Imitaţi-l pe Iehova — exercitaţi dreptatea şi justiţia

„Eu sunt Iehova, Cel care exercită bunătate iubitoare, dreptate şi justiţie pe pământ; căci în aceste lucruri îmi găsesc plăcerea.“ — IEREMIA 9:24, NW.

1. Ce perspectivă măreaţă ne-a pus în faţă Iehova?

IEHOVA a promis că va veni ziua când toţi îl vor cunoaşte. Prin profetul Isaia, el a declarat: „Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“ (Isaia 11:9). Ce perspectivă măreaţă este aceasta!

2. Ce presupune faptul de a-l cunoaşte pe Iehova? De ce?

² Dar ce înseamnă a-l cunoaşte pe Iehova? Lui Ieremia, Iehova i-a dezvăluit lucrul cel mai important în această privinţă: „Să aibă perspicacitate şi să aibă cunoştinţă despre mine, că eu sunt Iehova, Cel care exercită bunătate iubitoare, dreptate şi justiţie pe pământ; căci în aceste lucruri îmi găsesc plăcerea“ (Ieremia 9:24, NW). Aşadar, a-l cunoaşte pe Iehova presupune a cunoaşte modul în care îşi exercită el dreptatea şi justiţia. Dacă şi noi vom exercita aceste calităţi, atunci el îşi va găsi plăcerea în noi. Cum putem face acest lucru? În Cuvântul său, Biblia, Iehova a păstrat o istorie a relaţiilor sale cu oamenii imperfecţi de-a lungul veacurilor. Studiind Biblia putem ajunge să cunoaştem calea dreptăţii şi justiţiei lui Iehova şi, astfel, să-l imităm. — Romani 15:4.

Drept, dar plin de compasiune

3, 4. De ce a fost justificată distrugerea Sodomei şi a Gomorei de către Iehova?

³ Pedeapsa divină care s-a abătut asupra Sodomei şi a Gomorei este un exemplu clasic care scoate în evidenţă diferite aspecte ale dreptăţii lui Iehova. Iehova nu numai că a aplicat pedeapsa necesară, dar a şi furnizat un mijloc de salvare pentru cei ce meritau acest lucru. Era într-adevăr justificată distrugerea acelor oraşe? Avraam, care se pare că nu cunoştea prea multe despre nivelul la care ajunsese răutatea din Sodoma, nu a considerat necesar acest lucru la început. Iehova l-a asigurat pe Avraam că, dacă se puteau găsi chiar şi numai zece oameni drepţi în Sodoma, el avea să cruţe oraşul. Evident, dreptatea lui Iehova nu este niciodată pripită sau nemiloasă. — Geneza 18:20–32.

⁴ Inspecţia făcută de cei doi îngeri a dezvăluit în mod clar degradarea morală a Sodomei. Când bărbaţii din oraş, „de la cel mai tânăr până la cel mai bătrân“, au aflat că doi bărbaţi au venit să stea în casa lui Lot, ei au asaltat casa, intenţionând să-i violeze în grup. Depravarea lor ajunsese la cel mai josnic nivel. Fără îndoială că pedeapsa aplicată de Iehova acelui oraş a fost dreaptă. — Geneza 19:1–5, 24, 25.

5. Cum l-a eliberat Dumnezeu pe Lot şi familia acestuia din Sodoma?

⁵ După ce a dat ca exemplu de avertizare distrugerea Sodomei şi a Gomorei, apostolul Petru a scris: „Domnul ştie să scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu“ (2 Petru 2:6–9). Justiţia nu ar fi fost satisfăcută dacă dreptul Lot şi familia sa ar fi fost distruşi împreună cu oamenii nelegiuiţi din Sodoma. Astfel, îngerii lui Iehova l-au avertizat pe Lot de iminenta distrugere. Întrucât Lot zăbovea, îngerii, ‘în îndurarea lui Iehova’, i-au luat de mână pe Lot, pe soţia lui şi pe fiicele sale şi i-au scos din oraş (Geneza 19:12–16). Putem fi siguri că Iehova va manifesta aceeaşi grijă faţă de cei drepţi în apropiata distrugere a acestui sistem rău.

6. De ce nu trebuie să fim peste măsură de îngrijoraţi de apropiata distrugere a acestui sistem rău de lucruri?

⁶ Deşi sfârşitul acestui sistem va fi un timp când „se va proceda conform dreptăţii“, nu trebuie să ne îngrijorăm peste măsură (Luca 21:22, NW). Judecata pe care Dumnezeu o va executa la Armaghedon va fi întru totul „dreaptă“ (Psalmul 19:9). După cum a constatat Avraam, putem avea încredere deplină în dreptatea lui Iehova, care este cu mult superioară dreptăţii noastre. Avraam a întrebat: „Cel care judecă tot pământul nu va face ce este drept?“ (Geneza 18:25; compară cu Iov 34:10). Sau după cum a spus pe drept cuvânt Isaia: „Cine L-a instruit [pe Iehova] pe cărarea dreptăţii?“ — Isaia 40:14.

