Potrivit Bibliei
Copiii trebuie să-şi aleagă religia?
DIN momentul în care li se naşte un copil şi continuând pe parcursul adolescenţei acestuia, părinţii fac alegeri pentru copilul lor. În acelaşi timp, un părinte înţelept ştie când să fie flexibil, luând în considerare preferinţele copilului ori de câte ori este posibil.
Totuşi faptul de a decide în ce măsură trebuie să i se acorde libertate de alegere unui copil poate constitui o sarcină dificilă pentru părinţi. Deşi este adevărat că copiii pot face alegeri corecte şi că au de câştigat dacă li se acordă o anumită măsură de independenţă, este adevărat şi că ei pot face alegeri greşite, tragice. — 2 Împăraţi 2:23–25; Efeseni 6:1–3.
De exemplu, în locul alimentelor nutritive, copiii vor alege deseori alimentele cu multe calorii, dar cu valoare nutritivă scăzută. De ce? Deoarece, la o vârstă fragedă, ei nu pot lua singuri hotărâri judicioase. Ar fi înţelept din partea părinţilor să le dea pur şi simplu mână liberă copiilor în această privinţă, sperând că aceştia vor alege până la urmă alimentele nutritive? Nu. Mai degrabă părinţii trebuie să facă alegeri pentru copiii lor, fiind preocupaţi de bunăstarea viitoare a urmaşilor lor.
Prin urmare, părinţii fac alegeri justificate pentru copiii lor în ce priveşte hrana, îmbrăcămintea, aspectul şi moralitatea. Dar ce se poate spune despre religie? Tot părinţii trebuie să facă şi această alegere?
Alegerea
Unii susţin că părinţii nu trebuie să le impună copiilor convingerile lor religioase. De fapt, cu peste 160 de ani în urmă, unele persoane care se declarau creştine au lansat ideea că „copiilor nu ar trebui să li se predea noţiuni de religie, ca nu cumva să li se orienteze mintea spre un anumit crez, ci că ei trebuie să rămână neinstruiţi în acest domeniu până când vor fi capabili să facă o alegere şi până când vor alege să facă una“.
Totuşi această idee nu se armonizează cu punctul de vedere al Bibliei. Biblia accentuează importanţa faptului de a le întipări copiilor unele concepţii religioase încă de la naştere. În Proverbele 22:6 se spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea“.
Cuvântul ebraic tradus prin „copil“ se referă la perioada care începe cu pruncia şi care se extinde până la adolescenţă. Referitor la importanţa învăţării de timpuriu, dr. Joseph M. Hunt de la Universitatea din Illinois (S.U.A.) a afirmat: „Pe parcursul primilor patru sau cinci ani de viaţă, un copil se dezvoltă cel mai rapid şi se schimbă cel mai mult. . . . Probabil 20 la sută din talentele [sale] fundamentale se dezvoltă în primul an de viaţă şi probabil jumătate înainte să împlinească patru ani“. Lucrul acesta pur şi simplu scoate în evidenţă sfatul biblic inspirat conform căruia este esenţial ca părinţii să îi ofere îndrumare înţeleaptă copilului când acesta are o vârstă fragedă, instruindu-l în căile lui Dumnezeu. — Deuteronomul 11:18–21.
În mod remarcabil, Scripturile le poruncesc părinţilor temători de Dumnezeu să le insufle copiilor lor iubirea faţă de Iehova. În Deuteronomul 6:5–7 se spune: „Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta; să le întipăreşti [inculci, NW] fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“. Verbul ebraic tradus prin ‘a inculca’ transmite ideea de ascuţire a unei unelte, de exemplu cu o piatră de ascuţit. Acest lucru nu se poate realiza prin câteva lovituri, ci necesită sârguinţă, o acţiune repetată. The New English Bible redă acest verb ebraic prin ‘a repeta’. Este clar că ‘inculcarea’ presupune faptul de a lăsa o impresie de durată. — Compară cu Proverbele 27:17.
Aşadar, părinţii care sunt creştini adevăraţi ar trebui să-şi ia în serios obligaţia de a le întipări copiilor convingerile lor religioase. Ei nu au dreptul să ignore această responsabilitate şi să le dea copiilor lor libertatea de a-şi alege religia. Aceasta include faptul de a-i lua pe „copiii“ lor la întruniri. Acolo, părinţii au posibilitatea să stea lângă aceştia şi să îi ajute să aprecieze foloasele spirituale pe care o familie unită le poate trage din faptul că acordă atenţie discuţiilor scripturale şi participă la ele. — Deuteronomul 31:12, 13; Isaia 48:17–19; 2 Timotei 1:5; 3:15.
Responsabilitatea părintească
Simplul fapt de a-i spune unui copil să mănânce un anumit aliment pentru că este nutritiv nu înseamnă că copilului îi va plăcea acel aliment. Astfel, o mamă înţeleaptă ştie să facă în aşa fel, încât aceste alimente esenţiale să fie cât mai apetisante pentru copil. Şi, bineînţeles, modul în care ea pregăteşte hrana este compatibil cu capacitatea copilului de a o digera.
În mod similar, poate că la început un copil refuză instruirea religioasă, şi părintele constată că discuţiile pe această temă nu dau nici un rezultat. Însă directiva Bibliei este clară: părinţii trebuie să depună toate eforturile pentru a-şi instrui copiii din pruncie. Prin urmare, părinţii înţelepţi fac ca instruirea religioasă să fie plăcută, prezentând-o într-un mod care îl captivează pe copil şi ţinând cont de capacitatea acestuia de a o asimila.
Părinţii iubitori sunt perfect conştienţi de obligaţia de a le asigura copiilor lor cele necesare, iar în majoritatea cazurilor nimeni nu cunoaşte mai bine decât părinţii necesităţile copilului. În armonie cu aceasta, Biblia aşază obligaţia principală de a asigura lucrurile fizice, precum şi cele spirituale, pe umerii părinţilor, în special pe ai tatălui (Efeseni 6:4). Astfel, părinţii nu trebuie să se eschiveze de la responsabilitatea lor, căutând să lase această obligaţie în seama altcuiva. Deşi ei pot profita de ajutorul oferit, acesta va suplimenta, nu va înlocui, educaţia religioasă pe care o acordă părinţii. — 1 Timotei 5:8.
La un moment dat în viaţă, fiecare persoană decide ce concepţii religioase va împărtăşi, în caz că se hotărăşte să facă acest lucru. Dacă părinţii creştini îşi asumă propria responsabilitate de a le acorda copiilor lor instruire religioasă de la o vârstă fragedă şi dacă folosesc acest timp pentru a-i instrui să raţioneze pe baza principiilor sănătoase, alegerea pe care urmaşii lor o vor face mai târziu în viaţă va fi, foarte probabil, cea corectă. — 2 Cronici 34:1, 2; Proverbele 2:1–9.
[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 26]
The Doré Bible Illustrations⁄Dover Publications, Inc.