Psalmii
Ca să fii fericit, veghează asupra tovărăşiilor tale
PRIETENII pot avea o influenţă bun sau rea. Adesea oamenii mărturisesc că, din cauza prietenilor, au început să folosească droguri, şi tutun sau au fost implicaţi într-un mod imoral de viaţă. Făcînd un efort hotărăşie cu oameni care ţin la principiile drepte, alţii au reuşit să învingă obiceiuri dăunătoare.
Cu adevărat, deci, dacă doreşti fericire şi securitate adevărată, trebuie să eviţi asocierea cu cei care nu au iubire pentru ceea ce este drept. Acest punct de vedere este accentuat cu putere în Biblie. In cartea Psalmilor, de exemplu, citim: «Fericit este omul care nu s-a dus la sfatul celor răi, nu a păşit pe calea păcătoşilor şi n-a şezut pe scaunul batjocoritorilor.» — Ps. 1:1
Cei care nu ţin cont de căile lui Dumnezeu, nu vor găsi niciodată fericirea. Ca un Tată iubitor, Cel Prea Inalt a dat numai astfel de legi care promovează bunăstarea creaturilor sale inteligente. De aceea, persoana fericită este aceea care refuză să adopte povaţa sau «sfatul» celui nelegiuit ca o călăuză în viaţă. Deoarece el respinge cu fermitate modul lor de gîndire, este sigur că nu intenţionează să păşească ‘pe calea păcătoşilor’. Aceasta înseamnă că nu îl vei găsi în societatea lor, nedorind să o frecventeze. Prin urmare, el nu se coboară pînă acolo încît să facă parte din cercul lor intim şi să batjocorească atitudinea de respect profund faţă de lucrurile de natură divină.
Fără îndoială, fericirea celui drept ne se găseşte într-o viaţă de renunţări. Nu, el găseşte o plăcere reală în lucruri ziditoare, umplîndu-şi mintea şi inima cu ceea ce este sănătos. Psalmul 1 continuă: «Plăcerea sa este în legea lui Iehova şi din legea sa citeşte el în şoaptă zi şi noapte» (Ps. 1:2). Plăcerea reală a celui drept rezultă din satisfacerea dorinţei sale adevărate de a cunoaşte legea lui Iehova şi de a o aplica. (Compară cu Iacob 1:25) Nu trece o zi în care să nu ia în considerare problemele spirituale.
Ca toţi ceilalţi oameni, cei drepţi trec prin încercări, dar ei sînt în stare să le învingă cu succes, exact aşa cum un copac sănătos rezistă vînturilor relativ puternice. Psalmistul compara în mod potrivit omul cu o atitudine de respect profund faţă de lucrurile de natură divină cu un copac puternic, într-un loc bine udat, zicînd: «El va deveni cu siguranţă asemenea unui pom sădit lîngă izvoare de apă, care-şi dă propriul fruct la timpul său şi al cărui frunziş ne se veştejeşte, şi orice face el va reuşi» (Ps. 1:3). Un copac sădit lîngă un izvor nesecat de apă ne se va usca în decursul unui timp de secetă sau a unei veri prea calde, ci va aduce roade. La fel şi tăria oamenilor drepţi vine dintr-o sursă nesecată, anume Iehova Dumnezeu. Cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu, ei sînt în stare să se menţină sub presiunea încercărilor şi a dificultăţilor. In sfîrşit, ei reuşesc în orice, deoarece obiectivul lor principal este să rămînă servi aprobaţi ai Celui Atotputernic. Arşiţa opoziţiei nu-i îndepărtează de la hotărîrea lor. Ei ies victorioşi ca persoane aprobate de Iehova Dumnezeu.
Cît de diferit este cazul celor răi! S-ar putea părea că ei prosperă pentru un timp, dar ei nu au siguranţă permanentă. Psalmistul continuă: «Cei răi nu sînt aşa, ci sînt ca pleava pe care o spulberă vîntul. Iată pentru ce cei răi nu vor sta în picioare la judecată, nici păcătoşii în adunarea celor drepţi. Căci Iehova a luat cunoştinţă de cărarea celor drepţi, dar calea delor nelegiuiţi va pieri.» — Ps. 1:4–6
In consecinţă, cei răi nu au mai multă siguranţă, decît pleava în timpul procesului de vînturare. Pleava este îndepărtată, în timp ce boabele mai grele de cereale cad la pămînt. In mod asemănător cei drepţi rămîn, dar cei răi sînt îndepărtaţi ca pleava fără valoare. Cînd vin la judecată, cei răi pur şi simplu nu vor sta ca aprobaţi, ci vor fi condamnaţi. Ei nu vor avea loc printre cei drepţi. Cei socotiţi păcătoşi nu vor reuşi sub nici o formă să fie în adunarea celor drepţi.
Motivul pentru care cei lipsiţi de respect faţă de lucrurile de natură divină nu vor sta ca aprobaţi înaintea lui Iehova Dumnezeu şi nu vor fi număraţi împreună cu cei drepţi este că Cel Atotputernic cunoaşte «calea celor drepţi». Da, el aprobă cursul vieţii lor şi îi răsplăteşte în consecinţă. Calea oamenilor drepţi, aşadar, rămîne pentru totdeauna, dar calea celor nelegiuiţi piere. Deoarece cei nelegiuiţi pier, calea sau cursul lor de viaţă se sfîrşeşte împreună cu ei.
Cu adevărat, primul psalm ne dă o caldă încurajare ca să găsim plăcere în legea lui Dumnezeu, în timp ce evităm intimitatea cu cei care nu au iubire adevărată pentru Cel Prea Inalt. Acest mod de a acţiona ne va aduce fericire nu doar pentru cîţiva ani, ci pentru eternitate, ca servii loiali ai lui Iehova Dumnezeu.