Întrebări de la cititori
De ce se spune în Isaia 30:21 (NW) despre cuvântul lui Iehova că vine din „urma ta“, având în vedere că versetul precedent Is 30:20 îl plasează pe Iehova în faţă spunând: „Va trebui ca ochii tăi să ajungă să-l vadă pe Marele tău Instructor“?
În Isaia 30:20, 21 (NW) se spune: „Marele tău Instructor nu se va mai ascunde, şi va trebui ca ochii tăi să ajungă să-l vadă pe Marele tău Instructor. Şi urechile tale vor auzi un cuvânt în urma ta zicând: «Iată calea. Umblaţi pe ea», în caz că aţi merge la dreapta sau în caz că aţi merge la stânga“.
Analizând textul ad litteram, cititorul îl vede pe Iehova, Marele Instructor, în faţa sa, dar îi aude vocea în urmă. Însă limbajul este figurat şi trebuie înţeles ca atare.
Figura de stil folosită în Is 30 versetul 20 evocă imaginea unui slujitor care stă la dispoziţia stăpânului său, gata să acţioneze conform instrucţiunilor sale. În prezent, asemenea unui slujitor care urmăreşte cu atenţie gesturile stăpânului pentru a înţelege care îi este dorinţa, membrii poporului lui Iehova îşi ţin ochii aţintiţi asupra instrucţiunilor biblice pe care Dumnezeu le dă în mod progresiv prin intermediul organizaţiei sale pământeşti (Psalmul 123:1, 2). Într-adevăr, ei acţionează în conformitate cu îndrumările sale, fiind atenţi la tot ceea ce le transmite Iehova prin „sclavul fidel şi prevăzător“. — Matei 24:45–47.
Dar ce se poate spune despre cuvântul pe care slujitorii săi îl aud în urma lor? Este logic să deducem că vocea care se aude în urmă este vocea lui Dumnezeu care a vorbit în trecut prin Cuvântul său scris, explicat prin intermediul „administratorului [său] fidel“ (Luca 12:42). Slujitorii de azi ai lui Dumnezeu pot auzi vocea lui Iehova studiind cu sârguinţă Biblia şi aplicând principiile ei în viaţă cu ajutorul publicaţiilor pregătite de „sclavul fidel şi prevăzător“, „administratorul fidel“. Acordând o mare atenţie îndrumării primite la timpul potrivit de la Marele Instructor şi studiind Cuvântul lui Dumnezeu, scris cu secole în urmă, slujitorii săi îl văd, figurativ vorbind, în faţa lor şi îi aud vocea în urmă. — Romani 15:4.