbim despre gloria cerească a regalităţii lui Iehova, care va fi reflectată în curînd de frumuseţea unui paradis pămîntesc ce va fi plin de fericite creaturi perfecte! — Luca 23:43.

4. Cînd avem ocazia să vorbim despre „puterea“ lui Iehova, şi cum sîntem noi susţinuţi în această activitate?

⁴ Aprecierea acestor lucruri ne va îndemna, de asemenea, să vorbim despre „puterea“ lui Iehova. Cu toate că el este „înălţat în putere“, nu abuzează niciodată de ea (Iov 37:23). El şi–a folosit puterea pentru a crea pămîntul şi omenirea şi o va exercita pentru a–i distruge pe cei răi. Noi avem ocazia să vorbim despre puterea lui Dumnezeu atunci cînd proclamăm vestea bună. Şi nu sîntem noi oare recunoscători pentru că această Sursă supremă a tăriei ne împuterniceşte să îndeplinim această lucrare? (Isaia 40:29–31). Da, în calitate de Martori ai lui Iehova, noi sîntem susţinuţi în serviciul sacru de puterea şi spiritul lui Dumnezeu. Numai în felul acesta este posibil să fie proclamat cu un admirabil succes mesajul Regatului în întreaga lume. — Psalm 28:7, 8; Zaharia 4:6.

5. Deoarece mulţimile nu au cunoştinţă despre „acţiunile puternice“ ale lui Iehova, ce ar trebui noi să facem?

⁵ Este necesar să aducem la cunoştinţa fiilor oamenilor „acţiunile puternice“ ale lui Iehova, la fel cum şi israeliţii le–au povestit copiilor lor despre modul în care i–a eliberat Iehova din robia egipteană (Exod 13:14–16). Oamenii înalţă monumente în cinstea acelora ale căror fapte sînt considerate remarcabile, dar cîţi au cunoştinţă despre acţiunile puternice ale lui Dumnezeu? Lucrurile stau aşa cum s–a exprimat un savant: „Ai imortalizează în bronz faptele eroilor lor, dar glorioasele acţiuni ale lui Iehova sînt scrise pe nisip şi mareea timpului le spală din memoria prezentă.“ Acţiunile în sine nu sînt spălate, însă ele le sînt necunoscute mulţimilor. Astfel, în lucrarea noastră din casă în casă, atunci cînd conducem studii biblice, precum şi în alte ocazii, să vorbim cu zel despre acţiunile puternice ale lui Dumnezeu.

6. (a) În ce împrejurare care a avut loc cu mulţi ani în urmă a fost bine exprimat spiritul plin de zel cu care ne îndeplinim serviciul sacru? (b) În esenţă, ce s–a spus în 1922 cu privire la anunţarea Regatului?

⁶ Tot cu zel ar trebui să facem şi noi cunoscută gloria regalităţii lui Dumnezeu. Zelul pentru un asemenea serviciu al Regatului a fost evident atunci cînd, în 1922, J.F. Rutherford, pe atunci preşedinte al Watch Tower Society, li s–a adresat congresiştilor întruniţi la Cedar Point, Ohio, şi a spus: „De la 1914, Regele gloriei şi–a preluat puterea (. . .) Regatul cerului este aproape; Regele domneşte; imperiul lui Satan se prăbuşeşte; milioane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodată. Crezi tu lucrul acesta? (. . .) Dacă da, atunci înapoi, pe teren, o, voi fii ai Dumnezeului celui preaînalt! Încingeţi–vă armura! Fiţi sobri, fiţi vigilenţi, fiţi activi, fiţi curajoşi. Fiţi martori fideli şi demni de încredere pentru Domnul. Înaintaţi în luptă pînă cînd ultima rămăşiţă a Babilonului va fi pustiită. Vestiţi mesajul în lung şi în lat. Lumea trebuie să ştie că Iehova este Dumnezeu şi că Isus Cristos este Rege al regilor şi Domn al domnilor. Aceasta este ziua tuturor zilelor. Priviţi, Regele domneşte! Voi sînteţi agenţii săi de publicitate. De aceea, anunţaţi, anunţaţi, anunţaţi Regele şi regatul său!“

7. Ce sentimente ar trebui să avem faţă de activitatea noastră de proclamatori ai Regatului?

⁷ Ce bucurie este aceea de «a ne gîndi la numele lui Dumnezeu», de a le vorbi altora despre guvernarea sa şi de–a anunţa Regatul Mesianic al scumpului său Fiu! (Maleahi 3:16). În calitate de proclamatori şi apărători ai Regatului, noi ţinem mult la privilegiul de a declara vestea bună şi de a întoarce inimile altora spre Dumnezeu, spre Cristos şi spre Regat. Ar trebui să existe în noi o înflăcărată dorinţă de a le vorbi altora despre glorioasa splendoare a regalităţii lui Iehova. — Vezi Ieremia 20:9.

