De ce să ne temem de Dumnezeu, nu de oameni?
„FAPTUL de a tremura în faţa oamenilor este ceea ce întinde o cursă, dar cel care se încrede în Iehova va fi ocrotit“ (Proverbe 29:25). Prin aceste cuvinte proverbul antic ne pune în gardă cu privire la tipul de teamă despre care se poate într–adevăr spune că este o otravă mintală: teama de oameni. Aceasta este asemănată cu un laţ. De ce? Deoarece un animal mic, asemenea iepurelui, este neputincios cînd este prins în laţ. El vrea să scape, dar laţul îl reţine în mod necruţător. Practic, victima este paralizată.
Dacă ne lăsăm cuprinşi de teama de oameni, ne asemănăm foarte mult cu acel iepure. Poate că ştim ce trebuie să facem. Poate că vrem chiar să trecem la fapte, însă frica ne subjugă. Sîntem paralizaţi; nu sîntem în stare să acţionăm.
Teama de oameni un laţ
Gîndiţi–vă la cîteva personaje biblice care au căzut în laţul fricii. Pe timpul lui Iosua 12 oameni au fost trimişi să spioneze ţara Canaan, înainte de plănuita invazie a israeliţilor. La întoarcere, spionii au raportat că ţara era fertilă şi bogată, întocmai cum spusese Dumnezeu. Dar zece dintre ei au rămas profund impresionaţi de forţa locuitorilor. Astfel, cuprinşi de teama de oameni, ei au prezentat israeliţilor un raport exagerat despre puterea acestora şi au făcut ca întreaga naţiune să fie cuprinsă de frică. Israeliţii nu au ascultat porunca lui Dumnezeu de a intra în Canaan şi de a lua în stăpînire ţara. Drept urmare, pe parcursul următorilor 40 de ani toţi bărbaţii adulţi din timpul acela, cu cîteva excepţii, au murit în deşert. — Numere 13:21—14:28.
O altă victimă a fricii de oameni a fost Iona. Cînd i s–a încredinţat sarcina să predice în marele oraş Ninive el „s–a ridicat şi a fugit la Tarsis, dinaintea lui Iehova“ (Iona 1:3). De ce? Niniviţii erau cunoscuţi ca popor crud şi violent, iar Iona ştia cu siguranţă lucrul acesta. Teama de oameni l–a determinat ca, în loc meargă la Ninive, să fugă în direcţie opusă. Este adevărat că, în cele din urmă, el a acceptat însărcinarea, dar numai după ce a fost disciplinat de Iehova într–un mod neobişnuit. — Iona 1:4, 17.
Chiar şi unui rege îi poate fi teamă de oameni. La un moment dat regele Saul a încălcat în mod flagrant o poruncă directă a lui Dumnezeu. Care a fost scuza sa? „Am trecut peste ordinul lui Iehova şi peste cuvintele tale, deoarece m–am temut de popor şi, astfel, am ascultat de glasul său“ (1 Samuel 15:24). Cîteva secole mai tîrziu, cînd Ierusalimul a fost atacat de babilonieni, profetul fidel Ieremia l–a sfătuit pe regele Zedechia să se predea şi, astfel, să scutească Ierusalimul de a fi scăldat în sînge. Dar Zedechia a refuzat. De ce? El i–a mărturisit lui Ieremia: „Mi–e frică de iudeii care au trecut la haldei, ca nu cumva să mă dea pe mîna lor şi să mă trateze în mod abuziv.“ — Ieremia 38:19.
Şi chiar şi unui apostol putea să–i fie frică. În ziua în care Isus trebuia să moară, el şi–a avertizat continuatorii că ei îl vor părăsi cu toţii. Petru însă a declarat cu îndrăzneală: „Doamne, sînt gata să merg cu tine şi în închisoare, şi la moarte“ (Luca 22:33; Matei 26:31, 33). Ce greşite s–au dovedit a fi aceste cuvinte! După numai cîteva ore, cuprins de frică, Petru a negat că fusese cu Isus, ba chiar că îl cunoscuse. Teama de oameni pusese stăpînire pe el. Da, teama de oameni este cu adevărat o otravă mintală.
De cine trebuie să ne temem?
