Psalmii

Scopul lui Dumnezeu triumfă

DUMNEZEU are un scop iar naţiunile de asemenea. Aceste scopuri diferă considerabil între ele. Intr-adevăr în Cuvîntul său, Dumnezeu a spus: «După cum cerurile sînt mai înalte decît pămîntul, tot aşa şi căile mele sînt mai înalte decît căile voastre, şi gîndurile jele mai înalte decît gîndurile voastre.» Acelaşi lucru se poate spune şi despre scopurile lui Dumnezeu cu privire la neamul omenesc. — Is. 55:9

Psalmistul arată clar motivul pentru care aceste scopuri sînt în dezacord, zicînd: «Pentru ce s-au agitat naţiunile şi grupurile naţionale au murmurat încontinuu lucruri deşarte?» Scopul lor este deşert, zadarnic, condamnat la eşec şi totuşi ei continuă să-l urmărească. Ei nu pot să aducă pace şi armonie pe pămînt. Cu toate acestea, ei îşi duc acţiunile lor pînă acolo încît se opun domniei lui Dumnezeu, căci psalmistul zice: «Regii pămîntului au luat poziţie şi înalţii funcţionari s-au strîns grămadă ca un singur om împotriva lui Iehova şi împotriva Unsului său.» — Ps. 2:1, 2

REGELE LUI DUMNEZEU

Acest uns este Isus Cristos, Regele lui Dumnezeu. Apostolii au aplicat Psalmul 2:1, 2 la Isus (Fapt. 4:24–27). Naţiunile puteau să-l recunoască, dar ele considera că nu le-ar place să ajungă sub cerinţele şi restricţiile pe care Iehova şi regele său numit le va aduce, şi de aceea spun: «Să le rupem legăturile şi să le îndepărtăm lanţurile!» — Ps. 2:3

L-au neliniştit pe Dumnezeu aceste eforturi ale naţiunilor în vederea exercitării propriei lor suveranităţi şi a sta ilirii legilor proprii? El spune: «Cel ce şade în ceruri rîde; Iehova însuşi îi va batjocori.» El îşi atinge scopul ca şi cum aceşti domnitori nici n-ar exista. Lui însă îi displace atitudinea lor şi pentru că ei fac eforturi de a-i zădărnici scopul, «el le va vorbi în mînia sa (ca sunetul unui bubuit îngrozitor al tunetului) şi în urgia sa aprinsă (ca o mare lovitură de fulger) îi va zdruncina.» Ceea ce declară el, îi nelinişteşte foarte mult. Noi citim în continuare: «Eu, da eu l-am instalat pe regele meu pe Sion, muntele meu cel sfînt». Tronul dominaţiei terestre e deja ocupat de Regele uns ales de Dumnezeu. Nu mai e loc pentru altul. — Ps. 2:4–6

Apoi Regele Isus Cristos însuşi vorbeşte: «Să mă refer la hotărîrea lui Iehova (Dumnezeu făcuse deja cu Fiul său un legămînt pentru Regat)! El mi-a zis: ‘Tu eşti fiul meu; eu astăzi am devenit tatăl tău.’» Regele este deci propriul Fiu al lui Dumnezeu şi deţine poziţia cea mai apropiată de Iehova, fiind încercat şi găsit loial şi demn de încredere. Regele se referă apoi la dreptul său regal, căci Dumnezeu i-a zis: «Cere-mi să-ţi dau naţiunile ca moştenire şi marginile pămîntului ca posesiune». El are o moştenire ca unul pe care Dumnezeu l-a făcut întîi născut şi tot ce are de făcut e să o ceară, ceea ce şi face din marea sa dorinţă de a împlini voia lui Dumnezeu cu privire la pămînt. — Ps. 2:7, 8

DECRETUL LUI DUMNEZEU IMPOTRIVA NAŢIUNILOR

Astfel, deci, care este poziţia naţiunilor astăzi, împreună cu toate armamentele lor? Regele va executa ordinul divin care spune: «Tu le vei zdrobi cu un sceptru de fier şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar». Sceptrele regilor din vechime erau făcute din lemn, fildeş sau alte materiale. Unele erau făcute din fier, aşa cum este şi acesta. Această ilustrare arată aici uşurinţa cu care Cristos, Regele, va distruge naţiunile. — Ps. 2:9

