Părinţilor, mişcaţi inima copilului vostru

„Fiule, dacă inima ţi-a devenit înţeleaptă, inima mea se va bucura, da, chiar şi a mea.“ — Proverbele 23:15.

1, 2. a) Care este dorinţa părinţilor creştini? Dar cum s-a exprimat un părinte? b) Pînă unde trebuie să se ajungă în educarea copilului? De ce oare?

PĂRINŢII creştini doresc nespus să-şi apere copiii de pericolele din domeniul moral. Fără îndoială că dacă eşti părinte, împărtăşeşti aceeaşi teamă cu a unui tată creştin cu patru copii care a scris: „Morala cu care tinerii noştri sînt confruntaţi se inrăutăţeşte continuu şi uneori este greu să ţii piept fiecărui nou curent pe care îl adoptă lumea. Rugăciunea mea statornică este de a fi capabil să-i ajut. Îi iubesc atît de mult.“

² Dar de ce se întîmplă uneori ca un copil, chiar după ce a fost dus la întrunirile religioase şi a fost învăţat moralitatea biblică, să ajungă, totuşi, să se implice în imoralitate sexuală? Deşi învăţarea cu ajutorul creierului este importantă, inima joacă un rol vital, îndeosebi cu privire la morală. Ce poate face un părinte ca să mişte inima copilului său pentru ca ea ‘să devină înţeleaptă’? — Proverbele 4:23; 23:15.

PRIMEŞTE SFAT DE LA INIMĂ

3. Ce vrea să spună Proverbele 20:5? Ce acţiune necesită lucrul acesta din partea părinţilor?

³ Înainte de a atinge inima, trebuie să descoperi, într-o oarecare măsură, ce se află în ea. „Sfatul [adevăratul scop sau intenţiile adînc înrădăcinate]a din inima omului este ca apele adînci, dar omul care are discernămînt îl va scoate afară“ (Proverbele 20:5). Adevăratele sentimente din inima unui copil sînt ca apele din fundul unei fîntîni adînci. În timpurile biblice, unele fîntîni aveau o adîncime de peste 30 de metri, iar oamenii trebuiau să coboare pe scări pentru a „scoate“ apă. Nu era deloc simplu! A „scoate“ intenţiile copilului tău poate fi o treabă la fel de dificilă. Ca s-o faci ai nevoie de empatieb şi observaţie pătrunzătoare. Ea mai poate necesita şi o folosire îndemînatică a întrebărilor şi răbdare — uneori să fii dispus să discuţi cu copilul ore întregi, pînă să iasă la suprafaţă adevărata lui stare de spirit. Reamintindu-i copilului că şi tu ai trecut prin aceeaşi perioadă şi că şi tu eşti imperfect şi dîndu-i prilejul, uneori, să fie singur cu tine, îi vei uşura posibilitatea de a-şi descărea inima. — Iov 33:5–7.

4. Potrivit cu Proverbele 12:18, ce fel de vorbire poate fi în dauna comunicării?

⁴ Pe de altă parte, un cuvînt sau o afirmaţie „nechibzuită“ poate nărui totul. Unii vorbesc nechibzuit, „ca nişte împunsături de sabie.“ Cuvintele lor rănesc şi creează o separare. În consecinţă, străduiţi-vă să aveţi un „spirit reţinut,“ în timp ce ascultaţi cu toată seriozitatea. Poate că îţi aminteşti cînd cineva „a ţipat“ la tine sau şi-a bătut joc de sentimentele tale. Poate că respectivul a mai zis: „Las’ că te descurci tu!“ Ai mai dorit să-i mărturiseşti ceva acelei persoane? — Proverbele 12:18; 17:27.

5. a) De ce fel de instruire are nevoie un adolescent? b) Efectuează majoritatea părinţilor o asemenea instruire?

