Mantia iernii

VI S-A întâmplat vreodată să priviţi fermecaţi cum cad fulgii de nea? Dacă da, fără îndoială că sunteţi de acord că aceasta este una dintre cele mai frumoase şi mai liniştitoare privelişti, îndeosebi dacă vă aflaţi în siguranţa şi căldura din casă, fără ca vreo treabă urgentă să vă oblige să ieşiţi afară. Pe măsură ce mantia albă se îngroaşă, parcă pretutindeni se aşterne o pace şi o linişte adâncă. Până şi vacarmul oraşului dispare odată cu căderea milioanelor de fulgi graţioşi.

Nu este uimitor însă faptul că ceva atât de graţios precum căderea fulgilor de zăpadă poate deveni ceva distructiv? Oraşe pline de freamăt, cum este New York-ul — deseori numit „oraşul care nu doarme niciodată“ —, pot ajunge într-o stare jalnică atunci când stratul de zăpadă se înalţă prea mult.

Nu este de mirare deci că Dumnezeu l-a întrebat pe fidelul Iov următoarele: „Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, pe care le păstrez pentru timpul necazului, pentru zilele de război şi de bătălie?“ (Iov 38:22, 23). Într-adevăr, în mâinile lui Iehova Dumnezeu, Creatorul ei, zăpada poate deveni o armă înfricoşătoare.

Totuşi, de cele mai multe ori, zăpada contribuie mai degrabă la ocrotirea vieţii decât la distrugerea ei. De exemplu, Biblia spune că Dumnezeu „dă zăpada ca lâna“ (Psalmul 147:16). În ce sens este zăpada ca lâna? Biblia foloseşte atât zăpada, cât şi lâna ca simboluri ale curăţeniei şi ale purităţii (Isaia 1:18). Mai există însă o altă asemănare importantă. Atât zăpada, cât şi lâna acţionează ca izolatori. The World Book Encyclopedia spune: „Lâna . . . izolează atât împotriva frigului, cât şi a căldurii“. Cât despre zăpadă, World Book menţionează faptul că şi ea „constituie un bun izolator. Zăpada ocroteşte de frigul rece al iernii plantele şi animalele care hibernează“.

Prin urmare, când veţi mai privi cum cad din cer fulgii de nea, vă puteţi gândi la puterea inspiratoare de teamă a lui Dumnezeu. Sau vă puteţi gândi la tandra ocrotire de care dă el dovadă atunci când aşterne peste creaţie o mantie albă, la fel ca un părinte iubitor ce îşi acoperă cu grijă copilaşul atunci când îl pune la culcare.