8. (a) De cine este reprezentată astăzi guvernarea lui Iehova? (b) De ce se poate spune că Dumnezeu are o stăpînire „pentru toate generaţiile succesive“?

⁸ Noi ar trebui să ne simţim îmboldiţi să anunţăm cu mare zel Regatul lui Dumnezeu, aşa cum a spus în continuare David: „Regalitatea ta este o regalitate pentru toate timpurile indefinite şi stăpînirea ta pentru toate generaţiile succesive“ (Psalm 145:13). În timp ce psalmistul continuă să mediteze la regalitatea lui Iehova, el schimbă pronumele, trecînd de la persoana a treia, „a sa“, la persoana a doua, „a ta“, adresîndu–şi direct lui Dumnezeu cuvintele sale de rugăciune. Desigur, guvernarea lui Iehova, reprezentată de Regatul Mesianic, nu înlocuieşte regalitatea eternă a lui Iehova. În realitate, atunci cînd omenirea ascultătoare va fi fost ridicată la perfecţiune, Cristos va înmîna Tatălui Regatul (1 Corinteni 15:24–28). Astfel, Dumnezeu are o stăpînire „pentru toate generaţiile succesive“. Iehova era Rege atunci cînd a fost creat Adam şi va avea stăpînire pentru totdeauna asupra oamenilor drepţi.

9. Ce se poate spune despre acel verset din Psalmul 145 care ar trebui să înceapă cu litera ebraică nun?

⁹ În acest psalm scris în acrostih, textul masoretic omite un verset, pe acela care trebuia să înceapă cu litera ebraică nun. Dar, în conformitate cu Septuaginta greacă, Peshitta siriană şi Vulgata latină, un manuscris ebraic îl redă astfel: „Iehova este fidel în toate cuvintele sale şi plin de bunătate iubitoare [sau: „loial“] în toate lucrările sale.“ (New World Translation of the Holy Scriptures — With References, nota de subsol.) Dumnezeu îşi împlineşte toate promisiunile sale şi este loial, iubitor şi amabil faţă de toţi aceia care apreciază bunătatea sa. — Iosua 23:14.

Sprijinul lui Iehova nu eşuează niciodată

10. Cum «dă sprijin» Dumnezeu?

¹⁰ Regele etern nu ignoră niciodată situaţiile grele prin care trec slujitorii săi. De aceea, David a putut să spună: „Iehova le dă sprijin tuturor celor ce cad şi îi ridică pe toţi cei ce sînt încovoiaţi“ (Psalm 145:14). Încă din zilele lui Abel, Iehova i–a sprijinit pe închinătorii Săi. Lăsaţi singuri, noi vom cădea de multe ori sub poverile noastre. Noi nu avem destulă putere pentru a putea duce toate greutăţile vieţii şi persecuţiile cu care ne confruntăm ca popor al lui Dumnezeu, dar Iehova ne susţine. Forma verbului ebraic utilizat aici arată că Dumnezeu «ne dă sprijin» încontinuu. Este demn de remarcat faptul că Ioan Botezătorul şi propriul Fiu al lui Dumnezeu au contribuit la ridicarea păcătoşilor căzuţi în privinţă morală. Cînd oamenii aceştia s–au căit şi au devenit slujitori ai lui Iehova, ei s–au bucurat de minunata binecuvîntare a sprijinului divin. — Matei 21:28–32; Marcu 2:15–17.

11. În ce fel «îi ridică» Iehova «pe toţi cei ce sînt încovoiaţi»?