⁵ Cînd un copil ajunge la vîrsta adolescenţei, dorinţele lui sexuala devin foarte puternice. El doreşte să discute cu cineva care îi poate explica ce se petrece cu corpul său şi îi poate răspunde la un şir nesfîrşit de întrebări delicate şi foarte personale. Totuşi, într-un studiu făcut asupra a 1 400 de părinţi cu copii adolescenţi, 92% dintre ei n-au discutat niciodată cu copiii lor despre comportamentul sexual. Trecutul părinţilor, obiceiurile ţării sau credinţa că o asemenea discuţie nu este necesară, îi împiedică uneori chiar şi pe părinţii creştini să arate o asemenea grijă însoţită de discernămînt. Dar cît de importante sînt aceste discuţii?

6, 7. Cît este de important ca părinţii să discute despre comportamentul sexual cu copiii lor?

⁶ Ei bine, după ce a luat interviuri la mai multe familii, un bătrîn creştin a spus în încheiere: „Este interesant cum se urmează un exemplu: Pentru părinţii care s-au ocupat într-adevăr din timp de problema sexualităţii şi au muncit din greu ca să menţină o strînsă comunicare cu copiii lor, rezultatele au fost bune. Pentru cei care, din diferite motive, nu au abordat din timp problema, rezultatele au fost de obicei rele.“

⁷ Avantajele care rezultă dintr-o asemenea discuţie sînt numeroase. În primul rînd ea poate apăra mintea copilului de informaţiile false, murdare, pe care el le va auzi mai tîrziu. În al doilea rînd, ea poate consolida respectul faţă de părinţi şi încrederea în ei şi poate pune o temelie comună pentru comunicare, iar aceasta va continua şi în timpul pubertăţii. Şi în al treilea rînd, îi va înlesni copilului posibilitatea de a discuta cele mai intime probleme cu tine. Dar mulţi părinţi se întreabă cum ar putea deschidă discuţia despre acest subiect oarecum penibil.

INSTRUIŢI INIMA

8. Cît de devreme trebuie să înceapă discuţiile despre sexualitate?

⁸ Nu poate fi subliniată îndeajuns valoare pe care o are începerea instruirii copilului la o vîrstă fragedă. Mai multe fete de 10 şi 11 ani au rămas însărcinate. Unii cercetători îndeamnă ca această comunicare despre sexualitate să fie deja bine stabilită înainte de vîrsta de 6 ani. Altminteri s-ar putea să nu se mai realizeze niciodată. Adeseori este de ajuns să răspunzi deschis şi fără ruşine la întrebările copilului micc. Totuşi un adolescent are nevoie de instruire despre felul în care să-şi controleze aceste dorinţe. Pentru a ajunge la inima lui, instruirea trebuie să fie comunicată sub formă de ajutor prietenesc, nu ca o acuzare.

9. Ce trebuie să încerce un părinte să pună în inima copilului? De ce?

⁹ Isus a zis: „Un om bun produce bine din tezaurul bun al inimii lui“ (Luca 6:45). Deci pentru a ajunge la inima copilului tău se cere să pui în acea inimă tînără lucruri preţioase — lucruri la care copilul va reacţiona din punct de vedere afectiv şi pe care le va cultiva cu grijă. De ce? Pentru ca din inima lui să iasă „lucruri bune.“ — Matei 12:34, 35.

10, 11. Ce se poate învăţa din exemplele din cartea Proverbele despre felul în care poţi să ajungi la inima copilului atunci cînd discuţi despre imoralitatea sexuală?