O acţiune dreaptă pentru a salva omenirea

7. Ce legătură există între dreptatea lui Dumnezeu şi îndurarea sa?

⁷ Dreptatea lui Dumnezeu se observă nu numai din modul în care îi pedepseşte pe răufăcători. Iehova se descrie pe sine ca fiind un „Dumnezeu drept şi mântuitor“ (Isaia 45:21). Evident, există o legătură strânsă între dreptatea, sau justiţia, lui Dumnezeu şi dorinţa lui de a elibera omenirea de efectele păcatului. Comentând pe marginea acestui text, The International Standard Bible Encyclopedia, ediţia 1982, explică faptul că „dreptatea lui Dumnezeu caută modalităţi practice de a-şi exprima îndurarea şi de a salva“. Aceasta nu înseamnă că dreptatea lui Dumnezeu trebuie echilibrată de îndurare, ci, mai degrabă, că îndurarea este o expresie a dreptăţii lui Dumnezeu. Furnizarea unei răscumpărări pentru salvarea omenirii este cea mai concludentă dovadă a acestui aspect al dreptăţii divine.

8, 9. a) Ce este inclus în expresia „o faptă de dreptate“? De ce? b) Ce ne cere Iehova în schimb?

⁸ Însuşi preţul de răscumpărare — viaţa preţioasă a Fiului unic-născut al lui Dumnezeu, Isus Cristos — a fost un preţ mare, deoarece normele lui Iehova sunt universal valabile, iar el însuşi le respectă (Matei 20:28). Întrucât s-a pierdut o viaţă perfectă, cea a lui Adam, era nevoie tot de o viaţă perfectă pentru a răscumpăra viaţa descendenţilor lui Adam (Romani 5:19–21). Apostolul Pavel descrie modul de viaţă integru al lui Isus, inclusiv plătirea răscumpărării, ca pe „o faptă de dreptate“ (Romani 5:18). De ce? Deoarece, din punctul de vedere al lui Iehova, răscumpărarea omenirii era lucrul drept şi corect de făcut, chiar dacă trebuia să plătească el însuşi un preţ mare. Descendenţii lui Adam erau ca „o trestie ruptă“, pe care Dumnezeu nu dorea să o frângă, sau ca „un fitil care fumegă“, pe care nu dorea să-l stingă (Matei 12:20). Dumnezeu avea încredere că printre descendenţii lui Adam urmau să fie multe femei şi bărbaţi fideli. — Compară cu Matei 25:34.

⁹ Cum ar trebui să reacţionăm noi la acest act suprem de iubire şi dreptate? Un lucru pe care Iehova îl cere în schimb de la noi este să „exercităm dreptatea“ (Mica 6:8, NW). Cum putem face acest lucru?

Căutaţi justiţia, urmăriţi dreptatea

10. a) Care este o modalitate de a exercita dreptatea? b) Cum putem căuta mai întâi dreptatea lui Dumnezeu?

¹⁰ În primul rând, trebuie să ne conformăm normelor morale ale lui Dumnezeu. Întrucât normele lui Dumnezeu sunt drepte şi corecte, noi exercităm dreptatea trăind în armonie cu ele. Aşa ceva aşteaptă Iehova de la poporul său. „Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea“, le-a spus Iehova israeliţilor (Isaia 1:17). Isus le-a dat sfaturi asemănătoare celor ce au auzit Predica sa de pe munte, în care i-a instruit să „caute mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui“ (Matei 6:33). Pavel l-a încurajat pe Timotei să „urmărească dreptatea“ (1 Timotei 6:11). Când respectăm normele de conduită stabilite de Dumnezeu şi îmbrăcăm noua personalitate, noi urmărim adevărata dreptate şi justiţie (Efeseni 4:23, 24). Cu alte cuvinte, noi căutăm dreptatea dacă acţionăm într-un mod plăcut lui Dumnezeu.

11. De ce şi cum trebuie să luptăm împotriva stăpânirii păcatului?

¹¹ După cum bine ştim, oamenilor imperfecţi nu le este întotdeauna uşor să facă ce este drept şi corect (Romani 7:14–20). Pavel i-a încurajat pe creştinii romani să lupte împotriva stăpânirii păcatului, astfel încât să-şi poată prezenta corpurile dedicate lui Dumnezeu ca pe nişte „unelte ale dreptăţii“, pe care Dumnezeu să le poată folosi pentru a-şi îndeplini scopul (Romani 6:12–14). De asemenea, studiind cu regularitate şi aplicând ce citim în Cuvântul lui Dumnezeu ne putem însuşi „învăţătura“ lui Iehova şi putem primi „înţelepciune în dreptate“. — Efeseni 6:4; 2 Timotei 3:16, 17.