Cum putem învinge teama de oameni? Înlocuind–o cu o teamă mult mai sănătoasă. Acest tip de teamă l–a încurajat pe acelaşi apostol Petru cînd a zis: „Teme–te de Dumnezeu“ (1 Petru 2:17). Îngerul din Apocalips văzut de Ioan a strigat către omenire: „Temeţi–vă de Dumnezeu şi daţi–i glorie“ (Apocalips 14:7). Înţeleptul rege Solomon a încurajat şi el o astfel de teamă spunînd: „După ce s–a audiat totul, concluzia este: Teme–te de adevăratul Dumnezeu şi respectă poruncile sale. Fiindcă aceasta este întreaga obligaţie a omului“ (Ecleziast 12:13). Da, a te teme de Dumnezeu este o obligaţie.
Teama de Dumnezeu aduce foloase. Psalmistul din vechime a spus: „În mod sigur, salvarea [de la Iehova] este aproape de cei care se tem de el“ (Psalm 85:9). Pe acelaşi ton, într–un proverb biblic se spune: „Teama de Iehova va adăuga zile“ (Proverbe 10:27). Da, teama de Iehova este sănătoasă şi binefăcătoare. ’Dar‘, ai putea spune, ’Iehova este un Dumnezeu plin de iubire. De ce mai trebuie să ne temem de un Dumnezeu al iubirii?‘
Să ne temem de un Dumnezeu al iubirii?
Deoarece teama de Dumnezeu nu este teama îngrozitoare şi paralizantă care îi cuprinde uneori pe oameni. Ea este tipul de teamă pe care o simte un copil faţă de tatăl său, cu toate că îşi iubeşte tatăl şi ştie că şi tatăl îl iubeşte pe el.
Teama de Dumnezeu este de fapt un respect profund faţă de Creator, şi ea provine din înţelegerea faptului că el este personificarea desăvîrşită a rectitudinii, a dreptăţii, a înţelepciunii şi a iubirii. Ea include şi teama sănătoasă de a–i displăcea lui Dumnezeu, care este Judecătorul Suprem şi are puterea de a răsplăti şi a pedepsi. „Este un lucru înfricoşător să cazi în mîinile viului Dumnezeu“, a scris apostolul Pavel (Evrei 10:31). Iubirea lui Dumnezeu nu este ceva ce trebuie luat ca de la sine înţeles, nici nu ne putem permite să subapreciem judecata sa. Iată de ce Biblia ne aminteşte următoarele: „Teama de Iehova este începutul înţelepciunii.“ — Proverbe 9:10.
Nu trebuie să uităm însă că, deşi Iehova are puterea să–i pedepsească pe aceia care nu ascultă de el — şi deseori a şi făcut–o —, el nu este cîtuşi de puţin sîngeros sau crud. El este cu adevărat un Dumnezeu al iubirii, chiar dacă uneori, asemenea unui părinte iubitor, el se mînie pe bună dreptate (1 Ioan 4:8). Iată de ce a manifesta teamă de el este un lucru sănătos. Ea ne determină să ascultăm de legile sale, care sînt concepute spre binele nostru. Ascultarea de legile lui Dumnezeu aduce fericire, în timp ce neascultarea de ele dă întotdeauna rezultate negative (Galateni 6:7, 8). Psalmistul a fost inspirat să declare: „Temeţi–vă de Iehova, voi, cei sfinţi ai săi, căci nimic nu le lipseşte celor care se tem de el.“ — Psalm 34:9.
De cine vă temeţi?
Cum ne ajută teama de Dumnezeu să învingem teama de oameni? Ei bine, oamenii ne pot batjocori sau chiar persecuta pentru că facem ce este drept şi caută să ne influenţeze. Dar o teamă respectuoasă de Dumnezeu ne va influenţa pentru a ne ajuta să perseverăm într–o atitudine justă, deoarece nu vrem să îi displăcem. Pe lîngă aceasta, iubirea de Dumnezeu ne va îndemna să facem ce îi place inimii sale. În plus, să ne amintim că Dumnezeu ne răsplăteşte cu generozitate cînd facem ce este drept, lucru care ne determină să îl iubim şi mai mult şi să vrem să–i îndeplinim voinţa. Prin urmare, a avea o concepţie echilibrată despre Dumnezeu ne ajută să învingem orice teamă de oameni.
De exemplu, mulţi sînt determinaţi să facă lucruri rele de teama a ceea ce ar putea gîndi despre ei tovarăşii lor. La şcoală, tinerii uneori fumează, folosesc un limbaj vulgar, se laudă cu aventuri sexuale (adevărate sau închipuite) şi folosesc chiar alcool şi droguri. De ce? Nu întotdeauna fiindcă vor s–o facă, ci fiindcă se tem de ceea ce ar zice colegii lor dacă s–ar comporta altfel. Pentru un adolescent, a fi batjocorit şi ironizat poate fi tot atît de greu de suportat ca persecuţia fizică.