¹⁰ Instruirea din Proverbele cu privire la acest subiect oferă un bun exemplu pentru părinţi. Ea abordează comportamentul sexual cu francheţed dar şi cu demnitate. Observaţi atitudinea echilibrată din Proverbele capitolul 5. Educatorul sau părintele discută în mod realist despre plăcerea pe care o produc relaţiile sexuale şi îndeosebi despre necesitatea de a evita imoralitatea sexuală. De pe buzele prostituatei pare să „curgă miere“ atunci cînd ea caută să-l ademenească pe bărbat. Dar urmările, vai, şint „amare ca fierea“ şi „ascuţite ca o sabie cu două tăişuri“! (versetele 3 şi 4). Apoi educatorul biblic pune degetul pe rană, arătîndu-i tînărului cum poate acesta să-şi piardă „demnitatea“ datorită unei asemenea comportări. (versetul 9) Dar aceasta nu este o discuţie de genul: „orice relaţie sexuală este un păcat.“ Cît de frumos prezintă el relaţiile sexuale în cadrul căsătoriei! — Versetele 15–19.

¹¹ Părintele nici nu-l acuză, nici nu-l ocărăşte pe tînăr. În Proverbele, capitolul 7, el relatează experienţele altora, folosind o exprimare directă (Proverbele 7:6, 7, 13, 17, 18). Educatorul foloseşte o descriere vioaie — un bărbat pătimaş care este ademenit de o curvă este asemănat cu un bou care merge la tăiere şi căruia o „săgeată îi despică ficatul“ (Proverbele 7:22, 23). Acest exemplu avertizător, depozitat în inimă, îl va ajută pe tînăr să ţină piept ispitei. Părintele nu a spus doar că imoralitatea sexuală este ceva greşit, ci de ce este greşit, explicînd efectele şi arătînd cît de uşor ar putea un tînăr să se lase implicat în această comportare.

12, 13. a) Care sînt cîteva din ocaziile în care un părinte poate discuta cu copilul său despre comportamentul sexual? b) Ce s-ar mai putea folosi în acest sens? c) Pentru ca un copil să fie moral, este suficient numai să-i pui o instruire bună în inimă?

¹² Mulţi părinţi creştini au avut discuţii asemănătoare. Ei le au cu numeroase ocazii cînd subiectul poate fi abordat într-un mod natural, fără restricţii. Unele din aceste ocazii au fost în timpul unor plimbări lungi sau cînd s-a discutat despre o întîmplare prin care se ilustrează valoarea unei atitudini morale adecvate sau după ce un astfel de subiect a fost discutat la întrunirile adunării sau chiar cînd discuţiile spirituale în cadrul familiei au abordat acest subiect. Pentru a-i ajuta, mulţi s-au folosit de cartea: Your Youth—Getting the Best out of It (Încununează-ţi cu succes tinereţea)e. Asemenea discuţie n-a fost întotdeauna uşoară, dar dragostea veritabilă faţă de copil i-a determinat pe părinţi să continue discuţia. După cum a recunoscut o mamă a cinci copii: „Mi-am impus să discut despre aceasta pînă cînd, în final, nu m-am mai simţit stînjenită şi nici copilul.“ Nu lăsaţi pe copilul vostru să sufere profund datorită lipsei de „instruire bună“ în acest domeniu foarte delicat. — Proverbele 4:2.

¹³ Dar, în ciuda întregii instruiri bune care poate fi pusă în inima copilului, prostia este, de asemenea, adînc înrădăcinată în ea, datorită stării de păcat pe care o moştenim. — Psalmii 51:5.

DISCIPLINA PURIFICĂ INIMA

14. Ce este disciplina şi de ce este ea atît de importantă?

¹⁴ Ce poate alunga prostia din inima copilului? „Nuiaua disciplinării,“ conform cu Proverbele 22:15. Disciplinare înseamnă educare care modelează sau corectează. Înseamnă fermitate şi înţelegere; de aceea ea nu înseamnă nici a sufoca, nici „a irita“ un copil prin restricţii absurde (Efeseni 6:4). Disciplina este de importanţă vitală cînd copilul tău începe să se intereseze de sexul opus. A permite ca doi tineri de sex opus să-şi ţină companie cînd atît unul cît şi celălalt sînt prea tineri pentru a se căsători, înseamnă a provoca un dezastru.

15. a) În ce situaţie încurcată şint puşi mulţi părinţi? b) Ce au făcut fraţii fecioarei Sunamita cînd ea şi prietenul ei au vrut să fie singuri împreună?

