Întrebări de la cititori

● Cum putea Ezechiel să fie răspunzător ca „străjer pentru casa lui Israel“ pentru viaţă evreilor din Ierusalim, dacă se găsea exilat în Babilon? (Ezech. 33:7).

Ezechiel a fost unul din cei optsprezecemii de israeliţi pe care Nebucadneţar, regele Babilonului, îi exilase din Ierusalim în Babilon în anul 617 î.e.n. (2 Regi 24:14–16). Aceasta s-a întîmplat cu zece ani înainte de nimicirea deplină a Ierusalimului, în anul 607 î.e.n., după ce mulţi alţi israeliţi fuseseră duşi ca prizonieri în Babilon.

Intre capitalele Babilon şi Ierusalim a existat o posibilitate destul de bună de comunicaţie, prin soli şi scrisori, dacă ne gîndim la timp şi la distanţă (Ezech. 21:7; 33:21; 2 Regi 25:8–10). Pe drumul comercial al rodnicei semilunii circulau regulat caravane care puteau servi transmiterii de ştiri între Ierusalim şi Babilon. (Compară Gen. 11:31; 12:1–5; Ezech. 27:3, 17–24.) Ceea ce văzuse Ezechiel într-o viziune şi ce făcuse el în Babilon (Ezech. 22:24) şi chiar ceea ce ziseseră profeţii falşi în acest oraş era cunoscut la Ierusalim (Ier. 29:20–23).

Dimpotrivă, israeliţii deportaţi în Babilon au aflat destul de repede despre cuvintele lui Ieremia, profetul lui Iehova, din Ierusalim (Ier. 29:1).

De aceea, şi ştirea despre semnele prevenitoare pe care Ezechiel le-a îndeplinit cu credincioşie în faţa celor deportaţi în Babilon, au ajuns în Ierusalim cu amănunte, spre exemplu, viziunea clară despre lucrurile scîrboase care se puteau vedea în templu (Ezech. 8:1–18), descrierea bărbatului îmbrăcat în haină de în care însemnă frunţile oamenilor care suspinau în Ierusalim (Ezech. 9:1–11) şi cuvintele împotriva Ierusalimului, notate în Ezech. 12:10–16.

În acest fel, au fost avertizaţi oficial de Iehova atît israeliţii din Babilon cît şi cei din Iuda. Ezechiel n-a servit pe atunci doar ca „străjer credincios pentru casa lui Israel,“ ci el s-a achitat şi de răspunderea pentru miile de oameni care şi-au pierdut viaţa în anul 607 î.e.n. aşa încît asupra lui n-a mai apăsat nici o vină de sînge (Ezech. 3:17–19; 33:9). La fel se feresc astăzi martorii lui Iehova — atît clasa Ezechiel sau cei unşi, cît şi „marea mulţime de oameni“ — de împovărarea cu vină de sînge, slujind pe tribuna mondială ca vestitori ai „zilei de răzbunare“ al lui Iehova, fiindcă ei propovăduiesc vestea prevenitoare a lui Iehova locuitorilor pămîntului( Isaia 61:1–3; Mat. 24:14).

În toate acestea se poate recunoaşte înţelepciunea lui Iehova. Prin serviciul rodnic în privinţa spirituală al lui Ezechiel în Babilon, au fost făcuţi atenţi la executarea sentinţei lui Iehova asupra Israelului necredincios unii din cei ce se aflau acolo şi s-a menţinut şi viu spiritual pentru activitatea viitoare. În ce fel? Hotărîre lui Iehova a fost să aducă înapoi pe pămîntul ţării Israel ca un răsad reînsufleţit această rămăşiţă îmbogăţită în privinţa spirituală (Isaia 61:3). Cei mai mulţi dintre cei ce treiau în exil, nu i-au dat atenţie lui Ezechiel. Ei au fost nedumeriţi cînd s-a confirmat că Ierusalimul a fost distrus. Pe baza necredinţei lor, ei au fost total nepregătiţi pentru această groaznică lovitură. Totuşi, ei au fost siliţi să recunoască că Ezechiel a fost în mijlocul lor un profet adevărat. Acest eveniment zguduitor trebuie să fi cauzat la mulţi o întoarcere la credinţă şi să fi întărit umblarea lor în credinţă. Mai tîrziu, toţi s-au întors în Israel ca nişte „smochini buni“ prezişi de Ieremia, ca să formeze un „pămînt nou“ care trebuia să fie fondat în 537 î.e.n. (Ier. 24:1–7; 28:4: Isaia 65:17).