¹¹ Este foarte reconfortant să ştim că „Iehova îi ridică pe toţi cei ce sînt încovoiaţi“ prin diferite încercări. El este plin de afecţiune faţă de cei care sînt deprimaţi printre noi, le dă consolare acelora dintre noi care sînt adînc îndureraţi şi ne ajută să vorbim cu îndrăzneală cuvîntul său atunci cînd sîntem persecutaţi (Fapte 4:29–31). Dacă acceptăm ajutorul său, el nu va permite niciodată să fim striviţi de poverile noastre (Psalm 55:22). Astfel, întocmai ca „fiica lui Avraam“ care era «încovoiată în două», dar a fost vindecată fizic de Isus, şi noi ar trebui să–l «glorificăm pe Dumnezeu» atunci cînd, plin de iubire, el ne ridică în privinţă spirituală (Luca 13:10–17). Cei unşi, încovoiaţi sub jugul robiei babilonice, au fost recunoscători atunci cînd Dumnezeu i–a ridicat în 1919, şi el le–a ridicat de la anul 1935 şi pe „alte oi“, care s–au dovedit pline de recunoştinţă. — Ioan 10:16.

12. De ce se poate spune că «ochii tuturor privesc cu speranţă» spre Dumnezeu?

¹² Iehova nu îşi neglijează niciodată poporul, aşa cum a arătat cu claritate David prin cuvintele: „Ochii tuturor privesc spre tine cu speranţă şi tu le dai hrana lor la timpul ei. Tu îţi deschizi mîna şi satisfaci dorinţa a tot ce este viu“ (Psalm 145:15, 16). Este ca şi cum ochii tuturor creaturilor vii sînt îndreptaţi cu speranţă spre Suveranul universului. Îngerii privesc spre Dumnezeu pentru a–şi putea continua viaţa. Şi aşa cum un copil priveşte spre părintele său pentru lucrurile necesare, noi privim spre Tatăl nostru ceresc. În realitate, de la el primesc mijloacele de existenţă atît oamenii, cît şi animalele. Nimeni altcineva nu le poate satisface necesităţile. Dumnezeu le dă „hrana lor la timpul ei“, adică atunci cînd ea este necesară.

13. În ce moduri îşi «deschide» Iehova mîna şi «satisface dorinţa a tot ce este viu»?

¹³ Dumnezeu «îşi deschide mîna şi satisface dorinţa a tot ce este viu» (Psalm 104:10–28). Este adevărat că unele animale mor din lipsă de hrană. Mulţi oameni suferă de foame ca victime ale egoismului, opresiunii şi a utilizării incorecte a resurselor. În plus, Isus Cristos a prezis că «lipsurile de alimente» aveau să constituie una dintre particularităţile «semnului» prezenţei sale în aceste zile din urmă (Matei 24:3, 7). Dar nimic din toate acestea nu se întîmplă pentru că Iehova ar fi lipsit de generozitate sau incapabil să se îngrijească de cele necesare. Gîndiţi–vă la sutele de milioane de creaturi pe care le–a păstrat el în existenţă! Ba mai mult, psalmul acesta ne dă asigurarea că sub Regatul Său, atunci cînd «omul nu va domina asupra omului spre paguba lui», Dumnezeu ne va satisface toate nevoile materiale şi spirituale (Ecleziast 8:9; Isaia 25:6). Nici astăzi chiar noi nu sîntem în situaţia de a suferi de foame în privinţă spirituală, deoarece Dumnezeu ne furnizează din abundenţă hrana de acest fel, la timpul ei, prin intermediul «sclavului fidel şi prevăzător» (Matei 24:45–47; 1 Petru 2:2). Figurat vorbind, Martorii lui Iehova sînt oamenii cel mai bine hrăniţi de pe pămînt. Manifeşti tu recunoştinţă pentru aceste daruri atît de generoase?

Iehova îi păzeşte pe cei care îl iubesc

14. De ce putea David să spună că „Iehova este drept în toate căile sale şi loial în toate lucrările sale“?

¹⁴ Nechibzuinţa noastră ne–ar putea «deforma calea» şi ne–ar putea crea greutăţi, dar nu ar trebui să aruncăm niciodată vina asupra lui Dumnezeu pentru aceste dificultăţi (Proverbe 19:3). David arată motivul atunci cînd spune: „Iehova este drept în toate căile sale şi loial în toate lucrările sale“ (Psalm 145:17). Dumnezeu acţionează întotdeauna într–un mod integru, just şi îndurător. Îndurarea lui este evidentă în special în măsurile pentru salvare luate prin intermediul jertfei de răscumpărare a lui Isus (Fapte 2:21; 4:8–12). Iehova este, de asemenea, „loial în toate lucrările sale“, adică este întotdeauna fidel, iubitor şi imparţial. Ca „imitatori ai lui Dumnezeu“, să fim, aşadar, şi noi integri, drepţi, îndurători, imparţiali şi loiali. — Efeseni 5:1, 2; Deuteronom 32:4; Psalm 7:10; 25:8; Isaia 49:7; Fapte 10:34, 35.