¹⁵ Însă mulţi părinţi se întreabă: „Ce poţi să faci dacă ei vor să fie împreună?“ Se pare că la îndrumarea sau cu consimţămîntul părinţilor, atunci cînd fraţii fecioarei Sunamita au descoperit că băiatul păstor voia s-o ia pe sora lor la plimbare singură, într-un loc retras, pe munte, ei au curmat legătura lor! Ei i-au dat fetei de lucru pentru a-i umple timpul şi pentru a-i ţine separaţi pe cei doi. Deşi aveau încredere în ea, ei cunoşteau puterea ispitei. A distrus oare aceasta viaţa fetei? Dimpotrivă, faptul acesta a ajutat tinerei perechi să rămînă castă pînă cînd s-au căsătorit mai tîrziu. — Cîntarea cîntărilor 1:16; 2:8–15.

16. Ce fac unii părinţi pentru a ocroti inimile copiilor lor?

¹⁶ Azi este de o fermitate similară în vederea creării unor activităţi care să menţină ocupată mintea copilului. În această privinţă părinţii trebuie să folosească discernămînt veritabil şi înţelepciune divină (Proverbele 24:3). Este extrem de dificil pentru părinţi să reţină sentimentele copilului odată ce acesta ajunge să aibă trăiri afective. Înainte de a permite copilului lor să se întîlnească (acolo unde acest obicei este acceptat de societate), părinţii creştini trebuie să ia în consideraţie vîrsta copilului, gradul de maturitate afectivă şi progresul spiritual, cine este persoana cu care copilul doreşte să se întîlnească şi care sînt activităţile pe care le vor efectua. O mamă a unei fete de 19 ani căreia i s-a retras comunitatea pe motiv de imoralitate a fost întrebată ce altceva crede ea că ar fi trebuit să facă pentru a-şi educa fiica. Ea a răspuns: „N-ar fi trebuit niciodată s-o las să aibă legături romantice cu cei de sex opus, cînd era la începutul adolescenţei. Astfel, n-aş fi presupus că este destul de tare ca să poată face faţă acestei probleme.“

17, 18. a) Trebuie oare ca tinerii care urmăresc să se căsătorească să se simtă ofensaţi cînd un părinte sau altcineva, care acţionează sub îndrumarea lui, merge cu ei ca însoţitor? b) Prin ce regretabilă experienţă a trecut un tînăr?

¹⁷ Unii părinţi iau loc şi discută cu tînăra pereche motivele pentru care nu pot fi de acord cu întîlnirile lor. Discutînd problema cu părinţii celuilalt copil, se poate găsi sprijin suplimentar. Un părinte creştin cu patru copii a spus: „Un număr de părinţi cred că relaţiile băieţi-fete sînt ‘adorabile’ şi le încurajează, ba încă permit grupurilor de adolescenţi să iasă la distracţii fără vreo supraveghere din partea adulţilor. Ceea ce vedem însă este separarea lor ‘doi cîte doi’, imoralitate şi căsătorii premature. În ceea ce ne priveşte, noi ne îndemnăm copiii să-şi găsească o îndeletnicire favorită sau alte activităţi fizice ca patinajul şi mersul pe bicicletă, pe care ei le pot practica singuri, cu familia sau cu alţii de acelaşi sex.“

¹⁸ Chiar cînd cei doi sînt destul de maturi pentru a se întîlni în vederea căsătoriei, ajutaţi-i şi găsiţi pe cineva care să-i însoţească. Doi creştini logodiţi care urmau să se căsătorească foarte curînd au renunţat la vigilenţă şi au practicat „necurăţenie“ (Galateni 5:19). Privind în urmă, tînărul recunoscu: „Majoritatea timpului am avut un însoţitor, iar în aceste condiţii nu ne-am produs pagube.“ Alţi tineri au mulţumit mai tîrziu părinţilor lor pentru că au fost severi cu ei şi pentru că le-au controlat cu atenţie felul de a se distra, căci astfel au rămas curaţi şi au început căsătoria fără regrete sau amintiri neplăcute. Dacă intenţiile copilului tău sînt onorabile, el nu trebuie să se simtă ofensat de disciplina divină pe care i-o aplici, căci ea este „calea vieţii.“ — Proverbele 6:13.

