Cum se vede înţelepciunea în vorbirea noastră? Iată ce ne spune înţeleptul rege: „Cine lucrează cu perspicacitate va găsi binele şi cine se încrede în Iehova este fericit. Despre cel cu inima înţeleaptă se spune că are pricepere, iar cel cu buzele dulci are şi putere de convingere. Perspicacitatea este un izvor de viaţă pentru cei ce o au, dar este o nebunie să-i disciplinezi pe nebuni. Inima înţeleptului dă perspicacitate gurii lui, dar dă şi putere de convingere buzelor lui“. — Proverbele 16:20-23.

Nu-i de mirare că ‘cei cu inima înţeleaptă’ sunt numiţi „inteligenţi“ sau „pricepuţi“ (Proverbele 16:21, Cornilescu, 2001; Cornilescu, 1996). Da, perspicacitatea este „un izvor de viaţă“! Dar cum stau lucrurile cu oamenii fără minte? Ei „dispreţuiesc înţelepciunea şi disciplinarea“ (Proverbele 1:7). Cu ce consecinţe? După cum am văzut mai sus, Solomon spune: „Este o nebunie să-i disciplinezi pe nebuni“ (Proverbele 16:22). În cazul lor, disciplina înseamnă adesea pedeapsă aspră, necaz, ruşine, boală sau chiar moarte.