12, 13. a) De ce se poate avea încredere în promisiunea privitoare la restabilire? b) Ce veste bună există pentru exilaţii evrei, şi de ce pot avea ei încredere?

¹² Isaia oferă acum un al doilea motiv pentru care se poate avea încredere în promisiunea privitoare la restabilire. Cel ce face această promisiune este un Dumnezeu puternic care se îngrijeşte cu tandreţe de poporul său. Isaia spune în continuare: „Sionule, purtător de veşti bune, suie-te pe un munte înalt; înalţă-ţi glasul cu putere, Ierusalime, purtător de veşti bune; înalţă-ţi glasul, nu te teme şi spune cetăţilor lui Iuda: «Iată, Dumnezeul vostru! Iată, Stăpânul, DOMNUL va veni cu putere şi braţul Lui va domni pentru El. Iată, plata este cu El şi răsplătirea înaintea Lui. El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăpteaz㻓. — Isaia 40:9–11.

[Chenarul/Ilustraţia de la paginile 404, 405]

Iehova, un păstor iubitor

Isaia îl compară pe Iehova cu un păstor iubitor care îşi poartă mieii în sân (Isaia 40:10, 11). Bineînţeles că Isaia îşi bazează această ilustrare însufleţitoare pe obiceiuri reale din viaţa păstorilor. Un observator din zilele noastre care i-a privit pe păstorii de pe versanţii muntelui Hermon din Orientul Mijlociu povesteşte: „Fiecare păstor îşi păzea cu mare grijă turma pentru a vedea cum îi merge. Când găsea un miel abia fătat îl punea în cutele . . . hainei sale lungi, deoarece mielul era prea plăpând ca să meargă după mama lui. Când nu mai avea loc în sân, punea mieii fie pe umeri, ţinându-i de picioare, fie într-o desagă sau într-un coş pe spatele unui măgar, până când micuţii puteau să meargă după mamele lor“. Nu este încurajator să ştim că îi slujim unui Dumnezeu care are o asemenea grijă tandră faţă de poporul său?