AJUTĂ–I COPILULUI TĂU SĂ–ŞI FĂUREASCĂ O RELAŢIE CU DUMNEZEU

19. a) Care este cea mai puternică protecţie a copilului tău împotriva imoralităţii? Ce anume îl va ajuta să îşi însuşească o asemenea protecţie? b) Ce întrebări şi-ar putea pune părinţii referitor la propriul lor exemplu?

¹⁹ Cea mai mare pavăză împotriva imoralităţii este ca fiul sau fiica ta să-şi făurească o relaţie intimă, personală cu Iehova. Chiar dacă aceasta trebuie s-o facă însuşi copilul, părintele poate să-l ajute. În primul rînd propriul tău exemplu de devoţiune îi va oferi un model viu pe care să-l imite. Cei care au devenit creştini în secolul întîi în Tesalonic au văzut „ce fel de oameni“ erau Pavel şi însoţitorii lui şi „au devenit imitatori“ care au promovat o „convingere puternică“ asemănătoare (I Tesaloniceni 1:4–6). ‘Ce fel de persoană’ văd în tine copiii tăi? Văd ei oare „convingerea puternică“ pe care o ai precum şi faptul că îţi făureşti o viaţă bazată în întregime pe devoţiune faţă de Dumnezeu şi că faci sacrificii pentru a te închina lui? Văd ei la tine o antipatie puternică faţă de imoralitate, datorită faptului că nu te distrează ceea ce este corupt din punct de vedere moral? Văd ei un exemplu de dragoste în felul în care îţi tratezi partenerul (partenera) de căsătorie sau pe ceilalţi oameni? Te aud ei că vorbeşti de Iehova într-un mod care arată clar că el este o persoană reală pentru tine? Un asemenea exemplu va fi pentru copilul tău un stimulent care îl va îndemna să facă sacrificii pentru a respecta legea lui Iehova. Copilul tău va vedea că este important să procedeze astfel.

20. Ce anume poate să distrugă efectul bunei educaţii pe care ai dat-o copilului?

²⁰ De asemenea, printr-o atentă supraveghere a celor ce constituie societatea copiilor tăi şi prin alegerea, spre binele lor, a celor care manifestă o „puternică convingere“ spirituală, îţi vei intensifica eforturile. Nimic nu-ţi poate distruge mai repede eforturile decît tovărăşia lor cu cei necorespunzători — chiar dacă aceştia se găsesc în interiorul adunării creştin. Aceşti tovarăşi răi pot ruina spiritualitatea copilului tău, pot crea o prăpastie între două generaţii. — Proverbele 13:20; Iuda 3, 4, 12, 16, 19.

21. a) În conformitate cu 1 Ioan 2:14, ce anume le dă copiilor putere spirituală? Ce responsabilitate le revine părinţilor în această direcţie? b) Ce propuneri ai pentru a menţine regularitatea şi a face interesante aceste studii?

