1. Ce face fiecare pentru el însuşi şi ce aduce din cînd în cînd altora?

FIECARE face ceva în plus pe lîngă ceea ce face de obicei, chiar şi cel ce nu face nimic. Cineva face o mobilă frumoasă şi, pe lîngă aceasta, îşi face un nume ca meşteşugar iscusit. O femeie pregăteşte bucate delicioase şi astfel îşi face un nume ca bucătăreasă pricepută. O a treia persoană nu face nimic şi îşi face un nume datorită trîndăviei sale. Saul şi însoţitorii săi, datorită calomnilor lor, i-au adus lui David un nume rău. David, prin intermediul psalmilor, i-a adus lui Dumnezeu un nume bun. Iehova l-a întărit pe David ca acesta să-şi facă un nume bun. Unii, care pretind că îl reprezintă pe Dumnezeu, îi fac un nume rău datorită minciunilor religioase pe care le debitează şi a faptelor imorale pe care le practică. Inchinătorii adevăraţi, prin cuvintele şi faptele lor, îi fac lui Dumnezeu un bun renume procedînd astfel, îşi fac un nume bun la Iehova Dumnezeu. — Ps. 64:1–6; 1 Cron. 17:8; Ezech. 36:20–23.

2. Ce afirmaţie, ciudată în aparenţă, este făcută în Eclesiast şi ce sfat urmează după ea?

² Există un verset în cartea biblică Eclesiastul care poate părea o afirmaţie foarte ciudată pentru unii cititori: „Un nume bun face mai mult decît uleiul de preţ; şi ziua morţii mai mult decît ziua naşterii.” De ce oare? Cum poate să fie moartea mai bună decît viaţa? Dacă ar fi să alegi n-ai prefera oare să-ţi începi viaţa decît s-o sfîrşeşti? Să mai citim o dată acest verset împreună cu versetele care urmează:

„Un nume bun face mai mult decît uleiul de preţ şi ziua morţii mai mult decît ziua naşterii. Este mai bine să mergi la casa de jale decît să mergi la casa de petrecere: căci acesta este sfîrşitul tuturor oamenilor; şi cel ce este în viaţă îşi pune aceasta la inimă. Întristarea este mai bună decît rîsul: căci prin întristarea feţei se face inima mai bună. Inima înţelepţilor este în casa de jale; dar inima nebunilor este în casa veseliei. Este mai bine pentru un om să asculte dojana înţelepţilor decît să asculte cîntecul nebunilor. Căci ca trosnetul spinilor sub un cazan, aşa este şi rîsul nebunului şi aceasta este deşertăciune.” — Ecl. 7:1–6, „Authorized Version.”

3. a) Ce vechi obicei din Israel este descris deci şi care este cel mai consolator gînd la asemenea ocazie? b) De unde ştim că numele menţionat aici este unul bun?

³ Explică oare aceste versete afirmaţia ciudată că ziua morţii tale este mai bună decît ziua în care te-ai născut? Da, explică, dacă cunoşti momentul şi împrejurările în care a fost făcută. Ele se referă la un obicei din vechiul Israel. Cînd un cămin pierdea prin moarte pe unul dintre cei dragi, locuinţa respectivă devenea o casă de jale. Era obiceiul ca prietenii şi vecinii să vină şi să adreseze condoleanţe. Gîndul cel mai consolator era că ziua morţii celui drag era mai bună decît ziua lui de naştere — dacă el îşi făcuse un nume bun la Dumnezeu. Este adevărat că în originalul din ebraică primul verset din acest pasaj spune numai „un nume” în loc de „un nume bun.”a Totuşi, trebuie să fie clar că acest nume este unul bun Un caz asemănător este Proverbe 22:1: „Mai degrabă să-ţi alegi un nume decît bogăţii nesfîrşite.” Unele traduceri folosesc adjectivul „bun” pentru a arăta ce fel de nume este specificat.b Fără îndoială, numele este unul bun atît la Proverbe cît şi la Eclesiast 7:1; altfel nici una dintre afirmaţii n-ar avea sens.

4. Ce putem avea la moarte dar nu am avut la naştere şi de ce?

⁴ În timpul vieţii ne facem nume noi înşine, nume bune său nume rele. Dacă acţionăm cu înţelepciune înaintea lui Dumnezeu, ne facem la el un nume bun. Dar aceasta necesită timp. În ziua naşterii noastre nu avem o vîrştă suficient de mare pentru a ne putea face vreun nume. Pe lîngă aceasta, ne naştem sub păcatul adamic şi sîntem condamnaţi la moarte (Rom. 5:12). De aceea, dacă peste ani, în ziua morţii noastre, ne-am făcut pînă atunci un nume bun la Dumnezeu, avem ceva ce nu aveam în ziua în care ne-am născut. Acesta este un nume de care Dumnezeu îşi va aduce aminte cînd va învia morţii sub regatul condus de Cristos. „Amintirea celor drepţi se face pentru binecuvîntare, dar numele celor nelegiuiţi va putrezi.” — Prov. 10:7.

CEI CE JELEAU AU TRAS FOLOASE

5. La ce ar putea medita cel ce plînge în timp ce stă în casa de doliu?

⁵ Dar cînd un israelit din vechime se ducea la casa de jale pentru a mîngîia pe cei năpăstuiţi, trăgea şi el folos. Analizează această idee pe măsură ce recitim versetele următoare: „Este mai bine să mergi la casa de jale decît să mergi la casa de petrecere: căci acesta este sfîrşitul tuturor oamenilor; şi cel ce este în viaţă îşi pune aceasta la inimă” (Ecl. 7:2, AV). El nu numai că manifestă o caldă simpatie faţă de cei rămaşi în viaţă, în loc să-şi satisfacă propriile plăceri, nepăsător la durerea altora, ci şi meditează asupra faptului că în această casă a murit un om, că acesta nu este un lucru neobişnuit, că moartea ajunge pe oricine şi că îl va ajunge şi pe el. Dar cînd se va întîmpla aceasta, va fi ziua morţii lui mai bună decît ziua în care s-a născut? Va fi acţionat el oare cu înţelepciune pe parcursul vieţii lui, astfel încît în ziua morţii să-şi fi făcut un nume bun la Dumnezeu? Cel ce este în viaţă trebuie să-şi pună aceasta la inimă cît mai este încă vreme să se schimbe, deoarece un nume bun nu se poate cîştiga în cîteva minute de căinţă pe patul de moarte.

O AFIRMAŢIE ŞI MAI CIUDATĂ

8. Avînd acum o înţelegere mai profundă, ce învăţătură putem desprinde?

⁸ Acum, deci, avînd această înţelegere mai profundă, ne reîntoarcem la afirmaţia că „ziua morţii este mai bună decît ziua naşterii.”. Vedem că nu mai este o afirmaţie ciudată ci o învăţătură temeinică referitoare la modul cum trebuie să ne trăim viaţa pentru a ne face un nume bun la Dumnezeu. Deci ziua morţii noastre va fi mai bună decît ziua în care ne-am născut. Aceasta, bineînţeles, dacă ziua morţii va mai veni. „Cum adică?” exclamă unii, „dacă ziua morţii va mai veni? Vrei să spui că s-ar putea să nu vină? Bine, dar aceasta este o afirmaţie şi mai ciudată decît cea referitoare la faptul că ziua morţii este mai bună decît ziua naşterii!”