Spre exemplu, scriitorii Justin Martirul şi Ireneu, care au trăit în secolul al doilea, au citat din profeţiile care se găsesc la Isaia 65:17–25 şi 11:6–9. Cea dintîi conţine următoarele pasaje:

„‘Ei vor zidi case şi le vor ocupa; ei vor planta desigur vii şi [le] vor mînca rodul. Ei nu vor zidi, ca să [le] ocupe alţii; nu vor planta, ca să mănînce altcineva [din ele]. Căci zilele poporului meu vor fi ca zilele copacilor . . . Chiar şi lupul şi mielul vor paşte ca unul singur, iar leul va mînca paie întocmai ca şi taurul . . . Ei nu vor face nici o pagubă şi nu vor pricinui nici o distrugere în tot muntele meu sfînt,’ a zis Iehova.“

Cînd citim astăzi aceste pasaje din Isaia în contextul lor putem aprecia că Isaia a profeţit în primul rînd despre restabilirea miniaturalăa, sau prefigurativăb a poporului său din captivitatea în Babilon, iar în al doilea rînd despre restabilirea israeliţilor spirituali din Babilonul cel mare în „zilele din urmă“ şi aceasta în sens antitipic sau complet. Împlinirea miniaturală a avut loc pe la anul 537 î.e.n. Pentru că ţara lor a ajuns sub o nouă stăpînire, ei au putut să se dedice cultivării precum şi restabilirii productivităţii frumuseţii şi păcii ei (Isaia 35:1, 2). Iehova i-a ajutat să se debaraseze de viciile lor şi să–şi abandoneze însuşirile animalice, ca să reflecte apoi prin atitudinile şi căile lor caracterul paşnic care este potrivit unor adevăraţi închinători. — Mica 6:8; vezi şi Man’s Salvation out of World Distress at Hand!, pp 320–322, paragr. 15–19; precum şi „New Heavens and a New Earth,“ pp. 324–333, paragr. 18–29.