15. În ce fel l–am «chemat noi pe Dumnezeu în adevăr», şi ce rezultat a avut faptul că am procedat astfel?

¹⁵ Deoarece Dumnezeu este drept şi loial, noi sîntem atraşi spre el. În plus, David ne dă asigurarea: „Iehova este aproape de toţi cei care îl cheamă, de toţi cei care îl cheamă în adevăr“ (Psalm 145:18). La botezul nostru ca slujitori dedicaţi, noi am invocat numele lui Iehova (Fapte 8:12; 18:8; Romani 10:10–15). Fiindcă noi ne–am apropiat în felul acesta de Dumnezeu, şi el se apropie de noi (Iacob 4:8). Noi «îl chemăm în adevăr» în sensul că îl chemăm în modul corect, prin intermediul lui Isus Cristos. Şi Iehova va rămîne aproape dacă ne închinăm lui „cu spirit şi adevăr“, manifestînd o „credinţă fără ipocrizie“, «continuînd să rămînem neclintiţi, ca şi cum l–am vedea pe Acela care este invizibil» (Ioan 4:23, 24; 1 Timotei 1:5; Evrei 11:27). Atunci rugăciunile noastre nu vor fi zadarnice, nici nu vom fi singuri în confruntarea cu lumea lui Satan, ci vom continua să ne bucurăm de ajutorul şi de îndrumarea divină (Psalm 65:2; 1 Ioan 5:19). Ce imensă siguranţă ne oferă faptul acesta!

16. De ce şi în ce fel «îndeplineşte Iehova dorinţa celor care se tem de el»?

¹⁶ Noi dispunem, de asemenea, de adevărata siguranţă şi datorită faptului că Iehova face şi alte lucruri în folosul nostru. David a spus: „El va îndeplini dorinţa celor care se tem de el şi va auzi strigătul lor de ajutor şi îi va salva“ (Psalm 145:19). Iehova «ne îndeplineşte dorinţa» fiindcă noi avem un respect profund faţă de Dumnezeul nostru şi o teamă sănătoasă de a nu–i displace (Proverbe 1:7). Inima noastră ascultătoare ne–a îmboldit să ne dedicăm lui Iehova, iar atitudinea noastră este: „Să se înfăptuiască voinţa ta.“ Deoarece voinţa sa este ca noi să proclamăm mesajul Regatului, el ne îndeplineşte dorinţa de a face această lucrare (Matei 6:10; Marcu 13:10). Dumnezeu «ne îndeplineşte dorinţa» fiindcă noi nu ne rugăm în mod egoist, ci îi cerem lucruri care sînt în armonie cu voinţa sa. De aceea el ne dă lucrurile care sînt în acord cu voinţa sa şi care sînt spre binele nostru. — 1 Ioan 3:21, 22; 5:14, 15; vezi pentru comparaţie; Matei 26:36–44.

17. De ce putem fi siguri că „strigătul de ajutor“ va fi auzit de Dumnezeu?

¹⁷ Ca Martori loiali ai lui Iehova, noi putem fi, de asemenea, siguri că „strigătul de ajutor“ nu va ajunge niciodată la urechi surde. Dumnezeu l–a scăpat pe David din nenorocire şi l–a salvat pe Isus, chiar înviindu–l din morţi. Noi putem fi siguri că Iehova ne va elibera atunci cînd ne vom afla în faţa asaltului duşman, în special în decursul atacului lui Gog (Ezechiel 38:1—39:16). În realitate, în decursul oricărui timp de necaz noi ne putem ruga cu toată încrederea, asemenea lui David: „Arată–mi favoare, o, Iehova, căci sînt la mare strîmtorare (. . .) Căci am auzit veşti rele din partea multora, spaima fiind în toate părţile. Cînd ei se îngrămădesc la un loc ca unul singur împotriva mea, ei plănuiesc să–mi piardă sufletul. Dar eu — în tine mi–am pus eu încrederea, o, Iehova. Eu am spus: «Tu eşti Dumnezeul meu.»“ — Psalm 31:9–14.

18. Cum tragem folos din faptul de a şti că Iehova «îi păzeşte pe toţi aceia care îl iubesc», dar că «îi va nimici pe cei răi»?