12. Ce trebuie să evităm pentru a-i trata pe alţii aşa cum am vrea să ne trateze Iehova pe noi?

¹² În al doilea rând, noi exercităm dreptatea când îi tratăm pe alţii aşa cum am dori să ne trateze Iehova pe noi. Este uşor să avem norme duble — unele indulgente pentru noi şi unele rigide pentru alţii. Pentru greşelile noastre găsim imediat scuze, însă suntem gata să criticăm greşelile altora, care ar putea fi nesemnificative în comparaţie cu ale noastre. Isus a pus o întrebare cât se poate de potrivită: „De ce vezi tu paiul care este în ochiul fratelui tău şi nu zăreşti bârna care este în ochiul tău?“ (Matei 7:1–3). Nu ar trebui să uităm niciodată că nici unul dintre noi nu ar putea sta în picioare dacă Iehova ne-ar examina îndeaproape greşelile (Psalmul 130:3, 4). Dacă dreptatea lui Iehova îi permite să treacă peste slăbiciunile fraţilor noştri, cine suntem noi ca să-i judecăm aspru? — Romani 14:4, 10.

13. De ce un om drept se simte obligat să predice vestea bună despre Regat?

¹³ În al treilea rând, noi exercităm dreptatea într-un mod plăcut lui Dumnezeu când participăm cu zel la lucrarea de predicare. „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când este în puterea mâinii tale s-o faci“, ne sfătuieşte Iehova (Proverbele 3:27). Nu ar fi corect să ţinem doar pentru noi cunoştinţa dătătoare de viaţă pe care Dumnezeu ne-a acordat-o cu atâta generozitate. Este adevărat, mulţi oameni resping mesajul nostru, dar, câtă vreme Dumnezeu îşi extinde îndurarea şi peste ei, ar trebui să fim dispuşi să le dăm ocazia de a „ajunge la căinţă“ (2 Petru 3:9, NW). Şi, la fel ca Isus, suntem fericiţi când reuşim să ajutăm pe cineva să se întoarcă la dreptate şi justiţie (Luca 15:7). Acum este timpul favorabil ca să „semănăm cu dreptate“. — Osea 10:12.

„Prinţi pentru dreptate“

14. Ce rol joacă bătrânii în privinţa exercitării dreptăţii?

¹⁴ Toţi trebuie să umblăm pe calea dreptăţii, însă bătrânii din congregaţia creştină au o responsabilitate deosebită în această privinţă. Domnia princiară a lui Isus este „sprijinită prin judecată şi cu dreptate“. Ca urmare, bătrânii trebuie să aibă ca normă dreptatea lui Dumnezeu (Isaia 9:7). Ei nu scapă din vedere ceea ce este descris în mod profetic în Isaia 32:1: „Iată, un împărat va domni cu dreptate şi prinţii vor conduce cu judecată“. Ca supraveghetori numiţi de spirit, sau ca „economi ai lui Dumnezeu“, bătrânii trebuie să procedeze într-un mod plăcut lui Dumnezeu. — Tit 1:7.

15, 16. a) Cum îl imită bătrânii pe păstorul fidel din parabola lui Isus? b) Ce simt bătrânii faţă de cei ce s-au rătăcit din punct de vedere spiritual?

¹⁵ Isus a arătat că dreptatea lui Iehova este plină de compasiune, de îndurare şi rezonabilă. Mai înainte de toate, el a încercat să-i ajute pe cei ce aveau probleme, precum şi „să caute şi să mântuiască ce era pierdut“ (Luca 19:10). Asemenea păstorului din parabola lui Isus care a căutat în mod neobosit până când a găsit oaia pierdută, bătrânii îi caută pe cei ce s-au abătut din punct de vedere spiritual de la calea dreaptă şi se străduiesc să-i îndrume înapoi spre turmă. — Matei 18:12, 13.

¹⁶ În loc să-i condamne pe cei ce au comis păcate grave, bătrânii încearcă să-i vindece şi să-i îndrume spre căinţă, dacă este posibil acest lucru. Ei se bucură când pot ajuta pe cineva care s-a rătăcit. Însă când un răufăcător nu se căieşte, acest lucru îi întristează. În asemenea situaţii, normele drepte ale lui Dumnezeu cer să-l excludă pe cel ce nu se căieşte. Chiar şi în acest caz, ei speră, asemenea tatălui fiului risipitor, că într-o bună zi cel ce a greşit „îşi va veni în fire“ (Luca 15:17, 18). Astfel, bătrânii iau iniţiativa de a-i vizita pe unii care au fost excluşi cu scopul de a le aminti ce pot face pentru a se întoarce în organizaţia lui Iehova.a