Şi asupra unui adult se pot exercita presiuni pentru a acţiona greşit. Poate că şeful de la serviciu îi va spune unui subaltern să umfle contul, să completeze formularele pentru impunere într–un mod care ar reduce în mod necinstit impozitul. Creştinul poate gîndi că dacă nu se supune şefului îşi va pierde postul. Astfel, teama de oameni îl poate determina să facă ceea ce este rău.
În ambele cazuri, o teamă sănătoasă de Dumnezeu şi respectul faţă de poruncile sale îl va împiedica pe creştin să fie paralizat de teama de oameni, iar iubirea de Dumnezeu îl va reţine să se angreneze în fapte pe care Dumnezeu le interzice (Proverbe 8:13). Pe lîngă aceasta, credinţa lui în Dumnezeu îl va asigura că, dacă va acţiona conform conştiinţei sale educate pe baza principiilor biblice, Dumnezeu îl va sprijini în orice împrejurare. Apostolul Pavel şi–a exprimat credinţa prin aceste cuvinte: „Am vigoare pentru toate lucrurile, datorită aceluia care îmi dă putere.“ — Filipeni 4:13.
Biblia ne furnizează numeroase exemple de oameni, bărbaţi şi femei, care au rămas fideli lui Iehova chiar şi în cele mai grele încercări. Ei „şi–au primit încercarea prin batjocuri şi biciuiri (. . .) prin lanţuri şi închisori. Ei au fost omorîţi cu pietre, au fost puşi la încercare, au fost tăiaţi în bucăţi, au murit înjunghiaţi cu sabia“ (Evrei 11:36, 37). Dar ei nu au lăsat ca teama de oameni să pună stăpînire pe mintea lor, ci au urmat acelaşi sfat înţelept pe care Isus l–a dat ulterior discipolilor săi: „Nu vă temeţi de cei care ucid corpul, dar care nu pot ucide sufletul, ci temeţi–vă mai degrabă de acela care poate distruge şi sufletul şi corpul în Gheena.“ — Matei 10:28.
Urmînd sfatul lui Isus de a se teme de Dumnezeu şi nu de oameni, primii creştini au putut să îndure tot felul de greutăţi, încercări şi persecuţii, „din consideraţie pentru vestea bună“ (Filimon 13). Apostolul Pavel este un exemplu remarcabil în acest sens. În a doua sa scrisoare adresată corintenilor, al arată că teama de Dumnezeu l–a încurajat să îndure întemniţarea, bătăile, lapidarea, naufragiile, diferite pericole pe drum, nopţile fără somn, foamea, setea, frigul şi lipsa de îmbrăcăminte. — 2 Corinteni 11:23–27.
Teama de Dumnezeu i–a mai întărit pe primii creştini să înfrunte curajos persecuţii aspre în timpul Imperiului Roman, cînd unii au fost chiar aruncaţi în ghearele fiarelor sălbatice din arenă. În evul mediu credincioşi curajoşi au fost arşi de vii în public pentru că nu au vrut să facă nici un compromis în ceea ce priveşte credinţa. În timpul ultimului război mondial, creştinii au preferat să sufere să moară în lagăre de concentrare decît să facă lucruri care îi displac lui Dumnezeu. Ce forţă puternică este teama sfîntă! Cu siguranţă că, dacă i–a întărit pe creştini, pentru ca ei să poată învinge teama de oameni în împrejurări grele, ea ne poate întări şi pe noi în orice situaţie ne–am afla.
Azi Satan Diavolul face tot posibilul pentru a ne determina să acţionăm într–un mod care îi displace lui Dumnezeu. De aceea adevăraţii creştini trebuie să manifeste aceeaşi hotărîre pe care a exprimat–o apostolul Pavel cînd a scris: „Noi nu sîntem dintre aceia care dau înapoi spre distrugere, ci dintre aceia care au credinţă pentru păstrarea sufletului în viaţă“ (Evrei 10:39). Teama de Iehova este un veritabil izvor de putere. Cu ajutorul ei putem „să avem curaj şi să spunem: «Iehova este ajutorul meu; nu îmi va fi teamă. Ce poate să–mi facă omul?» “ — Evrei 13:6.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]
Teama de Dumnezeu l–a determinat pe Pavel să îndure toate lucrurile, inclusiv bătăi, întemniţare şi chiar naufragiu — 2 Corinteni 11:23–27