Vorbind ca un tată iubitor, înţeleptul rege Solomon al anticului Israel a spus: „Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele şi vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere [discernământ NW]; dacă vei cere înţelepciune [înţelegere, NW] şi dacă te vei ruga pentru pricepere [discernământ, NW], dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară ascunsă, atunci vei înţelege frica de DOMNUL şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu“. — Proverbele 2:1–5.

Pentru a acorda atenţie înţelepciunii este nevoie să dobândim discernământ şi înţelegere. Potrivit cu Webster’s Revised Unabridged Dictionary, discernământul este „facultatea mintală de a distinge un lucru de altul“. Discernământul divin este capacitatea de a distinge binele de rău şi apoi de a alege calea corectă. Dacă nu ne „plecăm inima“ la discernământ sau dacă nu suntem nerăbdători să-l dobândim, cum putem sta pe „calea care duce la viaţă“ (Matei 7:14; compară cu Deuteronomul 30:19, 20)? Studierea şi punerea în aplicare a Cuvântului lui Dumnezeu conferă discernământ.

Cum putem să „cerem înţelegere“ — capacitatea de a sesiza modul în care se leagă aspectele unui subiect atât între ele, cât şi cu întregul? Vârsta şi experienţa sunt, desigur, factori care ne pot ajuta să avem mai multă înţelegere — dar nu numai astfel o putem dobândi (Iov 12:12; 32:6–12). „Înţeleg mai mult decât cei bătrâni“, a spus psalmistul, „căci am păzit îndrumările Tale [ale lui Iehova]“. Totodată el a cântat: „Dezvăluirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor simpli“ (Psalmul 119:100, 130). Iehova este „Cel Bătrân de Zile“, iar capacitatea sa de înţelegere este infinit superioară capacităţii de înţelegere a tuturor oamenilor (Daniel 7:13). Dumnezeu îi poate da înţelegere unei persoane fără experienţă, permiţându-i să-i depăşească în manifestarea acestei calităţi chiar şi pe cei înaintaţi în vârstă. Aşadar, trebuie să fim sârguincioşi în ce priveşte studierea şi aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia.

Expresia „dacă vei“ ce se repetă în partea de început a capitolului al doilea al cărţii Proverbele este urmată de verbe cum ar fi „a primi“, „a păstra“, „a cere“, „a căuta“, „a umbla după“. De ce foloseşte scriitorul aceste cuvinte din ce în ce mai tari? Într-o lucrare de referinţă se spune: „Înţeleptul evidenţiază [aici] necesitatea seriozităţii în urmărirea înţelepciunii“. Da, trebuie să urmărim cu seriozitate înţelepciunea şi calităţile care au o strânsă legătură cu ea — discernământul şi înţelegerea.