¹⁸ Iehova Dumnezeu este întotdeauna gata să ne ajute. David a spus în acest sens: „Iehova îi păzeşte pe toţi aceia care îl iubesc, dar îi va nimici pe toţi cei răi“ (Psalm 145:20). Da, dacă noi îl iubim pe Dumnezeu, el ne va binecuvînta şi ne va susţine (Numere 6:24–26). El «le plăteşte cu vîrf şi îndesat celor trufaşi», dar îi ocroteşte pe slujitorii săi umili, nepermiţînd să se întîmple nimic ce le–ar putea cauza daune cu caracter permanent. Deoarece Iehova este cu noi, să fim curajoşi (Psalm 31:20–24; Fapte 11:19–21). «Nici o armă făurită împotriva noastră nu va avea succes» (Isaia 54:17; Psalm 9:17; 11:4–7). Aceia care îşi dovedesc iubirea faţă de Dumnezeu ca slujitori dedicaţi şi fideli ai săi ştiu din proprie experienţă lucrul acesta. Ca grup, Martorii lui Iehova vor trece în siguranţă prin „necazul cel mare“, care va veni asupra celor răi (Apocalips 7:14). Iar rezolvarea acestei mari controverse a regalităţii universale a lui Iehova va fi o mare binecuvîntare pentru „toţi aceia care îl iubesc“!

Continuaţi să binecuvîntaţi numele sfînt al lui Iehova

19. De ce vorbeşte gura noastră „lauda lui Iehova“?

¹⁹ David îşi încheie mişcătorul său psalm prin cuvintele: „Gura mea va vorbi lauda lui Iehova; şi toată carnea să binecuvînteze numele său sfînt pînă în timp indefinit, chiar pentru totdeauna“ (Psalm 145:21). Ca Martori ai lui Iehova, noi apreciem măreţia, bunătatea, regalitatea binevoitoare, sprijinul ce nu dă greş, precum şi neobosita veghere a lui Iehova asupra slujitorilor săi. Astfel, întocmai ca în cazul lui David, gura noastră vorbeşte laudele lui Dumnezeu. Noi ne simţim îndemnaţi să–i acordăm devoţiunea noastră exclusivă, să–i mulţumim pentru multele sale binecuvîntări şi să–i lăudăm „frumosul nume“. — 1 Cronici 29:10–13; Exod 20:4–6.

20. Avînd în faţă perspectiva eternităţii, care ar trebui să fie acum hotărîrea noastră?

²⁰ Deoarece Iehova ne binecuvîntează în fiecare zi, să îl binecuvîntăm şi noi cu regularitate, adică să îl vorbim de bine. Să predicăm cu zel vestea bună, spre lauda lui Dumnezeu, şi să le spunem altora că în curînd «toată carnea va binecuvînta numele său sfînt». Ce minunat lucru va fi să trăieşti atunci cînd toţi locuitorii pămîntului — cu adevărat toate creaturile inteligente din univers — vor cînta laude Tatălui nostru ceresc! (Psalm 148:1–13). Binecuvîntat să fie Iehova pentru că ne–a dezvăluit numele său şi ne–a acordat privilegiul de a fi Martori ai săi (Psalm 83:18; Isaia 43:10–12). Fie ca noi să ne comportăm într–un mod potrivit cu calitatea de purtători ai acestui nume sacru şi de persoane care se roagă pentru sfinţirea lui (Luca 11:2). Să îi slujim cu loialitate lui Dumnezeu, aşa încît, în noul său sistem, vocea noastră să fie auzită în corul acelora care vor binecuvînta pentru totdeauna numele sfînt al lui Iehova.

Ce comentarii puteţi face?

◻ Ce vom face dacă regalitatea lui Iehova este un lucru scump pentru inima noastră?

◻ De cine este reprezentată astăzi regalitatea lui Dumnezeu?

◻ În ce fel «îi ridică Iehova pe toţi cei care sînt încovoiaţi»?

◻ În ce moduri îşi «deschide» Dumnezeu «mîna şi satisface dorinţa a tot ce este viu»?

◻ Cum putem binecuvînta numele sfînt al lui Iehova?

[Legenda fotografiei de la pagina 202]

În 1922, cuvintele «anunţaţi Regele şi Regatul» i–au îmboldit la o activitate mai amplă pe apărătorii regalităţii lui Iehova