Trebuie ca domnitorii naţionali să suporte neapărat distrugerea? Nu, căci psalmistul apelează la ei, zicînd: «Si acum, o regi, fiţi cu luare aminte; lăsaţi-vă să fiţi corectaţi, o, judecători si pămîntului!» Ei sînt invitaţi să asculte, să-şi examineze deşertăciunea planurilor lor în contrast cu ceea ce va face Regatul lui Dumnezeu în folosul oamenilor şi să-şi corecteze calea. — Ps. 2:10

Regii pămîntului sînt îndemnaţi să-i «servească lui Iehova cu frică şi să se bucure tremurînd». Dacă ei ar întreprinde această acţiune, în loc de a se agita, ar putea să se bucure de perspectivele pe care Regele le pune înaintea lor. Dar ei ar trebui să renunţe la aroganţa şi mîndria pe care le manifestă în domnia lor. Ei ar trebui să o facă acum, înainte de a fi prea tîrziu. Ar fi necesar să recunoască superioritatea zdrobitoare a suveranităţii lui Dumnezeu şi că nimeni nu i se poate împotrivi lui Iehova şi Unsului său. — Ps. 2:11

O INVITAŢIE NILOSTIVA

Domnitorii sînt sfătuiţi deci ca în loc să se opună lui Dumnezeu, să urmeze invitaţia: «Sărutaţi pe fiul, pentru ca el (Dumnezeu) să nu se mînie şi să nu pieriţi pe calea voastră» (Ps. 2:12). Iehova, marele Suveran, trebuie să fie ascultat cînd ia o hotărîre. Cînd el a aşezat pe Fiul său pe tron, domnitorii pămîntului trebuia să înceteze de a «murmura lucruri deşarte». Ei trebuia să-l fi recunoscut imediat pe Rege, acordîndu-i supunere totală.

Cei care refuză să recunoască autoritatea Regelui ales de Dumnezeu, îl insultă în realitate pe Cel Prea Inalt. Ei tăgăduiesc suveranitatea sa universală, capacitatea şi autoritatea sa de a alege regele care este cel mai bun domnitor pentru neamul omenesc. Unii ca aceştia vor constata că furia lui Iehova îi va ajunge din urmă pe neaşteptate, cînd caută să-şi execute propriile lor planuri, «căci mînia sa se aprinde cu uşurinţă», ea fiind irezistibilă. Cu siguranţă că acesta este un avertisment cinstit pe care ei ar trebui să-l accepte recunoscători, căci el înseamnă viaţă pentru ei, dacă îl iau în consideraţie. — Ps. 2:12 a

Celor care au aprobat tacit planurile naţiunilor şi chiar şi celor care s-au opus Regatului Unsului lui Dumnezeu le mai rămîne deci timp să găsească siguranţă. In primejdia care îi ameninţă, aceştia pot fugi la Iehova, căci el le adigură bucuros refugiu sub Regatul Fiului său, înainte ca acest Regat să nimicească naţiunile care i se împotrivesc.

Cum se poate ajunge în acest loc de refugiu şi ce înseamnă el pentru cineva care caută adăpost la el (Iehova)!» (Ps. 2:12b) Această protecţie nu e greu de găsit. Dar cum poate fi găsită? Mai întîi cineva trebuie să simtă nevoia de ceva mai bun decît ceea ce au de oferit naţiunile lumii. Apoi el trebuie să examineze Biblia pentru a vedea cum îşi poate armoniza viaţa cu principiile lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă de loc a duce o viaţă anormală.

Cei care studiază Biblia, în care se găseşte îndrumarea lui Dumnezeu, pot trăi o viaţă mai satisfăcătoare. Urmarea sfatului Bibliei le asigură relaţii familiale mai fericite, libertate de multe din temerile şi grijile care asaltează lumea de astăzi, precum şi cunoştinţa şi încrederea că îi sînt plăcuţi Creatorului. Nimeni altul în afară de Suveranul universal nu poate da o garanţie a «vieţii de acum şi a celei viitoare (după ce mînia sa va curăţi pămîntul de cei ce se opun la ceea ce este drept, respingînd domnia sa)» (1 Tim. 4:8). In calitate de Creator care ştie ce este cel mai bine pentru oameni, el îşi va realiza scopul său, pentru a-i binecuvînta cu pace, siguranţă permanentă şi satisfacţie sub Regatul Fiului său (Mat. 6:33). Cu adevărat este timpul de «a fi cu luare aminte», da, de a-l «săruta pe fiul», înainte ca Iehova Dumnezeu, în mînia sa, să-i nimicească pe domnitorii pămîntului şi regatele lor.