²¹ Că părinte trebuie să fii convins de puterea Cuvîntului lui Dumnezeu, Biblia. Apostolul Ioan a spus că „tinerii“ tari spiritual din adunarea căreia el îi scria l-au „biruit pe cel nelegiuit,“ deoarece „cuvîntul lui Dumnezeu a rămas în ei“ (I Ioan 2:14). Deci, pe lîngă promovarea unui spirit de familie unit şi oferirea unui exemplu bun, părinţii credincioşi trebuie să programeze studierea cu regularitate a Cuvîntului lui Dumnezeu de către familie, astfel încît mesajul lui să pătrundă adînc în inima copilului. Un cuplu a urmărit cu durere cum doi din cei trei copii ai lor s-au stricat în perioada adolescenţei. Tatăl, care îi crescuse într-un mediu familial creştin incă din copilărie, a recunoscut: „Dacă aş mai avea şansa să o iau de la capăt, aş face mai mult studiu regulat al Bibliei cu familia. Al nostru era întotdeauna ‘cum se nimerea.’ Ştiu că un studiu regulat ne-ar fi strîns mai mult ca familie şi i-ar fi întărit mai mult pe copii din punct de vedere spiritual.“ Printr-o mai bună pregătire din partea părinţilor, prin evitarea unei atitudini exagerat de serioase, distante, maşinale şi prin adoptarea studiului astfel încît să corespundă necesităţilor copiilor, discuţia va fi aşteptată cu bucurie şi va apropia familia din punct de vedere spiritual. Şi totuşi, cu toate eforturile părinţilor de a-şi rupe din timpul lor în acest scop, aceasta nu este o sărcină uşoară. Dar şi mai importantă decît durata acestei discuţii este calitatea timpului petrecut împreună. În plus, copiii trebuie învăţaţi bunul obicei personal de a studia singuri. — Deuteronomul 6:4–9.

22. Cum poţi să-ţi înveţi copilul să înalţe rugăciuni pline de sens?

²² După cum se poate vedea din experienţa de la pagina 12, o rugăciune intimă, spusă din inimă, făureşte o relaţie intimă cu Dumnezeu. Ajută şi copilul să înveţe necesitatea rugăciunii şi felul în care ‘să-şi verse inima’ înaintea lui Iehova (Psalmii 62:8). Permite copilului tău să-ţi asculte rugăciunile pe care le rosteşti din inimină. Spunîndu-i cum ţi-a răspuns Iehova la rugăciune şi încurajându-l să caute răspuns la propriile lui rugăciuni, copilul îşi va da seama că rugăciunea are putere.

23, 24. a) De ce trebuie să-l înveţi pe copil teama de Iehova? b) Cu cine trebuie părinţii să lucreze cu regularitate în activitatea de teren? De ce?

²³ „Intimitatea cu Iehova aparţine celor care se tem de el,“ a scris regele David (Psalmii 25:14). Pentru ca fiul sau fiica ta să-şi făurească o relaţie intimă cu Dumnezeu, ei trebuie să aibă o teamă sănătoasă de consecinţele groaznice ale faptului de a-i fi displăcuţi „Dumnezeului cel viu“ (Evrei 10:31; Proverbele 8:13). Într-adevăr, copilul trebuie să-l iubească pe Iehova şi să aprecieze profund amabilitatea iubitoare şi bunătatea sa, dar el trebuie să aibă şi o înaltă consideraţie faţă de puterea lui Iehova de a pedepsi sau de a permite ca cineva să ‘culeagă ce a semănat’ (Galateni 6:7). Dacă această teamă sănătoasă este inculcatăf de la o vîrstă fragedă, copilul va dezvolta o conştiinţă bună. În loc să gîndească: ‘Atîta vreme cît nu sînt descoperit, totul e-n regulă,’ el va simţi ceea ce a simţit Iosif, care s-a opus tentaţiei de a săvîrşi un act de imoralitate şi a spus: „Cum aş putea săvîrşi acest mare rău pur şi simplu să păcatuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ — Geneza 39:7–9.

²⁴ Lucrînd împreună cu nopilul tău în serviciul creştin, faptul acesta îl va ajuta să cultive acelaşi interes plin de afecţiune faţă de oameni pe care îl are şi Iehova. Pe măsură ce aprecierea copilului creşte, inima lui va înţelege cum poate el „să-i îmbogăţească pe mulţi“ prin faptul că îi învaţă „vestea bună“ care poate produce schimbări binefăcătoare în viaţa lor. Acest serviciu constituie şi un ajutor minunat de a dezvolta o relaţie strînsă cu Dumnezeu. — II Corinteni 6:10.