17. Ce obiectiv au bătrânii când tratează un caz de nelegiuire, şi ce calitate îi va ajuta să atingă acest obiectiv?

¹⁷ Bătrânii trebuie să imite dreptatea lui Iehova mai ales când tratează cazuri de nelegiuire. Păcătoşii „se apropiau“ de Isus pentru că simţeau că el îi putea înţelege şi ajuta (Luca 15:1; Matei 9:12, 13). Bineînţeles, Isus nu scuza nelegiuirea. După o singură masă luată cu Isus, Zacheu, un extorcator notoriu, s-a simţit îndemnat să se căiască şi să-i despăgubească pe toţi cei pe care îi păgubise (Luca 19:8–10). Bătrânii de astăzi au acelaşi obiectiv la audierile judiciare — să-i îndemne pe cei ce au greşit să se căiască. Dacă şi bătrânii sunt la fel de abordabili ca Isus, multor răufăcători le va fi mai uşor să apeleze la ajutorul lor.

18. Ce le va permite bătrânilor să fie ca „un adăpost împotriva vântului“?

¹⁸ O inimă înţelegătoare îi va ajuta pe bătrâni să exercite dreptatea divină, care nu este nici dură, nici lipsită de sentimente. Este interesant că Ezra şi-a pregătit nu numai mintea, ci şi inima pentru a-i învăţa pe israeliţi dreptatea (Ezra 7:10). O inimă înţelegătoare le va permite bătrânilor să aplice sfaturile scripturale potrivite şi să ţină seama de situaţia fiecărei persoane. Când Isus a vindecat-o pe femeia care avea o scurgere de sânge, el a arătat că dreptatea lui Iehova înseamnă a înţelege nu numai litera legii, ci şi spiritul acesteia (Luca 8:43–48). Bătrânii care exercită dreptatea cu compasiune sunt asemenea „unui adăpost împotriva vântului“ pentru cei ce s-au izbit de slăbiciunile lor sau de acest sistem rău de lucruri. — Isaia 32:2.

19. Cum a reacţionat o soră când i s-a aplicat dreptatea divină?

¹⁹ O soră care a comis un păcat grav a ajuns să simtă în mod direct dreptatea lui Dumnezeu. „Sinceră să fiu, mi-era teamă să merg la bătrâni“, recunoaşte ea. „Însă ei m-au tratat cu compasiune şi demnitate. Bătrânii au fost ca nişte părinţi, nu ca nişte judecători severi. Ei m-au ajutat să înţeleg că Iehova nu mă va respinge dacă eu eram hotărâtă să-mi corectez conduita. Am învăţat personal că Dumnezeu ne disciplinează ca un Tată iubitor. Am reuşit să-mi deschid inima în faţa lui Iehova, fiind convinsă că el îmi aude implorarea. Privind în urmă pot spune pe bună dreptate că discuţia pe care am avut-o cu bătrânii acum şapte ani a fost o binecuvântare de la Iehova. De atunci, relaţia mea cu el este mult mai puternică.“

Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine

20. Care sunt foloasele înţelegerii şi ale exercitării justiţiei şi dreptăţii?

²⁰ Din fericire, dreptatea divină înseamnă mult mai mult decât a-i acorda fiecăruia ceea ce merită. Dreptatea lui Iehova l-a îndemnat să le acorde viaţă veşnică celor ce exercită credinţă (Psalmul 103:10; Romani 5:15, 18). Dumnezeu ne tratează astfel pentru că dreptatea lui ţine seama de situaţia noastră, iar el încearcă să ne salveze, nu să ne condamne. Într-adevăr, o înţelegere mai clară a profunzimii dreptăţii lui Iehova ne apropie mai mult de el. Iar pe măsură ce ne străduim să imităm această faţetă a personalităţii sale, viaţa noastră şi a altora va fi bogat binecuvântată. Tatăl nostru ceresc nu va trece cu vederea faptul că noi urmărim dreptatea. Iehova ne promite: „Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină şi dreptatea Mea aproape să se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta“. — Isaia 56:1, 2.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Ce învăţăm din distrugerea Sodomei şi a Gomorei despre dreptatea lui Iehova?

◻ De ce răscumpărarea este o expresie minunată a dreptăţii şi a iubirii lui Dumnezeu?

◻ Care sunt trei modalităţi de a exercita dreptatea?

◻ În ce mod deosebit pot imita bătrânii dreptatea lui Dumnezeu?

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Când predicăm, noi exercităm dreptatea într-un mod plăcut lui Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Când bătrânii exercită dreptatea într-un mod plăcut lui Dumnezeu, celor ce au probleme le este mai uşor să apeleze la ajutorul lor