NEVOIA DE AJUTOR PESTE CEEA CE ESTE NORMAL

25, 26. a) De ce au părinţii nevoie de ajutor „peste ceea ce este normal“? b) De unde vine un asemenea ajutor? c) Ce a făcut un tată cînd a crezut că-şi ‘pierduse’ copilul şi ce şi-a dat el seama mai tîrziu?

²⁵ „Nu este uşor să fii părintele unor adolescenţi,“ a spus un tată creştin care îşi mărturisea dilema cu privire la atitudinea rezervată a fiicei lui de 16 ani care este supusă la mari presiuni din partea tinerilor din şcoală. „Deseori mă rog singur şi împreună cu ea — dar tot sînt îngrijorat.“ Într-adevăr, el a văzut că are nevoie de ajutor divin care să-i dea lui şi fiicei lui „putere peste ceea ce este normal.“ — II Corinteni 4:7.

²⁶ Uneori părinţii se simt neputincioşi cînd toate eforturile lor par să eşueze. Dar să nu renunţaţi! Datorită tendinţelor refractare ale fiului său, un tată creştin a recunoscut că, la un moment dat, simţea că îşi „pierduse“ fiul pe care îl crescuse încă din copilărie în învăţătura creştină. „M-am aşezat în genunchi şi m-am rugat pînă cînd faţa mi-a fost scăldată de lacrimi, şi l-am implorat pe Iehova să mă ajute,“ spuse tatăl. „Iehova mi-a răspuns la aceste rugăciuni, iar băiatul s-a schimbat treptat în bine. Bineînţeles că m-am apropiat mai mult de Iehova cînd am văzut că mîna lui lucrează asupra familiei mele.“ Da, îndreaptă–te spre Iehova pentru ajutor; bizuiete pe el. Roagă–te atît împreună cu copiii tăi, cît şi pentru ei. Vezi cum lucrează mîna lui Iehova asupra familiei tale. — I Tesaloniceni 5:17.

27. a) Cine trebuie să scrie legea lui Dumnezeu în inima copilului? b) Cum vă simţiţi voi, părinţii, cînd copilul vostru arată că inima lui a „devenit înţeleaptă“?

²⁷ Trebuie să fii conştient de faptul că, în definitiv, tinerii trebuie să-şi scrie ei înşişi în inimă legile lui Iehova. (Compară Proverbele 3:1–4). Dar fă tot posibilul, ca părinte, să ajungi la inima copilului tău. Ce minunată răsplată este să vezi că fiul sau fiica ta rămîn loiali faţă de adevăr! Ce mare motiv de bucurie are inima ta cînd copiii tăi arată că inimile lor „au devenit înţelepte!“ (Proverbele 23:15). Vei fi ca apostolul Ioan care a spus despre copiii săi spirituali: „Nu există pentru mine un motiv mai mare de recunoştinţă decît acesta: să aud că copiii mei continuă să umble în adevăr.“ — III Ioan 4.

[Note de subsol]

În vederea unei recapitulări ai putea răspunde la întrebările:

◼ De ce este de o importanţă vitală ca în educarea copiilor tăi să ajungi la inima lor?

◼ De ce trebuie ca părinţii să discute problemele sexuale cu copiii lor?

◼ Care este cea mai mare ocrotire împotriva imoralităţii sexuale? Ce contribuie la formarea acestui mijloc de protecţie?

◼ Cum poate fi învăţat uncopil să înalţe rugăciuni pline de sens?

◼ De ce trebuie să părinţii creştini să lucreze cu regularitate cu copiii lor în serviciul de teren?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Comunicarea dintre părinte şi copil este extrem de importantă.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Utilizînd auxiliarele pentru studiu biblic, un părinte poate oferi o foarte folositoare instruire cu privire la sex.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Lucrînd împreună cu copilul tău în serviciul de teren, el va primi ajutor spiritual.